Sah cu Ceausescu

Aici veti gasi cele mai interesante subiecte ale sportului mintii!Nu ezitati sa intrati in misterioasa si tulburator de frumoasa lume a sahului! Sa aveti in fiecare zi pofta de viata si de sah!

Probleme de metodologie în formarea jucătorilor de şah (12)

Posted by ceausescuiulian pe septembrie 6, 2009

Pentru a afla cum vă puteţ i procura METODOLOGIA ANTRENAMENTULUI SAHIST si a vedea tabla sa de materii, daţi click aici

Aici puteţi revedea capitolele anterioare din

Probleme de metodologie în formarea jucătorilor de şah de Volodia Vaisman, antrenor şi maestru internaţional

La cererea noastră, cunoscutul antrenor franco-român a acceptat să ne dezvăluie câteva din «secretele» formării jucătorilor de şah, desprinse din lucrarea sa fundamentală «Metodologia antrenamentului şahist», pe care am avut deja plăcerea s-o prezentăm pe site-ul nostru. Experienţa lui ca antrenor şi jucător ne-ar putea ajuta să inţelegem mult mai bine anumite concepte şi fenomene din lumea şahului, subiecte extrem de delicate şi de negăsit în vreo altă carte de specialitate. Profunzimea analizelor făcute de el in domeniul antrenoratului, se regăseşte şi în aceste articole bine fundamentate, finisate cu minuţiozitate şi talent literar.

vova11

In ceea ce ne priveşte, suntem convinşi că impărtăşirea din experienţa şi ştiinţa de o viaţă a maestrului antrenor este un lucru îmbucurător şi sperăm că fiecare din voi va găsi o bună parte din răspunsuri la întrebările pe care vi le puneţi. Căci formarea şi perfecţionarea tinerilor generaţii de jucători şi jucătoare este o treabă lungă şi anevoioasă, care nu poate fi realizată decât de câtre animatori şi antrenori talentaţi şi bine pregătiţi, dotaţi de concepţii metodologice sănătoase şi temeinice.

Serialul va continua câteva luni bune, cel puţin o dată pe săptămână

Cred că acest lucru trebuie să ne bucure, mai ales că mulţi dintre cititorii şahisti au pus intrebări şi probleme de această natură pe blog. Aşteptăm deci părerile voastre pentru a putea continua această inedită experienţă.

Respectarea metodelor şi a principiilor (2)

Se ştie că o centralizare reuşită ne permite să dominăm ansamblul câmpului de luptă, în timp ce pierderea centrului aduce în mod implicit mai puţin spaţiu pentru piesele noastre şi ne condamnă cel mai adesea să suportăm initiaţiva adversă. Dar, plecând dintr-o poziţie iniţială egală şi avansînd cu mutări alternative, nici un jucător nu poate obţine toate avantajele dorite, fără ca adversarul să poată riposta. Şi dacă unii jucători se dezinteresează de centru, ei au fără îndoială motivele lor, de exemplu:

  • Pioni de flanc angajaţi contra centrului advers: jucătorul care mizează pe centrul său de pioni posedă cel mai adesea mijloacele pentru a-l susţine. Iată de ce practica modernă ne propune o metodă suplimentară: astfel, avansând, de exemplu, pionii lui de pe flancul regelui, negrul poate spera să efectueze o presiune asupra unui Cf3 protector şi, indirect, asupra centrului de pioni advers.

H.Haselhorst – V. Vaisman (Bienne 1984)

1.e4 c5 2.Cf3 e6 3.d3 d5 4.Cbd2 Cc6 5.g3 Cf6 6.Ng2 b6 7.0-0 Nb7 8.Te1 Ne7 9.e5 Cd7 10.Cf1 (Alte posibilităţi sunt aici: 10.c3, 10.a3, 10.De2, 10.h4) 10…g5!? (Vizează Cf3 apărătorul pionului e5) 11.h3 h5 12.C1h2 (Se mai poate juca 12.c3 şi 12.g4) 12…Dc7 13.De2 0-0-0 14.c3 Tdg8 15.g4 hxg4 16.Cxg4 Na6! 17.Dc2 (La 17.a4 c4! 18.d4 Ca5 etc.) 17…Rb8 18.Nd2 Cf8 19.Tab1 Cd8! 20.Tec1 Cg6 21.Nf1 (Sau 21.b4 cxb4 22.cxb4 Dxc2 23.Txc2 Nxd3 -+)

1

21…Ch4! 22.Cfh2 f5! 23.exf6 Nd6 24.b4 Nxh2+ 25.Cxh2 g4!! (Pentru a putea debloca cu orice preţ coloana de atac: 26.Cxg4 d4! 27.bxc5 Cf3+ 28.Rg2 Nb7! urmat de Txg4+ sau 26.hxg4 Dh7! 27.Ng2 Nxd3 28.Dd1 Cxg2 etc.-+) 26.Rh1 gxh3 27.f3 Dxh2+! 28.Rxh2 Cxf3+ (0-1)

  • Dinamitajul figural al pionilor centrali adverşi: atunci când în centru apar lanţuri de pioni încălecate, metoda clasică este de a organiza un sistem de subminare a centrului advers. Iar dacă avantajul de dezvoltare obţinut este destul de mare pentru a putea ataca regele advers, atunci putem să ne permitem să sacrificăm o figură pentru a face să sară în aer centrul de pioni advers.

W.Uhlmann – U.Boensch (Halle 1976)

1.c4 c5 2.Cf3 Cf6 3.Cc3 e6 4.g3 b6 5.Ng2 Nb7 6.d4 cxd4 7.Dxd4 d6 8.0-0 Ne7 9.e4 Cbd7 10.De3 0-0 11.Cd4 Dc7 12.b3 a6 13.Na3 (Un atac pur simbolic al slăbiciunii adverse) 13…Tfe8 14.h3 Nf8 15.Tfe1 Tad8 16.Tad1 (Cu mobilizarea terminată, albul păstrează avantajul spaţial) 16…Cc5 17.f3 g6 18.g4 Ng7 19.Nb2?! Na8 20.Te2 h6 21.Tde1 Db8 22.Dd2?! (După manevrele de ameliorare a poziţiilor, negrul sesizează momentul de a ataca centrul advers, lansând câteva săgeţi!) 22…e5! 23.Cc2 b5! 24.cxb5 (24.Ce3 limita daunele) 24..d5! (Centrul alb a sărit în aer)

2

25.exd5 Cxd5 26.Cxd5 Txd5 27.De3 Cd3 (Un atac dublu decisiv) 28.Tb1 Cxb2 29.Txb2 e4 30.Tb1 Td3 31.Df2 exf3 (Poziţia albului este în ruine) 32.Txe8+ Dxe8 33.Nf1 Tc3! (Cu ideea 34…Txc2 35.Dxc2 Nd4+ 36.Rh1 De5! etc.) 34.Td1 axb5 35.Dd4 De4 36.Nxb5 Tc1! (0-1)

  • Degajarea totală de pioni a zonei centrale: atunci când centrul nu-i iremediabil blocat, impactul dintre pionii centrali poate provoca schimburi sau chiar exterminarea lor completă. Atunci, terenul central rămâne la discreţia figurilor care pot astfel manevra mai bine şi pot pregăti tot felul de acţiuni. Ceea ce devine mai important în aceste cazuri este avantajul de dezvoltare şi de spaţiu, un plasament mai bun de figuri, controlul liniilor deschise etc., în timp ce a pierde timp, a bate pasul pe loc, a manevra prost poate să se termine rău.

C.Prohaska – C. Bârzoi (corr. 1974/76)

1.e4 e5 2.Cf3 Cf6 3.d4 ex d4 4.e5 Ce4 5.Dxd4 d5 6.exd6 Cxd6 7.Cc3 Cc6 8.Df4 g6 9.Cd4 Nd7 (Evită dublarea pionilor pe coloana c: 9…Ng7 10.Cxc6 bxc6 11.Ne2 0-0 12.0-0 Tb8 13.Da4 Nf5 14.Nf3 Tb6 15.Nxc6 Nxc2 etc.=) 10. Ccb5!? ( Împiedică Ng7 şi propune : 10…Cxb5 11.Cxb5 Nb4+ 12.c3 Na5 13.Ne3 0-0 14.0-0-0 a6 15.Cd4 etc. Mende -Horvath, corr. 1969/70) 10…Ne7 11.Ne3 a6 12.Cxc6 Nxc6 13.Cd4 Nd7 14.Ne2 Nf6 15.0-0-0 De7 16.The1 (Negrul trebuie să-şi aleagă rocada dar fiecare are inconvenientele sale).

3

16…0-0-0 Df3 (Ameninţă 18.Nxa6 etc.) 17…Rb8 18.Dd5 De5 19.Db3 Ra8 20.Da3 Nb5 21.f4! De8 22.Cxb5 Cxb5 23.Txd8+ Nxd8 24.Db3 Nf6 25.Nf3! (Albul îşi reia atacul.) 25…c6 26.Dc4 Ng7 27.a4 Cd6 28.Db4 Db8 29.Td1 Cf5 30.Nb6 (Ameninţă 31.Td7 etc.) 30…Nf8 31.Dc4 Cd6 32.De2 Cc8 33.Nxc6! (Decisiv: 33…Cxb6 34.Dxa6+ Da7 35.Td8+ sau 33…bxc6 34.Dxa6+ Ca7 35.Td8 +-etc). 33…Dxf4+ 34.Rb1 Rb8 35.Td7! (1-0)

  • Blocarea pionilor adverşi în centru: asistăm deseori în centru – mai mult decât pe alt sector al tablei – la o confruntare între forţe cu tendinţă expansionistă şi tentativele adverse pentru a le bloca. Rolul de blocher poate fi asumat de către orice figură dar cel mai bun este calul care, controlând maximum de câmpuri, rămâne în acelaşi timp disponibil pentru alte cooperări. Şi, cu cât centrul advers este mai ameninţător, cu atât el cere o adevărată muncă de echipă figuri + pioni şi o mai mare diversificare a metodelor.

M. Euwe H. Pilnik (Amsterdam 1950)

1.d4 Cf6 2.c4 g6 3.g3 Ng7 4.Ng2 d5 5.cxd5 Cxd5 6.e4 Cb6 7.Ce2 c5 (O altă idee pentru a fixa centrul alb este 7…Cc6 8.d5 Ca5 9.0–0 c6 etc. sau 7…0–0 8.Cbc3 Cc6 9.d5 Ca5 etc.) 8.d5 0–0 9.0–0 e6 10.Cbc3 (Nu dă mare lucru 10.Cec3 Ca6 11.a4 exd5 12.exd5 Nf5 13.Ca3 Cb4 14.Ne3 Tc8 15.Dd2 etc. =) 10…Ca6 11.Cf4 e5 (Este posibil şi 11…exd5 12.Cfxd5 Ne6 13.Nf4 Nxd5 14.exd5 c4! 15.Dd2 Cc5 16.d6 Dd7 17.Tfe1 Tfe8 18.Nf1 Df5! etc.=) 12.Cfe2 (Mai bine era 12.Cd3 Cc4 13.De2 Cd6 14.f4 f6 15.fxe5 fxe5 16.Txf8+ Dxf8 17.Ne3 b6 18.Tf1 De7 etc.) 12…Cc4 13.b3?! (13.Cb5 împiedica blocada, de exemplu: 13…Cc7 14.Dc2 etc. sau 13…Nd7 14.Cec3 Db6 15.a4 etc.) 13…Cd6 14.Ne3 b6 15.Dd2 Te8 (Albul are în centru un pion trecut apărat dar blocat. În loc să ia unele precauţii ca 16.f3 etc., el se aruncă înainte…) 16.f4?! Cc7 17.Tf2?! exf4! (Obţinând un al 2-lea câmp de blocaj căci 18.gxf4 Cxe4 19.Cxe4 Txe4 etc. costă un pion) 18.Nxf4 Na6! (Şi nu 18…Cxe4 19.Nxe4 Txe4 20.Cxe4 Nxa1 21.C2c3 cu ameninţarea Ng5 etc.) 19.Te1 De7 20.g4 Ne5! 21.Nxe5 Dxe5 22.Cg3 (22.Rh1 cu ideea Cg1–f3 fortând 22…Nxe2) 22…Te7 23.Nf1 Nc8! 24.Ne2 Nd7 25.Tef1 Tf8 26.Dc1 Cce8 (o regrupare tip) 27.Rh1 f6 28.Tg1 Cg7 29.Nf3 (Negrul a blocat solid centrul de pioni albi şi acum îşi va stabili un plan de joc.)

4

29…Dg5 30.Dxg5 fxg5 31.Tgf1 Cge8 32.Ne2 Txf2 33.Txf2 Rg7 34.h3 Cf6 35.Nf3 Ne8 36.Te2 Cd7 37.Td2 Ce5 38.Ne2 b5! (Pionii centrali albi fiind blocaţi, negrul îşi pune în mişcare majoritatea de pe flancul damei) 39.Tc2 Tc7 40.Cd1 c4 41.bxc4 bxc4 42.Cc3 Rf6 43.Cb1 (Dacă nu Cd3 – Re5 etc.) 43…Tb7 44.Cd2 Na4 45.Tc1 Tb2! 46.Cxc4 Cexc4 47.Nxc4 Nc2 48.Nb3 Tb1 49.Txb1 Nxb1 50.Ce2 Nxe4+ 51.Rh2 Re5 52.Cc3 Nd3 53.Rg3 Ce4+ (Cel mai simplu, finalul de nebuni fiind uşor câştigat) 54.Cxe4 Nxe4 55.d6 Rxd6 56.Ng8 h6 57.Nf7 Nd5 58.Nxg6 Nxa2 59.h4 a5 (Şi negrul a câştigat) 0–1

  • Supravegherea centrului de la distanţă: renunţând la ideea de a ocupa centrul şi la contactul imediat cu forţele adverse, anumiţi jucàtori preferă să se dezvolte liniştit în propria lor jumătate de teren, cel mai des după o schemă judicios aleasă dinainte, unde figurile lor scrutează zona centrală iar unul din pioni agaţă direct centrul de pioni advers.

E. Ungureanu – A. Buză (Bucureşti 1974)

1.c4 c6 2.Cf3 Cf6 3.g3 d5 4.b3 Nf5 5.Ng2 h6 6.0-0 e6 7.Nb2 Ne7 (o altă idee este Nd6 şi Cbd7 opunându-se controlului câmpului e5) 8.d3 0-0 9.Cbd2 Nh7 10.Dc2 a5 11.a3 Cbd7 12.Tad1 (o mutare practică dar mai cunoscut este 12.Nc3 făcând loc damei) 12…Db8!? (pregăteşte contrajocul pe flancul damei) 13.Tfe1 (o altă mutare de concepţie generală ) 13…Tc8 14.Tc1 b6?! 15.Db1 Db7 16.Tc2 (ezitările adversarului au permis albului să revină la schema de joc tradiţională ) 16…b5 17.cxb5 cxb5 18.Tec1 Ce8 19.Cd4 Nc5 20.Nh3 Rh8 (contra Cxe6 dar regele negru va fi aici mai expus) 21.C2f3 Cd6? (slăbeşte pionul g7) 22.Da1! (dezvoltarea albului a atins punctul maxim)

.

5

22…Ng8?! 23.Cc6! (combinaţia finală care valorifică presiunea pe marea diagonală : 23…Nb6 24.Nxg7+ Rh7 25.Cfe5 Rxg7 26.Cxd7+ etc.) 23…Txc6 24.Txc5! Cxc5 25.Nxg7+ Rh7 26.Df6! Cf5 27.Nh8! (ameninţă Nxf5+ urmat de mat ) 1-0

Partida evoluând, un eventual beneficiu al centrului nu poate desigur să rămâne un atu constant şi infailibil. Atunci, pentru a putea trage maximum de profit din avantajul său, uneori este necesar să ne adaptăm sau chiar să modificăm strategia noastră centrală:

  • Sabordarea propriului centru de pioni: a obţine un ascendent asupra centrului nu rezolvă toate problemele. Trebuie încă apărat acest centru şi de văzut cum am putea progresa şi mai departe în teritoriul advers, ceea ce nu-i întotdeauna uşor. Atunci, în fata perspectivei de a-ţi vedea centrul atacat şi fărâmiţat, în anumite cazuri putem lua o decizie, la prima vedere, absurdă: de a-ţi distruge deliberat propriul centru de pioni.

V.Vaisman – N. Roşca (coresp.1963-66)

1.d4 Cf6 2.c4 g6 3.Cc3 d5 4.cxd5 Cxd5 5.e4 Cxc3 6.bxc3 Ng7 7.Nc4 (Am mai jucat – prin intervertire de mutări: 7.Cf3 0-0 8.Ne2 b6 9.Ne3 Nb7 10.Dc2 e6 11.0-0 c5 12.dxc5!? Vaisman-Szymczak, Rzeszow 1978) 7…c5 8.Ce2 Cc6 9.Ne3 0-0 10.0-0 Dc7 (Se poate juca de asemenea 10…Ca5 11.Nd3 b6 12.Tc1 e6 13.dxc5 Dc7 14.cxb6 axb6 15.c4 Td8 16.Dc2 Na6 17.Tb1 Tab8 etc. sau 10…b6 11.dxc5!? Dc7 12.Cd4! Christiansen-Jansa, Lucerna 1982) 11.Tc1 (Aici se mai poate juca 11.Tc1, 11.Nf4, 11.Dc1 sau 11.Nb3 dar într-o partidă ulterioară Kouatly-Ftacnik, Lyon 1988, albul a preferat 11.Tb1 Nd7 12.dxc5!? Ca5 13.Nd3 Tfd8 14.Cd4 etc.) 11…Td8 12.f4 i alte mutări sunt aici posibile: 12.h3, 12.Nf4, 12.Da4, 12.De1 şi 12.Dd2) 12…Ca5 (Mai solid contra 13.Tf3 f5 13.g4 este 12…e6) 13.Nd3 f5 (Sau 13…c4 14.Nb1 f5 15.g4! fxg4 16.Cg3 etc.) 14.exf5 gxf5 (Poate că ar fi fost mai acceptabil 14…Nxf5 15.Nxf5 gxf5 16.Cg3 e6 17.Ch5 Cc4 18.Tf3 Rh8 19.Nf2 etc.) 15.dxc5!? (O mutare surprinzătoare ţinând cont de vizavi-ul Td8-Dd1 dar albul va acoperi bine această coloană)

6

5…e6 16.Nd4 Nd7 17.Tf3 Ne8 18.De1 Cc6 19.Nxg7 Rxg7 20.Cd4 Cxd4 21.cxd4 Nf7 22.Tg3+ (Cu încheierea 22…Rf8 23.Db4! sau 22…Rh8 23.d5! etc.) 1-0

  • Trocul unui pion central pentru câmpul său: Partida de şah conţine o ingenioasă interdependenţă între materialul de valori diferite, spaţiul cu câmpuri egale şi timpul convenţional al mutărilor. Pe măsura avansării jocului, aceste raporturi evoluază, oscilează uneori sau chiar intră în concurenţă. Putem astfel face troc în interiorul aceloraşi valori dar şi între elemente foarte diferite, ca de exemplu, sacrificiul unui pion central pentru a elibera câmpul unei figuri în căutarea unui spaţiu operaţional.

V. Vaisman – D. Drimer (Bucureşti 1962)

1.d4 Cf6 2.c4 e6 3.Cc3 c5 4.d5 exd5 5.cxd5 d6 6.e4 g6 7.f4 Ng7 8.Nb5+ Cfd7 9.Nd3 0-0 (9…Dh4+) 10.Cf3 Ca6 (10…b6) 11.0-0 Cc7 (Se mai joacă aici 11…Tb8 şi 11…Te8) 12.a4 a6 13.Cd2 (Interesant este şi 13.De1!? Tb8 14.e5) 13...b6?! (Mai bine mi se pare 13…Cf6 14.h3 Tb8 etc.) 14.Cc4 Ce8 15.De2 Tb8 16.Ce3 Cc7 17.Nd2 Cf6 18.Df3 b5 19.axb5 axb5 20.e5! (O străpungere tip în centru care, cu preţul pionului e, eliberează liniile de acţiune a pieselor albe: diagonala Nd3 şi Cc3-e4)

7

20…Cfe8 21.f5!? dxe5 22.Cg4 gxf5 23.Ch6+ Rh8 24.Cxf5 Nxf5 25.Dxf5 Dh4 26.g3 Dd4+ 27.Rh1 Cf6 28.Ng5 Cce8 29.Ta6 e4 30.Nc2 Td8 31.Td1 Td6 32.Txd4 cxd4 33.Cxe4 Txd5 34.Df3 (1-0)

  • Controlul cu figuri al câmpurilor centrale: cel puţin dacă adversarul nu se resemnează cu inferioritatea sa spaţială, un centru puternic va fi, mai devreme sau mai târziu, atacat. Atunci, figurile pot nu numai să-l apere, dar şi să ia locul pionilor înlăturaţi, în calitate de blocheuri de schimb al centrului de pioni advers. Figurile astfel centralizate şi plasate în miezul acţiunii pot obţine o forţă de şoc şi mai mare.

E. Szabo – W. Haickbell (cor.1985)

1.e4 e6 2.d4 d5 3.Cd2 Cf6 4.e5 Cfd7 5.Nd3 c5 6.c3 Cc6 7.Ce2 cxd4 8.cxd4 f6 9.exf6 (Dacă 9.Cf4 Cxd4 10.Dh5+ Re7 11.exf6+ Cxf6 12.Cg6+ hxg6 134.Dxh8 Rf7 etc. cu o bună compensaţie pentru calitate.) 9…Cxf6 (Sau 9…Dxf6 10.Cf3 Nb4+ 11.Nd2 Nxd2+ 12.Dxd2 0-0 13.0-0 e5 14.dxe5 Cdxe5 15.Cxe5 Dxe5 16.Nb5 Ng4 17.f3 Ne6 18.Tfe1 Dd6 19.Tac1 etc.) 10.O-O Nd6 11.Cf3 Dc7 12.g3 (Mai cunoscut este 12.Ng5 0-0 13.Nh4 e5 14.dxe5 Cxe5 15.Cxe5 Nxe5 16.Ng3 etc. sau 12.Cc3 a6 13.Ng5 0-0 14.Nh4 Nd7 15.Te1 Rh8 16.Ng3 etc.) 12…O-O 13. Nf4 Ch5?! (Alte posibilităţi: 13…Ce4 14.Nxe4 dxe4 15.Cg5 e5 16.dxe5 Nxe5 17.Tc1 etc. sau 13…a6 14…a6 15.Te1 Nd7 15.Nxd6 Dxd6 16.Cf4 Tae8 17.Ce5 urmat de Tc1 şi Nb1 etc. sau 13…Cg4 14.Tc1 Nxf4 15.Cxf4 Txf4 16.gxf4 Dxf4 17.Ne2 Nd7 18.Dd2 etc. dar cel mai natural este fără îndoială 13…Nd7 etc.) 14.Nxd6! (Şi nu 14.Cg5 h6 15.Nxd6 Dxd6 16.Ch7 Txf3! etc.) 14…Dxd6 15.Cc3 Cf6 (Sau 15…g6 16.Nb5 Nd7 17.Nxc6 Nxc6 18.Ce5) 16.De2 Nd7 17.Tad1 Tae8 18.Ce5 (Cu ideea 18…Cxd4 19.Nxh7+ etc.) 18…Nc8 19.a3 a6 20.f4 Te7 21.g4 Cxd4 22.Nxh7+ Cxh7 23.Txd4 (Blocajul figural a degajat o majoritate de pioni albi pe flancul regelui)

8

23.Tc7 24.Rg2 b5 25.h4 Dc5 26.Cf3 Cf6 27.g5 Ce8 28.Dd2 Nb7 29.De2 Nc8 30.Tfd1 g6 31.Ce5 Tg7 32.Dd3! (De astă dată, blocarea centrului de pioni negri permite capturarea pionului slab g6)

9

32…Cd6 33.Cxg6 Te8 34.Ce5! (Sacrifică calitatea!) 34…Cf5 35.h5 Tf8 36.Rh3 Cxd4 37.Dxd4 Dxd4 38.Txd4 (Turnurile negre lipsite de coloane şi Nc8 pasiv nu pot să facă nimic contra pionilor albi trecuţi)

10

38…Nd7 39.h6 Th7 40.Rg4 Ne8 41.Td2 a5 42.Ce2 Tf5 43.Tc2 Te7 44.Cg3 Txe5 45. fxe5 Ng6 46.Tc8+ Nf7 47.Ch5 (1-0)

  • Manevrele figurilor pe un câmp central: săparea unui centru aduce schimburi de pioni şi eliberarea unor anumitor câmpuri, pe care se pot instala figuri. Iar când acest control figural devine absolut, atunci putem utiliza aceste câmpuri centrale ca spaţiu de manevră, cu diverse urmări avantajoase în funcţie de situaţia concretă de pe tablă.

V. Vaisman – M. Sérège (Toulouse 1987)

1.d4 Cf6 2.Cf3 e6 3.Ng5 c5 4.e3 b6 5.d5!? exd5 6.Cc3 Nb7 (Sau 6…Ne7 7.Cxd5 Nb7 8.Nxf6 Nxf6 9.c3 0-0 10.Nc4 etc.) 7.Cxd5 7..Nxd5?! (7…Ne7) 8.Nxf6 Dxf6 9.Dxd5

11

9…Cc6 (Nu mergea 9…Dxb2 10.Td1 Db4+ 11.c3! Dxc3+

12.Td2 Dc1+ 13.Re2+-)10.0-0-0 (Sau 10.Nc4 Ne7

11.0-0-0 Td8 12.Td2 0-0 13.c3 Ca5 14.Ne2 De6 15.Thd1 Dxd5

16.Txd5 d6 17.Cd2 etc. Petrosian-Kozma, München 1958)

10…De6 (dacă 10…Td8 11.Nb5 etc.) 11.Nc4 Dxd5 12.Nxd5

(A 3-a figură albă trece prin câmpul cheie d5)

12

12…Tc8 13.Td2 Ne7 14.Thd1 d6 15.Nxc6+ Txc6 16.Td5!

(Turnul încălzeşte câmpul pentru calul care va veni ulterior)

13

16…0-0 17.Cd2 Td8 18.Ce4 Rf8 19.c4! (Poziţia albului este       mult mai bună: presiune pe coloana pionului înapoiat d6, câmpul    de manevră d5 şi, de aici, calul superior nebunului advers.)      19…a6 20.a4 g6 21.g4 Re8 22.h4! (Deschide un al 2-lea front.) 22…Rd7 23.h5 Tb8 24.T1d3 Rc7 25.Cc3 Rd7 26.e4 Re6 27.f4 f6 28.hxg6 hxg6 29.Th3 Tcc8 30.f5+ gxf5 31.exf5+! Rd7 32.Tdd3 Tg8 33.Th7 Th8 34.Tdh3 Txh7 35.Txh7 Re8 36.Rc2 Nd8 37.Ta7 a5 38.Rd3 Tc8 39.Cd5 (1-0)

  • În cazuri mai rare, putem întâlni o interacţiune între mai multe maniere de a trata centralizarea, cum ar fi partida următoare unde crearea unui centru, subminarea lui, aportul pionilor de flanc şi blocarea se succed şi se confruntă.

    E. Bogoliubov – A. Alehin (meci Wisbaden 1929)

1.d4 Cf6 2.c4 b6 3.Cc3 Nb7 4.f3 d5 5.cxd5 Cxd5 6.e4 Cxc3 7.bxc3 e6 8.Nb5+ Cbd7 8.Ce2 Ne7 10.0-0 a6 11.Nd3 c5 (Albul deţine centrul de pioni şi negrul încearcă să-l submineze) 12.Nb2?! (După cum se va vedea, locul nebunului era pe cealaltă diagonală: 12.Ne3 sau 12.Nf4) 12…Dc7 13.f4 (Vrând să înainteze, albul îşi slăbeşte imperceptibil pionii, deşi avea şi alte mutări logistice- pregătitoare ca: 13.Tc1, 13.Cg3 etc.) 13…Cf6 14.Cg3 h5! 15.De2 h4 (Pionul marginal ca armă contra centrului alb!)

14

16.Ch1 Ch5 17.Dg4 (Anulează avantajul mutării sale a 8a

intermediare, ceea ce permite negrului să rocheze) 17…0-0-0

18.Tae1 Rb8 19.f5 e5 20.d5 c4! (Centrul de pioni a fost

blocat, nebunii albi s-au pasivizat iar acum Ne7 se activează)

21.Nc2 Nc5+ 22.Cf2 g6! (Deschide liniile de atac pentru

ultimele sale figuri) 23.fxg6 Tdg8 24.Nc1 Nc8 25.Df3 Txg6

(Ameninţă 26…Ng4) 26.Rh1 (Nu mergea 26.Ne3 Nxe3

27.Txe3 Cf4 28.g3 hxg3 29.hxg3 f5 urmat de Dh7 -+)

26…Cg3+! (Combinatia finală: 27.Rg1 Ng4 câştigă dama !)

14

27.hxg3 hxg3+ 28.Ch3 (Sau 28.Rg1 gxf2+ 29.Txf2 Ng4 30.Dg3 Ne2 etc.) 28…Nxh3 29.gxh3 Txh3+ urmat de mat (0-1)

În acest fel trebuiesc tratate toate problemele şahiste, cu grija permanentă de a învăţa – în cele mai bune condiţiuni – din experienţa maeştrilor. Şi cum în şah multe lucruri revin mereu, nu trebuie să ezităm să revenim din când în când la elementele deja cunoscute pentru a le reaborda de o manieră mai profundă şi mai complexă, pentru a le ajusta pe baze superioare, corespunzătoare noului său nivel de întelegere şi de forţă de joc. Cristalizându-se încetul cu încetul în subconştientul jucătorului, toate acestea se vor activa la momentul necesar pentru a lui procura suplimentul de inteligenţă şi de forţă de joc care va face diferenţa la tabla de joc.

Un răspuns to “Probleme de metodologie în formarea jucătorilor de şah (12)”

  1. costache remus said

    cel mai interesant capitol de pina acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s