Sah cu Ceausescu

Aici veti gasi cele mai interesante subiecte ale sportului mintii!Nu ezitati sa intrati in misterioasa si tulburator de frumoasa lume a sahului! Sa aveti in fiecare zi pofta de viata si de sah!

Valencia si originile sahului modern (1)

Posted by dan bujor pe septembrie 18, 2009

Traducerea unui articol de Arne Moll

Cam peste o saptamana, Gary Kasparov si Anatoly Karpov vor juca un meci demonstrativ in Valencia, Spania, ca parte a festivităţilor programului Valencia Cuna del Ajedrez Moderno: „Valencia, locul de nastere al sahului modern”.  Ca o introducere la festivităţile de la Valencia, voi încerca să fac ceva lumină asupra complicatelor, dar foarte interesantelor, legaturi ale Valenciei cu sahul modern.

Miniatura din cartea de – Liber moribus de Jacques de Cessoles – secolul al XIV-lea – Jucătorii de şah

Pentru non-istorici, nu este usor afli despre istoria şahului modern – cel puţin nu pe internet. Problema este că există multe surse recente în ceea ce priveşte originile şahului aşa cum le ştim – aşa că in ziua de azi nu este uşor să găseşti cărţi despre asta: cărţi în limba engleză, adica. Există multe resurse excelente on-line, cu articole foarte lungi şi detaliate, scrise de către cei mai respectabili istorici, dar ei rareori fac referintă unii la ceilalti, şi cei mai multi, dacă nu toti, expun doar bucati ale puzzle-lui. În timp ce încercam să dau de originile şahului modern, de multe ori m-am simtit ca un detectiv la un caz de crima. Acest articol este scena mea de final, confruntarea suspecţilor.

Ce ştim cu siguranta este ca şahul, asa cum il jucam acum, a apărut undeva între sfârşitul Evului Mediu şi naşterea Renaşterii, adică între 1450 şi 1500. Aceasta a fost probabil una dintre cele mai importante perioade în toata istoria omenirii, având în vedere Caderea Constantinopolului (1453), inventarea tiparului de catre Johannes Gutenberg (1455) şi descoperirea Americii de către Cristofor Columb (1492). Cu toate acestea, datarea aproximativa pentru noile reguli ale şahului, din această perioadă, nu-i satisface pe istorici. Când, unde şi de ce a suferit şahul aceste schimbări radicale în acest interval de timp? Aceste întrebări sunt încă foarte dezbătute chiar şi astăzi. În ceea ce priveşte întrebarea „unde”, aproape toate sursele contemporane indică Spania. Dar răspunsul precis la „când şi de ce” este mult mai complicat, dupa cum vom vedea.


Jocul de şah în sine, desigur, este mult, mult mai vechi decât Renasterea. În Evul Mediu, a fost un joc foarte popular, şi există numeroase manuscrise medievale care descriu regulile, poziţii şi probleme. Unele dintre cele mai frumoase imagini cu oameni jucand sah sunt din această perioadă. Regulile jocului erau destul de diferite de cele pe care le utilizam în prezent. Cel mai important, mutarile reginei şi nebunului erau foarte diferite în conformitate cu vechile reguli. Dama (sau fers „în arabă), era cea mai slabă piesă de pe tabla: putea muta numai un patrat pe diagonală. Nebunul, sau „fil„, era, de asemenea, o piesă foarte limitata, avand acces numai la opt patrate, indiferent de locul în care se afla. Promotiile pionilor existau, dar pionii se puteau transforma numai in fers. Aceste reguli au făcut din şah un joc mai curand lent, cu prea putin loc pentru teoria deschiderilor. Dar toate aceasta erau pe cale să se schimbe.

Poemul de dragoste si alegoric Scachs d’Amor de Francesch de Castellvi, Narcis Vinyoles şi Bernat Fenollar a fost amanuntit analizat de catre pionierul in istoria sahului Ricardo Calvo

Cercetarea moderna cu privire la originile şahului modern a început în 1905, atunci când un manuscris (adică o carte scrisă de mână) catalan de la sfârşitul secolului XV, intitulat Scachs d’Amor (Şahul Iubirii) a fost descoperit în Capela Regala a Palatului din Barcelona. Scachs d’Amor este un poem de dragoste şi o alegorie care descrie un joc de şah între doi jucători reprezentând zeii Marte si Venus, in timp ce un arbitru (Mercur) supravegheaza jocul. Doi dintre autorii poemului, Francesch de Castellvi (cu Albul, reprezentându-l pe Marte) şi Narcis Vinyoles (cu Negrul, reprezentând-o pe Venus) joacă un joc de şah desfasurat dupa „regulile moderne”. (Al treilea autor, Bernat Fenollar, îndeplineşte rolul de arbitru.) Jocul, dupa cum este prezentat în manuscris, nu a fost jucat cu adevarat, ci a fost inventat în scopuri literare – destul de apropiat de stilul renascentist de scriere.


Partida este reconstituită mai jos:
1.e4 d5 2. exd5 Qxd5 3. Nc3 Qd8 4. Bc4 Nf6 5. Nf3 Bg4 6. h3 Bxf3 7. Qxf3 e6 8. Qxb7 Nbd7 9. Nb5 Rc8 10. Nxa7 Nb6 11. Nxc8 Nxc8 12. d4 Nd6 13. Bb5+ Nxb5 14. Qxb5+ Nd7 15. d5 exd5 16. Be3 Bd6 17. Rd1 Qf6 18. Rxd5 Qg6 19. Bf4 Bxf4 20. Qxd7 + Kf8 21. Qd8 # 1-0


Pozitia finala

Aici puteti rejuca „partida zeilor”

Dupa cum se poate vedea imediat, in acest joc nebunul, si in special regina, denumita dama in manuscris, muta intr-un mod dramatic diferit fata de regulile medievale vechi, deplasandu-se pe tabla in conformitate cu regulile noastre moderne, si au devenit subit piese foarte importante si puternice. Aceste noi reguli sunt, de asemenea, formulate în manuscris – deşi într-o mod poetic, „ascuns”. În mod evident, ceva s-a schimbat la momentul cand Scachs d’Amor a fost scrisă. Dar când a avut loc această schimbare, şi ce a declanşat-o? Sa intre istoricii şahului, care au făcut studii aprofundate cu privire la aceste întrebări.

În primul rând, trebuie să-i identificam în mod clar pe autorii manuscrisului Scachs: Francesch de Castellvi, un consilier la Curtea regelui Ferdinand; Narcis Vinyoles, un judecător influent şi un om politic, şi Mossen Bernat Fenollar, un preot din provincia Alicante. Toti erau binecunoscuti de membrii ai unui cerc literar avangardist din Valencia, în ultimele decenii ale secolului al XV-lea. În 1474, trei dintre ei au publicat împreună o piesa, care a apărut imprimata, pentru un concurs în cinstea Fecioarei Maria. Aceasta, împreună cu dialectul valencian în care a fost scrisa poezia, localizează uşor manuscrisul Scachs chiar în Valencia, şi nu există nici o controversă cu privire la acest aspect, printre istorici şi cercetători. Dar putem stabili când a fost scrisa Scachs d’Amor, de fapt? La această întrebare este mai dificil de răspuns, dar există multe indicii. Stim cu siguranta că unul dintre autori, Castellvi, a murit în 1506, astfel că aceasta este ultima dată teoretica pentru aparitia manuscrisului. Dar a fost, probabil, scrisă cu multi ani înainte de asta.


Vinyoles Narcis şi Mossen Bernat Fenollar


Există mai mult de un argument în favoarea acestei ipoteze: unul dintre acestea este apariţia cărţilor tipărite (în loc de manuscrise) în Valencia în jurul anului 1474, ceea ce face improbabila apariţia la o dată mult mai tarzie a unui manuscris costisitor; altul este că manuscrisul în sine nu menţioneaza titlul „onorific” de „mossen” obţinut de Vinyoles în 1488. Deci, manuscrisul a fost scris, probabil, înainte de 1488, ceea ce implică faptul ca noile reguli pentru regină şi nebun erau deja folosite înainte de 1490. Si care este data cea mai timpurie, la care ar fi putut fi acesta scris? Ei bine, ştim că ultimele manuscrise de şah din secolului al XV-lea (din aşa-numita familie Civis Bononiae), datează din jurul anului 1460, şi că nici una dintre acestea nu menţionează noile reguli cu privire la regina şi nebun, ceea ce indică faptul că noile reguli nu erau, probabil, cunoscute la acea dată. Prin urmare, manuscrisul Scachi trebuie să fie datat undeva între 1460 şi 1490.

Sursa http://www.chessvibes.com/columns/valencia-and-the-origin-of-modern-chess/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s