Sah cu Ceausescu

Aici veti gasi cele mai interesante subiecte ale sportului mintii!Nu ezitati sa intrati in misterioasa si tulburator de frumoasa lume a sahului! Sa aveti in fiecare zi pofta de viata si de sah!

Probleme de metodologie în formarea jucătorilor de şah (9)

Posted by ceausescuiulian on August 9, 2009

Pentru a afla cum vă puteţi procura METODOLOGIA ANTRENAMENTULUI SAHIST şi a vedea tabla sa de materii, daţi click aici

Aici puteţi revedea capitolele anterioare din

Probleme de metodologie în formarea jucătorilor de şah de Volodia Vaisman, antrenor şi maestru internaţional

La cererea noastră, cunoscutul antrenor franco-român a acceptat să ne dezvăluie câteva din «secretele» formării jucătorilor de şah, desprinse din lucrarea sa fundamentală «Metodologia antrenamentului şahist», pe care am avut deja plăcerea s-o prezentăm pe site-ul nostru. Experienţa lui ca antrenor şi jucător ne-ar putea ajuta să inţelegem mult mai bine anumite concepte şi fenomene din lumea şahului, subiecte extrem de delicate şi de negăsit în vreo altă carte de specialitate. Profunzimea analizelor făcute de el in domeniul antrenoratului, se regăseşte şi în aceste articole bine fundamentate, finisate cu minuţiozitate şi talent literar.

Volodia_Vaisman2b

In ceea ce ne priveşte, suntem convinşi că impărtăşirea din experienţa şi ştiinţa de o viaţă a maestrului antrenor este un lucru îmbucurător şi sperăm că fiecare din voi va găsi o bună parte din răspunsuri la întrebările pe care vi le puneţi.

Căci formarea şi perfecţionarea tinerilor generaţii de jucători şi jucătoare este o treabă lungă şi anevoioasă, care nu poate fi realizată decât de câtre animatori şi antrenori talentaţi şi bine pregătiţi, dotaţi de concepţii metodologice sănătoase şi temeinice.

Serialul va continua câteva luni bune, cel puţin o dată pe săptămână Cred că acest lucru trebuie să ne bucure, mai ales că mulţi dintre cititorii şahisti au pus intrebări şi probleme de această natură pe blog. Aşteptăm deci părerile voastre pentru a putea continua această inedită experienţă.

EXPERIENTA INESTIMABILA A TRECUTULUI (1)

Pentru tănărul care învaţă să joace şah, totul pare simplu şi natural. Lucrurile se complică pe măsura problemelor puse de adversarii săi şi devin cu totul insurmontabile când curiozitatea sa de cunoaştere se pregăteste să ia cu asalt acest Everest care este teoria şi practica maeştrilor. Iată dece este important să elucidăm de la început o serie de elemente de bază din structura jocului. . Practica competiţională este o activitate extrem de complexă unde intră multe compozante: culegerea permanentă a informaţiiilor şi studiul acestora, antrenamentul a tot ceea ce ţine de domeniului teoretic si practic al şahului, adaptarea şi individualizarea acestora la specificul propriei personalităţi şi stil de joc şi, în fine, elaborarea şi adaptarea – la un nivel din ce în ce mai înalt – a strategiilor sale preferate în funcţie de adversarii întălniţi. Desigur, toate acestea se defalcă în multe alte elemente care la un nivel din ce în ce mai înalt – impun utilizarea unor mijloace specifice, de care se ocupă teoria şi metodologia şahului. Dar, chiar dacă există o strânsă interconexiune între tot felul de pregătiri şi metode iar la tablă ne străduim să reunim toate secvenţele într-un tot unitar, la nevoie chiar să le subordonăm una alteia, noi nu avem altă soluţie decât să abordăm antrenamentul şahist pe capitole distincte şi să le studiem în mod separat

Astfel, se ştie că cele două mari componente ale oricărei pregătiri şahiste sunt teoria şi practica. Prin termenul de teorie şahistă înţelegem un întreg ansamblu de mutări şi analize, de procedee şi de mijloace tehnice, de poziţii şi partide + un corp conceptual de principii, de idei, de planuri, de scheme şi de modele – mai mult sau mai puţin cunoscute şi sistematizate – care fac parte din patrimoniul şahului. Pe de altă parte, practica reprezintă cel mai bun mijloc de experimentare a oricărei construcţii teoretice, rămânând în acelaşi timp marele furnizor al teoriei prin partidele jucate în competiţiile cele mai diverse din lumea întreagă. . Pentru a face studiul şahului mai accesibil, teoreticienii au împărţit partida în trei faze, fiecare punând probleme specifice şi cerând modalităţi de gândire diferite. Căci ceea ce poate reprezenta un avantaj în jocul de mijloc, ar putea să devină insignifiant – chiar prejudiciabil – în finaluri, în timp ce atunci când unul din jucători a decis să treacă în final, celălalt nu poate să se încăpătâneze să rămână în jocul de mijloc ş.a.m.d. Dacă deschiderea este, prin definiţie, etapa pregătitoare unde jucătorul se sprijină pe cunoştinţele sale teoretice, jocul de mijloc începe odată cu ruptura echilibrului şi declanşarea adevăratei lupte. Este momentul în care trebuie să ne decidem ce strategie să utilizăm, fie ea de esenţă strategică-manevrieră sau tacticăcombinativă. . Desigur, şahul este înainte de toate un joc de strategie unde tactica deţine cel mai ades rolul executiv. Dar în marea majoritate a situaţiilor, strategia şi tactica sunt complementare şi acţionează în totală osmoză: astfel, fiecare mutare care se integrează într-un plan trebuie să fie bine calculată şi argumentată, în timp ce orice operaţie tactică va avea mai multe şanse de reuşită cu cât este pregătită de o logistică adecvată. Dar dacă aceasta este valabil pentru un anumit număr de partide, a juca poziţional sau la atac nu este în realitate decât o manieră de a practica jocul său. Astfel, jocul tactic se sprijină pe iniţiativă, pe diverse forme de atac şi de contraatac, pe asalturi directe contra regelui advers şi utilizând tot felul de ameninţări, de atacuri, de combinaţii, de sacrificii, de mutări incisive şi penetrante sau subtile şi viclene. Acest tip de joc implică o privire pătrunzătoare şi o imaginaţie debordantă pentru a putea seziza sau imagina tot felul de elemente şi nuanţe tactice, pentru a efectua un calcul precis şi aprofundat al variantelor, pentru a putea duce la bun sfârşit combinaţiile începute. . Pe de altă parte, strategia priveşte partida în mare: concepţii, principii, idei etc. Principalul său instrument este planul de joc care, combinând ştiinţa jucătorului cu aprecierea concretă a poziţiei, fixează obiectivele de atins. Gândirea strategică cere un spirit critic obiectiv, un simţ ascuţit al pericolului, capacitate de analiză, de programare şi de elaborare a planurilor precum şi – aceasta nu poate decât să ne ajute – calităţile unui bun tactician. . Prin maniera lor de a acţiona, adevăraţii atacanţi sunt mai buni improvizatori, ei îşi asumă mai multe riscuri şi posedă un declic mai prompt pentru a seziza idei şi mutări ascunse, în timp ce marii strategi excelează în abordarea obiectivă a poziţiilor, în elaborarea planurilor şi în tehnica de realizare a microavantajelor. Dar, dacă jucătorii poziţionali sunt mai puţin incisivi şi pot trece pe lângă soluţii mai expeditive, tacticienii pot păcătui prin pripeală operaţională şi exces de sacrificii, în detrimentul unor mutări mai naturale, uneori chiar mai productive. Şi dacă unele partide prezintă, ori o dominantă tactică ori o preponderentă strategică, marea majoritate dintre confuntările dintre maeştri denotă o sinergie între componentele lor strategice şi tactice. Căci, cu ajutorul cunoştinţelor lor din ce în ce mai riguroase şi a forţei lor de joc specific personale, marii campioni ajung să le combine în doze şi tonalităţi proprii fiecăruia, până la a le echilibra în mod armonios. . Desigur că o partidă pe care n-am reuşit s-o terminăm în deschidere sau în jocul de mijloc, trece de obicei în final unde – în funcţie de situaţie – trebuie încercată una din solutii: să ne concretizăm o eventualà superioritate, să ne mărim un anumit avantaj, să egalizăm o poziţie inferioară, să ne agăţăm într-un final compromis etc. . Putem deci conchide că, perfecţionarea calităţilor şi aptitudinilor specifice, creşterea forţei de joc trebuiesc însoţite de o informare si pregătire coerentă şi armonioasă – atât teoretică cât şi practică – în toate fazele partidei, cu o asimilarea creativă a schemelor de deschidere preferate, a elementelor strategice şi tactice din jocul de mijloc şi a tehnicii de realizare în final.

Confruntată în luptele grele de pe tablă, îmbogăţită şi ameliorată mereu prin munca celor mai buni analişti şi mari maeştri, teoria şahistă s-a păstrat sub o formă scrisă şi, de la un anumit timp, informatizată, ca un bun comun la îndemâna tuturor. De fapt, totul a fost mai mult sau mai puţin jucat şi un bun număr de soluţii se găsesc în ceea ce se numim experienţa trecutului. Si această înlănţuire de epoci, de generaţii şi de experienţe nu poate decât să mărească valoarea experienţei înmagazinate, să bonifice cunoştinţele noastre şahiste şi să uşureze astfel asimilarea lor creativă. . De formaţie clasică dar şi martor implicat în explozia informaţională şahistă din ultimele decenii, am putut constata o schimbare a mentalităţilor faţă de pregătirea şahistă şi a relatiei jucător – antrenor. Din păcate, nenumărator tineri puţin le pasă de sfaturile «foştilor» şi, încântat de uşurinţa obţinerii informaţiilor, preferă să-şi petreacă timpul în faţa computerului lor; alţii se limitează la o retrospectivă în vecinătatea vârstei lor şi-şi imaginează că nu exista nimic interesant înaintea apariţiei informaticii; în fine, anumite «talente» grăbite să ajungă mari maeştri, cred că pot avea – în rezumat şi pocnind din degete – tot ce a rămas valabil din acest trecut prăfuit de vreme. In realitate, char dacă fiecare posedă talentul său specific individual, marea majoritate a tinerilor maeştri români de astăzi mai au foarte mult de învăţat, în special din punct de vedere al erudiţiei şi al pregătirii teoretice, de la precursorii lor. . Ca antrenori, este o muncă de fiecare clipă să-i convingem pe jucătorii noştri de importanţa acestui trecut «vetust», că toată pregătirea trebuie să se sprijină pe ceea ce s-a făcut dinainte, făcându-le cunoscute anumite momente instructive şi utile ale trecutului. În faţa unor asemenea liberi-cugetători, un singur exemplu este rar convingător şi numai alegerea celor mai bune modele, confruntarea dintre mai multe situaţii asemănătoare, căutarea subtilităţilor şi mărirea progresivă a dificultăţilor pot aduce anumite rezultate. În plus, situaţiile asemănătoare se reînoiesc mereu fàcând ca această teorie se îmbogăţească impregnând şi mai mult spiritul nostru. Acest adevărat tezaur poate să ne ofere o infinitate de idei şi de modele care nu aşteaptă decât să fie redescoperite. Pentru aceasta însă, ar trebui întâi să dorim cu adevărat să le cunoaştem iar apoi să efectuăm munca necesară: să separăm ce-i bun de ceea ce-i mai puţin bun, să sesizăm similitudinele şi diferenţele, să extragem învăţămintele utile şi să amendăm toate acestea cu o tuşă de creativitate personală.

Să ilustrăm aceste situaţii însolite dar caracteristice pentru fenomenul învăţării din experienţa înaintaşilor, unde obţinerea şi cercetarea informaţiilor, sistematizarea lor analitică, punerea lor creativă în practică la tabla de joc se confruntă şi se completează mereu.

B. Ivkov – St. Tatai (Veneţia 1966)

1.Cf3 Cf6 2.c4 c5 3.g3 e6 4.Ng2 d5 5.0-0 dxc4?! 6.Ca3 Cbd7 (Mai simplu ar fi fost 6…Cc6 7.Cxc4 Fe7 etc.=) 7.Cxc4 b5?! (Alungă calul pe un câmp mai bun. 8.Cce5 Nb7 (Negrul se pregăteşte să-şi termine dezvoltarea prin Ne7 şi 0-0 dar. urmează o lovitură de trâznet: )

ivkov_tatai

9.Cxf7!? (Scoate regele din ascunzătoarea sa). 9…Rxf7 10.Cg5+ Rg6 11.Dc2+! (Indepărtează regele negru de baza sa, altfel urmează 12.Nxb7 etc.) 11…Rxg5 12.d4+ Rh5 13.Nxb7 g5 (La 13…Tb8 14.Nf3 Cg4 15.h3 +-) 14.h4 Db8 15.Fg2 h6 16.Dd3 Fe7?! Sanse mai bune oferea 16…Nd6.) 17.Nxa8 Dxa8 18.f3! (Ameninţă 19.g4+ Rxh4 20.Rg2! şi Th1#). 18…g4 19.fxg4+ Rxg4 (Sau 19…Cxg4 20.Tf5+! ) 20.Dg6+ Rh3 21.Tf2! Cg4 22.Dxe6! Tf8 23.Nf4 Txf4 24.gxf4 (Urmează 24…Nxh4 25.Tf3+ Ng3 26.Dxd7+-) 1-0

O partidă neobişnuită pentru eruditul şi metodicul mare maestru: după o deschidere a aromă hipermodernă, albul a acţionat în cel mai pur stil romantic, a sacrificat un cal la f7 pentru a scoate regele advers din fortăreaţa sa şi a-l supune unui atac prelungit. Conducătorii albelor din partidele următoare cunoşteau probabil acest sacrificiu tematic dar, la un moment dat, fiecare şi-a putut permite să aducă o tuşă personală în rezolvarea problemelor ivite. . K.V. Andersen – R.R. Iversen (Danemark 1971) 1.Cf3 c5 2.c4 e6 3.g3 Cf6 4.Ng2 d5 5.0-0 dxc4 6.Ca3 Cbd7 7.Cxc4 b5 8.Ce5 Nb7 9.Cxf7!? Rxf7 10.Cg5+ Rg6 11.Dc2+! Rxg5 12.d4+ Rh5 13.Nxb7 g5 14.h4 gxh4? (Era mai bine 14…g4 15.d5 !) 15.Rg2 (Mergea si 15.Ff3+ Cg4 16.Fxg4+ Rxg4 17.f3+ Rh3 – sau 17…Rxg3 18.e3 h3 19.Df2# – 18.e4 hxg3 19.Dg2+ Rh4 20.Dh1#) 15… Ne7 16.Ff3+ Cg4 17.Nxg4+ (1-0)

Spielker – S. Kusnetsov ( Planernaia 1981) 1.Cf3 Cf6 2.c4 c5 3.g3 e6 4.Ng2 d5 5.0-0 dxc4?! 6.Ca3 Cbd7 7.Cxc4 b5?! 8.Cce5 Nb7 9.Cxf7!? Rxf7 10.Cg5+ Rg6 11.Dc2+! Rxg5 12.d4+ Rh5 13.Nxb7 g5 14.g4+!? (O altă modalitate de a da gata regele negru) 14…Cxg4 15.Db3 Cgf6 16.Dxe6 De8 17.Df5 Tg8 18.h4 ( Regele negru este la strânsoare). 18…Rh6 19.hxg5+ Rg7 20.gxf6+ Rh8+ 21.Rh1 Dxe2 22.Nf4 Dg4 23.Dxg4 Txg4 24.Nxa8 Txf4 25.dxc5 Nxc5 26.Tac1 Txf6 27.Tfd1 Nd6 28.Tc6 (Pierderile materiale sunt inevitabile) 1-0

Si acum o altă serie de partide având motive tactice comune:

A. Strautmanis – W.R. Hasenfuss (Riga 1934)

1.e4 e6 2.d4 d5 3.Cc3 dxe4 4.Cxe4 Cd7 (Dacă direct 4… b6 5.Cf3 Nb7 6.Nd3 Cf6 7.Ng5 Ne7 8.Nxf6 Nxf6 9.De2 Ne7 10.0-0-0 Cd7 11.The1 c6 12.Rb1 h6 13.Ce5 Cf6 14.Cxf7!? Rxf7 15.Cg5+ hxg5 16.Dxe6+ Rf8 17.Fg6 De8 18.Nxe8 Txe8 19.Db3 Td8 20.h3 Nd6 21.c4 etc. Vl.Jansa – P. Troeger, Oberhausen 1961 dar se poate juca şi Nd7-c6 etc.) 5.Cf3 Cgf6 6.Fd3 (Aici sunt posibile şi alte mutări: 6.Cg3, 6.Cc3, 6.Ng5 etc.) 6…Fe7 (La 6…b6 se poate juca 7.De2 Ne7 8.Nf4 Nb7 9.0-0-0 Dc8 10.Ce5 h6? 11.h4 a6?! 12.Th3 Nd6 13.Tg3 Nf8 14.Te1 Dd8? 15.Cxf7! – la 15…Rxf7 16.Cg5+! – 1-0 R.E. Byrne – P.Hurst, New York 1947 sau 7.Cxf6+ Cxf6 8.Ce5 a6 9.Fg5 Fb7 10.De2!? Fxg2 – la 10…Dxd4 11.0-0-0 etc.- 11.Tg1 Fb7 12.0-0-0 Fe7 12.f4 g6 13.f5! Cd5 16.Cxf7! Rxf7 17.Dxe6+ Re8 18.fxg6 Dd6 19.g7 Dxe6 20.gxh8D+ 1-0 N.R. Davies – K. Berg, Manchester 1981). 7.0-0 (Interesant este 7.De2 b6?! 8.Ce5 Nb79.Cxf7! Rxf7 10.Cg5+ Re8 11.Cxe6 Dc8 12.Cxg7+ Rd8 13.Ce6+ Re8 14.Ff4 Fxg2? 15.Cxc7+ Rd8 16.Ce6+ Re8 17.Tg1 Tg8 18.Fxh7 Tg4 19.0-0-0 Db7 20.Dxg4! 1-0 N. Karaklajic – Martinovski, Bognor Regis 1955). 7…b6 (A rămâne cu regele în centru este întotdeauna periculos.) 8.Ce5 Fb7 9.Cxf6+ gxf6? (Negrul crede să forţeze schimbul calului sau retragerea sa prin 10.Cf3 c5 11.c3 Dc7 etc.) 10.Cxf7! (Un sacrificiu obişnuit în acest gen de poziţii). 10… Rxf7 11.Dh5+ Rg8 (Albul poate desigur repeta poziţia cu Dg4-h5+ sau să continue atacul. Problema este: cum ?) 12.Te1 (Cu amenintarea Te3-g3+ şi nu merge 12…De8 13.Dg4+ Rf7 14.Dxe6+) 12…Cf8 13.Nh6 (Intemniţează regele negru, ameninţând Dg4+)

Straut_hasen

13…f5 14.Te3 De8? (Mai multă rezistenţă oferea 14…Nd6 etc.) 15.Nc4 Nf8? (15…Nd5 era deja indispensabil pentru a putea exista). 16.Dxf5! (Orice continuare este inutilă, de exemplu: 17…Nxh6 18.Nxe6+ Rg7 19.De5+ Rf8 20.Df6+ sau 17…Nc8 18.Te1 Nxh6 19.Txe6! etc. sau 18…Nd5 18.Nxd5 exd5 19.Dxd5+ Df7 20.Dxa8 etc.) 1-0 După cum am văzut, negrul putea să se apere mai bine, de unde următoarea partidă:

M. Najdorf – S. Szapiro (Buenos Aires 1948)

1.e4 e6 2.d4 d5 3.Cc3 dxe4 4.Cxe4 Cd7 5.Cf3 Cgf6 6.Fd3 Fe7 7.0-0 b6 8.Ce5 Fb7 9.Cxf6+ gxf6? 10.Cxf7! Rxf7 11.Dh5+ Rg8 12.Te1 Cf8 (Dar acum, în loc de 13.Nh6, şiretul Miguel a jucat 12.Txe6! O concepţie de mare maestru prin care se sacrifică un turn pentru deschiderea liniilor de atac !)

najdorf_szapiro

13… Cxe6 14.Fc4 Dd6 15.Fh6 Ff8 16.Te1 Fc8 17.De8 Negrul are mâinile şi picioarele legate, de exemplu: 17…De7 18.Txe6 Df7 19.Txf6! Ne7 20.Dxf7+ Nxf7 21.Nxf7# 17…Fd7 18.Txe6! Txe8 19.Txe8+ Fe6 20.Fxe6+ Dxe6 21.Txf8# (1-0)

In fine, iată o a treia partidă cu aceeaşi orientare:

J. Sowinski – R. Wozniak (Stalingrad 1953)

1.e4 e6 2.d4 d5 3.Cc3 dxe4 4.Cxe4 Cd7 5.Cf3 Cgf6 6.Fd3 Fe7 7.0-0 b6 8.Ce5 Fb7 9.Cxf6+ gxf6? 10.Cxf7! Rxf7 11.Dh5+ Rg8 (Acum, în loc de logistica 12.Te1, albul a jucat direct: ) 12.Nh6!? (Cu ideea: 12…Nf8 – la 12…Cf8 13.Dg4+etc.- 13.Nc4 De8 14.Dg4+ Rf7 15.Tfe1 Nxh6 16.Txe6 etc.+-)

sovinsky_wosniak

12…f5 13.Dxf5! Cf8 (Desigur, la 13…exf5 14.Nc4+) 14.Dg4+ Rf7 15.Dg7+ Re8 16.Dxh8 Dd5 17.f3 Rd7 18.Ne4 (1-0)

Interesant şi instructiv este faptul că, plecând dintr-o variantă de deschidere puţin uzitată, cei trei jucători cu albul au utilizat mijloace tactice asemănătoare:

sacrificiul Cxf7, tăierea regelui advers, folosirea coloanei e, ameninţările pe diagonala italiană, sacrificiul de damă, dar toate acestea în concepţii personale cu totul diferite. Dar şi mai curios este că toate acestea au fost transplantate şi într-o altă deschidere:

S. Brieger – Bahgat (Houston 1959)

1.e4 d5 2.Cf3!? (Un gambit putin uzitat, în timp ce – după 2…e6 sau 3…c6 – se putea  trece în alte deschideri). 2…dxe4 3.Cg5 Cf6 4.Nc4 e6 5.Cc3 e3?! (De ce nu 5…Ne7 continuând dezvoltarea?) 6.fxe3 c5 7.0-0 Cc6 8.Nb5 Nd7 9.d4 a6 10.Nd3 cxd4 11.cxd4 Tc8 (Negrul evită cadoul: 11…Cxd4 12.Ne3 etc. cu o bună compensaţie.) 12.Cce4 Ne7 13.Txf6!? (Un sacrificiu introductiv: 13…Nxf6 14.Cd6+ Rf8 15.Cdxf7 Dc7 16.Dh5 (sau 16.Cxh8) etc. dar negrul vrea să se descotorisească de Ce5 jenant…) 13…gxf6 14.Cxf7! Rxf7 15.Dh5+ Rg8 16.Nh6 f5

brieger_bahgat

17.Dxf5!! Ce5 (Dacă 17…exf5 18.Fc4+) 18.Dxe5 Nf8 19.Dg3+ Rf7 20.Cd6+ Re7 (La 20…Nxd6 21.Dg7+) 21.Ng5 # (1-0)

In epoca noastră de circulaţie accelerată a informaţiilor, numărul unor asemenea analogii a devenit mult mai mare şi, pe zi ce trece, fenomenul capătă proporţii uriaşe. Pentru cea mai neînsemnată variantă sau pentru cel mai mic detaliu tehnic, putem avea zeci chiar sute de exemple asemănătoare sau înrudite, ceea ce ne uşurează mult procesul de învăţare şi de perfecţionare şahistă.

Să vedem acum o frumoasă partidă a celui mai reprezentativ mare maestru român contemporan (n-am putea spune “cel mai mare” pentru c-ar fi prematur şi, în acelaş timp, nedrept faţă de alţi foşti şi viitori mari campioni) :

K. Georgiev – L.V. Nisipeanu (Fuegen 2006)

1.d4 Cf6 2.Cf3 e6 3.c4 c5 4.d5 b5 5.dxe6 fxe6 6.cxb5 d5 7.g3 (La 7.e3 Nd6 8.Ne2 0-0 9.0-0 Cbd7 10.Cbd2 Nb7 11.e4 De7 etc.) 7…a6 8.bxa6 Fd6 9.Fg2 0-0 10.0-0 Cc6 11.b3 (Sau mai jucat aici 11.Ng5 Nxa6 12.Cc3 h6 13.Nxf6 Dxf6 14.Tc1 Rh8 15.b3 c4 (la 15…Tac8 16.a4 etc. V. Bologan – L. D. Nisipeanu, Aerosvit Foros 2006) 16.bxc4 Nxc4 17.Cd2 Nb4 18.Cxc4 Nxc3 19.Cb6 Ta7 20.Ca4 Txa4 21.Dxa4 Cd4 22.Dd1 De5 23.e3 Cf5 24.Dd3 d4 25.Rh1 Da5 26.exd4 Nb2 27.Tc2 Tb8 28.d5 Dxa2 29.dxe6 Dxe6 30.Nh3 Cxg3+ 31.Dxg3 De4+ 32.Ng2 1-0 Lputian – L. Babujian, Yerevan 2008 si 11.Cbd2 Nxa6 12.Te1 Dc7?! 13.b3 Tad8 14.Nb2 Cg4 15.h3 Cxf2 16.Rxf2 Nxg3+ 17.Rg1 e5 18.Tf1 e4 19.Cg5 De7 20.Txf8+ Txf8 21.Cdxe4 dxe4 22.Dd5+ Rh8 23.Cxe4 Cb4 24.Dh5 Nf4 25.Rh1 Nb7 26.Dxc5 Df7 27.Dxb4 Te8 28.Tf1 1-0 Iryna Zenyuk – Esther Epstein, Tulsa 2008) 11…Fxa6 12.Fb2 De8 13.Cbd2 Td8 14.Te1 (Negrul s-a lansat în atac cu: ) 14…Cg4!? (La acest nivel, nu putem crede că albul a considerat aceasta drept un “foc de paie” sau a tratat pozitia cu superficialitate ci mai degrabă că nu avea altceva mai bun decât: ) 15.h3 (Bineînteles, acum a urmat:)

georgiev_nisi

15...Cxf2 !? (16.Rxf2 Cd4 17.g4 h5 18.g5 Df7 19.e3 Cxf3 20.Cxf3 Nh2! (O mutare importantă de tăiere a retragerii regelui). 21.Nf1 Dc7! 22.Nxa6 Dg3+ 23.Re2 Dg2+ 24.Rd3 c4+! (Mai bun decât 24…Txf3 25.Te2 etc.) 25.Rc3 Txf3 26.Dd4 (Acum se vede diferenţa: 26.Re2 Rxe3+! 27.Rxe3 d4+ 28.Dxd4 Txd4 29.Rxd4 Dxb2+) 26…Tf2 27.Db6 Ne5+ 28.Rb4 Tb8 29.Nb7 Nxb2 30.Dxe6+ Rh8 31.Rc5 Nxa1 32.Nxd5 Dxg5 33.Txa1 c3 34.h4 Dxh4 35.e4 c2 36.Tc1 Dg5 37.Dh3 Dxc1 (0-1)

Nisipeanu a fost mult lăudat pentru această partidă dar, de fapt, el avea deja experienţa unui asemenea sacrificiu, de exemplu:

E. Bacrot – L. D. Nisipeanu (Balatonbereny 1996)

1.d4 Cf6 2.c4 c5 3.d5 b5 4.cxb5 a6 5.Cc3 axb5 6.e4 b4 7.Cb5 d6 8.Cf3 (Sau 8.Nf4 g5 9.Ne3 Ce4 10.Nd3 Da5 11.Ce2 f5 etc. I.Sokolov-Hendriks, Pays Bas 1996) 8…g6 9.Nc4 (Interesant este 9.e5!? dxe5 10.d6 exd6 11.Ng5 etc.) 9…Ng7 10.0-0 0-0 11.Te1 (Mai bine este 11.e5 dxe5 12.Cxe5 Na6!? etc.) 11…Cbd7 12.a4 bxa3 13.Txa3 Txa3 14.Cxa3?! (Trebuia reluat 14.bxa3 Cb6 15.Nf1 Ng4 urmat de Da8!) 14…Cg4 15.Nf1 Cde5 16.Cd2 (La 16.Cxe5 Nxe5 17.g3 Nd4 etc.) 16…Cxf2! 17.Rxf2 Cg4+ 18.Re2 e6! 19.Db3 (Dacă 19.Cdc4 la 19.dxe6 Na6 20.Cdc4 fxe6 etc.- Dh4 20.Rd2 exd5 21.exd5 Nf5!-+) 19…exd5 20.h3 (Sau 20.Dxd5 Ne6 urmat de d6-d5). 20…dxe4! 21.Cxe4 Te8 22.Rd2 Da5+ 23.Rc2 Dxe1 (0-1)

De fapt, el n-a făcut decât să profite de experienţa înaintaşilor săi care au aplicat aceată “reţetă” în diverse deschideri şi poziţii, cu desfăşurări mai simple sau mai complexe, cu efect calculativ imediat sau cu o apreciere intuitivă mai îndepărtată. Si pentru a vă da seama de partea contributivă a ştiinţei de carte şi de cea a forţei sale de joc creative, vă pun la dispoziţie un set de partide unde negrul a efectuat o combinaţie asemănătoare.

P. Schaffarth – I. Sokolov (San Bernardino 1988)

1.c4 e5 2.Cc3 Cf6 3.e4 Fc5 4.Cf3? (Neglijează amenintarea adversă…) 4…Cg4 5.d4 exd4 6.Cxd4 Cxf2! A rezultat o Fegatello cu culorile inversate). 7.Rxf2 Df6+ 8.Re3 Cc6 9.Ce2 0-0 10.b3 De5 11.g4?! (Sau 11.Fb2 f5 12.Dd3 d6 13.Td1 fxe4 14.Dxe4 Dg5+ 15.Rd3 Fg4 16.Td2 Cb4+ 17.Rc3 Tae8 18.Db1 Te3+ etc.) 12.cxd5 Cxd4 14.Cxd4 Fxg4 14.Dd3 f5 15.Fb2 fxe4 16.Dc4 (Dacă 16.Dxe4 Dg5+ 17.Rd3 Tae8 18.Dg2 -sau 18.Ce6 Txe6 19.dxe6 Ff5 – 18… De3+ 19.Rc4 Fxd4 20.Fxd4 Tf4 21.Db2 Tee4 etc.) 16…Df4 # (0-1)

O. Fomin – N. Fedosov (Ivanteievska 1988)

1.d4 Cf6 2.c4 e5 3.dxe5 Cg4 4.Cc3 d6 (Mai cunoscut este aici 4…Cc6 5.Cf3 Nc5 6.e3 De7 etc.) 6.exd6 Nxd6 6.h3? (Dece nu, mai simplu 6.Cf3?! ) 6…Cxf2! (Obligă regele alb la o mică plimbare). 7.Rxf2 Dh4+ 8.Rf3 (Sau 8.Re3 Cc6 9.Cf3 Nb4+ 10.Rd3 Nf5+ 11.e4 0-0-0+ etc.) 8…Dg3+ 9.Re4 Nf5+ 10.Rxf5 Dg6 # (0-1)

E. Polanski – B. Daniszkowicz (Prabuty 1978)

1.e4 e5 2.Nc4 Cf6 3.d4 exd4 4.Cf3 Cxe4 5.0-0 (Cel mai bine era 5.Dxd4 Cf6 6.Ng5 Ne7 7.Cc3 cu compensaţie pentru pionul sacrificat). 5…Cc6 6.Te1 d5 7.Nb5?! (Unica posibilitate era 7.Nxd5 Dxd5 8.Cc3 etc.) 7…Nc5 8.Cxd4 0-0! 9.Nxc6 (O pierdere de timp care permite sacrificiul următor:) 9…Cxf2! 10.Rxf2 Df6+ 11.Re3 bxc6 (Compensaţia pozitională pentru cal este evidentă). 12.c3 a6 13.Df3 Tae8+ 14.Rf2 Txe1! 15.Rxe1 (Dacă 15.Dxf6 Tf1+) 15…Nxd4 16.cxd4 Te8+ 17.Rd1 (Sau 17.Rf2 Te2+!) 17…Dxd4+ 18.Rc2 Ne2! (0-1)

Wolz – Benzinger (München 1940)

1.c4 e5 2.Cc3 Cc6 3.Cf3 Cf6 4.d4 exd4 5.Cxd4 Nb4 6.g3 (Se joacă mai mult 6.Ng5) 6…Ce5 7.Db3 Nxc3+ 8.bxc3?! (De ce nu 8.Dxc3 etc.?!) 8…De7! 9.Ne3 Cfg4 10.Cc2 (Amplasamentul pieselor albe este, cel putin, inestetic). 10…Cxf2! 11.Rxf2 (Dacă 11.Nxf2 Cd3+) 11…Cg4+ 12.Rf3 (Păstrează piesa dar expune regele). 12…f5! 13.Rg2 De4+ 14.Rg1 Cxe3 15.Cxe3 Dxe3+ 16.Rg2 b6! (Apariţia unui Nb7 este decisivă). 0-1

M. A. Quinteros – S. Garcia (Lanzarote 1974)

1.d4 Cf6 2.c4 e6 3.Cc3 Nb4 4.Dc2 c5 5.dxc5 Ca6 (Deobicei se rochează întâi) 6.a3 Nxc3+ 7.Dxc3 Cxc5 8.b4?! (Mai central est aici 8.f3 e5 9.e4 d6 10.Ne3 etc.) 8…Cce4 9.Dc2?! (Trebuia jucat 9.Dd4 cu complicaţii). 9…d5! 10.c5? (Albul a pierdut mult timp şi sancţiunea nu va întârzia) 10…Cxf2! 11.Rxf2 Ce4+ 12.Re1 Df6 13.e3 Dxa1 14.Nb5+ Nd7 15.Nxd7+ Rxd7 16.Re2 Dc3 17.Da4+ Re7 18.Ch3 Dc4+ 19.Rf3 Cxc5 (0-1)

Sakins – Dambitis (corr.1978)

1.d4 Cf6 2.c4 g6 3.Cc3 Ng7 4.e4 d6 5.Cf3 0-0 6.Ne2 e5 7.d5 Cbd7 8.Ne3 (Teoria preferă 8.Ng5) 8…Cg4! 9.Nd2 f5 10.h3 (Invită adversarul la sacrificiul următor:) 10…Cxf2!? (Fără îndoială, mai întreprinzător decăt retragerea calului). 11.Rxf2 fxe4 12.Cxe4?! (Trebuia mai bine să se preocupe de regele său: 12.Tf1 exf3 13.Nxf3 etc.) 12…Dh4+ 13.Re3 (Pentru a păstra cu orice pret avantajul material, căci la 13.Cg3 Cc5! 14.Dc2 Ff5 etc.) 13…Nh6+ 14.Rd3 Dxe4+! (Poanta neprevăzută: 15.Rxe4 Cc5#) 15.Rc3 Ng7 (Cu ideea: 16.Nd3 Txf3! 17.Dxf3 Dd4+ 18.Rc2 e4 etc.) 16.Tf1 Cc5 17.b4 Txf3+! 18.gxf3 Dd4+ (Cu încheierea: 19.Rc2 Nf5+ etc.-+) 0-1

J. Yrjola – Ch. M. J. Liew (Dubai 1986)

1.d4 Cf6 2.c4 e5 3.dxe5 Cg4 4.Cf3 Nc5 5.e3 Cc6 6.a3 (Mai urgent era 6.Ne2 urmat de rocadă). 6…a5 7.b3 0-0 8.Nb2 Te8 9.Nd3?! ( Locul nebunului era în e2). 9…d6!? (Nu mergea 9…Cce5 10.Cxe5 Cxe5 11.Nxh7+ etc.) 10.exd6? (Cel mai mic dintre rele era 10.0-0, în timp ce lăcomia va fi imediat sancţionată:) 10…Cxf2! 11.Rxf2 Txe3 12.Rf1 Ng4 13.Ne2 Nxf3 14.Nxf3 Dh4 15.Ta2 (Cu speranţa 15…Txb3? 16.Nc3.) 15…Tae8 16.Nc3 cxd6 17.g3? (Piesele albe n-au coordonare, de exemplu: 17.Tc2 Ce5 etc.) 17.Dh3+ 18.Ng2 Df5+ 18.Tf2 Dxf2+! 19.Rxf2 Td3+ (0-1)

O. Sutter – Fl. Gheorghiu (Suhr 1992)

1.d4 Cf6 2.c4 c5 3.d5 d6 4.Cc3 g6 5.e4 Ng7 6.Nd3 0-0 7.Cge2 e6 8.0-0 (Sau 8.h3 exd5 9.exd5 a6 10.a4 Cbd7 etc.) 8…Cg4 (Mai sigur este 8…exd5 9.cxd5 si aici: 9…Ca6, 9…Ce8 sau 9…Cg4 etc.) 9.Cg3 (La 9.Nc2, negrul poate alege între: 9…Dh4 10.h3 Ce5 11.f4 Cxc4 12.dxe6 Nxe6 13.Nb3 sau 9…Ce5 10.b3 exd5 11.exd5 f5 12.f4 Cf7 13.Nd2 etc.) 9…Dh4 10.h3 Cxf2!? 11.Rxf2 Nd4+ 12.Rf3 f5 13.exf5 Cd7 14.De1 Ce5+ 15.Re2 exf5 16.Nf4 Te8 17.Rd1 Nd7 18.Dd2 Cxd3 19.Dxd3 g5 20.Nd2 f4 21.Cge4 Dh5+ 22.Rc2 Dg6 (Pentru piesa sacrificată, negrul nu a obtinut decât o mică presiune…) 23.g4 Te7 24.Cf2 Dh6 25.Tae1 Txe1 26.Nxe1 Ne8 27.Df3 Ng6+ 28.Rb3 Te8 29.Nd2 Ne3 30.Ne1 Dg7 31.Cd1 Fd3 32.Th1 Dd4 33.a4 Dxc4+ 34.Ra3 Fd4 35.b3 Db4+ 36.Ra2 c4 (Albul pierde la timp) 0-1

(va urma)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s