Sah cu Ceausescu

Aici veti gasi cele mai interesante subiecte ale sportului mintii!Nu ezitati sa intrati in misterioasa si tulburator de frumoasa lume a sahului! Sa aveti in fiecare zi pofta de viata si de sah!

Probleme de metodologie în formarea jucătorilor de şah (24)

Posted by ceausescuiulian on November 30, 2009

Pentru a afla cum vă puteti procura METODOLOGIA ANTRENAMENTULUI SAHIST si a vedea tabla sa de materii, daţi click aici

Aici puteţi revedea capitolele anterioare din

Probleme de metodologie în formarea jucătorilor de şah de Volodia Vaisman, antrenor şi maestru internaţional

La cererea noastră, cunoscutul antrenor franco-român a acceptat să ne dezvăluie câteva din «secretele» formării jucătorilor de şah, desprinse din lucrarea sa fundamentală «Metodologia antrenamentului şahist», pe care am avut deja plăcerea s-o prezentăm pe site-ul nostru. Experienţa lui ca antrenor şi jucător ne-ar putea ajuta să inţelegem mult mai bine anumite concepte şi fenomene din lumea şahului, subiecte extrem de delicate şi de negăsit în vreo altă carte de specialitate.

Profunzimea analizelor făcute de el in domeniul antrenoratului, se regăseşte şi în aceste articole bine fundamentate, finisate cu minuţiozitate şi talent literar.

In ceea ce ne priveşte, suntem convinşi că impărtăşirea din experienţa şi ştiinţa de o viaţă a maestrului antrenor este un lucru îmbucurător şi sperăm că fiecare din voi va găsi o bună parte din răspunsuri la întrebările pe care vi le puneţi. Căci formarea şi perfecţionarea tinerilor generaţii de jucători şi jucătoare este o treabă lungă şi anevoioasă, care nu poate fi realizată decât de câtre animatori şi antrenori talentaţi şi bine pregătiţi, dotaţi de concepţii metodologice sănătoase şi temeinice. Serialul va continua câteva luni bune, cel puţin o dată pe săptămână . Cred că acest lucru trebuie să ne bucure, mai ales că mulţi dintre cititorii şahisti au pus intrebări şi probleme de această natură pe blog. Aşteptăm deci părerile voastre pentru a putea continua această inedită experienţă.

Pregătirea  specială  pentru partidă (1)

Partida de turneu reprezintă etapa-sinteză de toată pregătirea noastră, ocazia atît aşteptată pentru a exersa calităţile noastre şi a ne verifica forţa de joc, posibilitatea de a obţine sau de a confirma o anumită performanţă concretizată în puncte, locuri sau coeficienti Elo. Dar, spre deosebire de alte domenii unde competiţia  reia ceea ce am făcut la antrenament, partida de şah este plină de necunoscute şi poziţiile pe tablă depind în întregime de ripostele alternative ale celor doi adversari.

In aceste condiţii, pe măsură ce întîlneşte adversari din ce in ce mai puternici, un jucător bun nu mai poate să se mulţumească cu o simplă pregătire generală ci trebuie să se gîndească şi la una specială pentru partida şi competiţia pe care o va juca. Desigur, amplitudinea acestei pregătiri depinde de concurs şi de adversar. Astfel, într-un turneu unde adversarii şi programarea partidelor sunt cunoscute dinainte,  este posibil să efectuăm o pregătire precisă contra fiecărui adversar. In acest caz, căutăm şi analizăm partidele adversarilor, studiem  particularităţile tehnice ale jocului lor şi încercăm – pe această bază –  să pregătim varianta sau sistemul de deschidere, să proiectăm astfel strategia de joc şi metodele de presiune psihologică adecvate. Un rol extrem de important îl joacă în acest caz flairul şi experienţa jucătorului, ajutat eventual de către antrenorul său, pentru a anticipa corect eventuala desfăşurare a partidei.

.         Din contra, într-un open, unde împerechierile se fac în aceeasi zi, numai o bună bază de date informatizată ne poate permite o eventuală pregătire rapidă contra viitorului adversar.  In acest caz, deschiderea trebuie aleasă în functie de propriile preferinţe, evitând – în măsura posibilului – «specialităţile» adverse sau de a juca  un contra-sistem învăţat în pripă şi care poate nu corespunde manierei sale de a juca.

.        In fine, atunci când nu avem informaţii asupra adversarului nostru, cea mai bună strategie este să adoptăm o schemă de deschidere cât mai familiară şi în care avem toată încrederea. Din contra, a conta pe un efect de surpriză, a juca pentru prima oară o anumită  variantă sau a experimenta o analiză ale cărei fineţe ne scapă, toate acestea nu pot fi făcute decât  în partide fără miză deosebită sau contra unor adversari mult mai slabi.

Dar, înainte de a ne ataca contra adversarului, trebuie  să ne interesăm şi de propria persoană: să ajungem înaintea competiţiei în cea mai bună formă fizică şi mentală, să ne pregătim  psihologic pentru luptă, să ne perfecţionăm stilul de joc, să anticipăm şi să analizăm greşelile posibile, pregătind cât se poate mai bine prestaţia noastră viitoare prin elaborarea unor strategii de joc şi efectuarea unui antrenament adecvate.

Desigur, fiecare din această triplă pregătire poate să se efectueze separat sau să se încrucişeze. In acest sens, vom aborda următoarele teme: forma fizică şi mentală, pregătirea psihologică, stilul de joc, profilaxia greşelilor, pregătirea la adversar, elaborarea strategiilor de joc, antrenamentul practic. Să începem cu prima: forma fizică şi mentală.

După cum se ştie, partidele şi  competiţiile de şah sunt încercări de  lungă durată şi jucătorul nu poate conta pe o performanţă de o clipă – ca în multe alte sporturi – pentru a se odihni pe gloria astfel dobîndită. El trebuie să muncească timp de luni şi ani de-a rândul, unii o fac chiar toată viaţa, dar pentru asta este indispensabil de a avea o bună sănătate şi de urmat un regim de viaţă sănătos şi echilibrat. Apoi, competiţiile dintre cele mai stresante au transformat  inocentul nostru divertisment într-un poligon de încercare a mentalului omenesc: astfel, în eforturile sale permanente de a se depăşi şi de a-şi învinge  adversarii,  jucătorul poate trece prin momente de concentrare şi suprasolicitare, de a se lovi de obstacole şi de opoziţii, de a suporta tot felul de conflicte chiar crize. Si, pentru aceasta, el este deseori obligat să anticipeze, să se angajeze, să accepte riscurile etc., de unde variaţii enorme la nivelul său de acuitate: dela vigilenţa tensională  şi o promptitudine decizională care rezistă la orice încercare pănă la lipsa de concentrare, confuzia imaginativă şi descurajarea psihică care pot provoca omisiuni, greşeli şi tot felul de gafe. Or, în faţa unui adversar prin definiţie introvertit şi impenetrabil,  jucătorul de şah este deseori obligat să se frământe în forul său interior discernând nenumăratele sale idei. Si atunci când nu ne putem exterioriza şi ascundem totul,  putem să cădem uşor în capcana  spiralei infernale ale «dominantei» şahiste, ceea ce ne solicită mult mai mult organismul obligându-l să resoarbă  din rezerve. Jucătoarele sunt şi mai mult atinse de acest fenomen din cauza acumulării mai multor constrângeri de ordin profesional, conjugal şi uneori maternal.

Consecinţele acestui impact asupra organismului depind de particularităţile individuale ale jucătorului, de calitatea pregătirii sale, de pasiunea  şi gradul de motivaţie în angajamentul  şahist dar  şi de o multitudine de mici deficienţe  şi detalii care nu asteaptă decăt momentul propice pentru a- şi băga nasul acolo unde nu-i fierbe oala.Iată de ce, unii jucători îşi caută diverse forme de destindere în  discoteci, săli de jocuri, restaurante etc., ceea ce poate aduce cu sine alte excese, oboseală,  stres etc. Atunci, trebuie ori să  ne adaptăm ori să depăşim  toate aceste situaţii extreme, ceea ce reuşim de cele mai multe ori printr-o mobilizare  supremă dar, uneori, se mai întâmplă să fim depăşiţi, fie de propriile idei obsesionele,  de poziţiile de pe tablă,  de jocul adversarilor săi, de  conjunctura sportivă sau chiar  meandrele vieţii.

In acest sens, istoria şahului cunoaşte destui de mari campioni care şi-au irosit talentul prin diverse excese şi o viaţă dezordonată sau care n-au rezistat la tensiunea luptei la top-nivel. Căteva exemple:

  • după  primele 5 partide ale meciului pentru campionatul lumii disputat la New York 1886 contra lui Steinitz (în vârstă  de 50 ani), Zukertort (care avea 44 ani) conducea cu  scorul de 41. Odată cu transferarea meciului la St. Louis  şi apoi  la Nouvelle Orléans, el începe să piardă partidele una după alta şi neobţinând decît  3,5 pts. din următoarele 15, cu rezultatatul final de 7,512,5.  Zukertort a pretexat schimbarea de climat (în special cel din golful Mexicului), oboseala care îi provoca dureri de cap, o stare de enervare incontrolabilă  şi o depresiune morală. De altfel, el n-a putut apoi să-şi refacă complet sănătatea  şi, după alte cîteva rezultate catastrofice, o hemoragie cerebrală i-a dat lovitura de graţie în noaptea de 19 Juin 1888.
  • după ce  şi-a pierdut  titlul cu scorul de 712 (New York – Philadelphia – Montréal, 1894)  şi în ciuda celor 60 de ani ai săi, Steinitz îi cere tânărului campion  Em. Lasker (care avea atunci 28 de ani) un meci revanşă care va avea loc la  Moscova 1896-1897. Corecţia, încă şi mai severă  (12,5-4,5), a provocat  o totală prăbuşire a bâtrănului campion: hipertensiune cu tulburări de  circulaţie sanguină cerebrală, depresie şi primele simptome a unei boli mentale care-l va da gata trei ani mai tîrziu în sanatoriul  East River de New York.
  • în fine, după ce a păstrat  coroana timp 27 ani, Em. Lasker ajunge în 1921 la o răscruce a existenţei sale: uzat de   vicisitudinele primului război mondial şi lipsit de antrenament, el se gândeşte să renunte la titlu dat onorariul oferit, susceptibil de lui atenua  dificultătile vietii, îl impinge să accepte provocarea lui  Capablanca chiar în  fieful său. După 9 partide, Lasker nu este condus decât cu  1= 8, dar  climatul înăbuşitor al capitalei cubane şi o a 10a partidă extenuantă îl avertizează de pericol: ameţeli, mari dificultăţi de apreciere şi uneori chiar  de a examina cu calm  poziţiile. Doctorul îl sfătuieşte atunci să abandoneze meciul, ceea ce o va face în curând, după alte câteva partide pline de greşeli neobişnuite pentru nivelul sàu, la scorul de 95, cu mult înaintea celor 30 partide programate. Această decizie dureroasă dar înţeleaptă i-a permis să se îngrijească, să  recupereze repede şi să continue astfel o carieră care va dura încă vreo 20 de ani de mari succese.

Se spune că fericirea este o noţiune subtilă şi complexă, sinteză de nenumărate satisfacţii  materiale şi morale. Să încercăm deci să vedem care sunt marile precepte care fac vitalitatea unui jucător de şah şi ceea ce poate eventual înrâuri asupra formei sale fizice şi mentale.

Pentru a-şi apropria experienţa  generaţiilor  anterioare, a gera  avalanşa de informaţii curente, a se antrena în fiecare zi, a  juca în concursuri, a-şi analiza partidele etc. toate acestea cer  un creier  rezistent, echilibrat şi eficace, o bună   stare de sănătate  generală şi o anumită rezistenţă  psihofizică care trebuie întreţinută zilnic, de-a lungul anilor, chiar a unei întregi cariere şahiste.  Iată dece, orice jucător de şah ar trebui să evite irosirea forţelor sale, ca şi eforturile mintale sterile, orice suferinţă care ar putea să-i macine nervii şi să favorizeze apariţia diferitelor frământări,  resentimente, oboseli.           

Prin  natura însăşi a activităţii noastre statica jocului, durata şi orarele  partidelor, disimularea gândurilor, confruntarea  introvertită etc.jucătorul de şah  este mai mult atins  de către marile calamităţi ale omului  modern: proasta alimentaţie, lipsa  de exerciţiu fizic, uzura psihică, utilizarea  diverselor stimulante etc.

Sănătatea înseamnă a te simţi bine, a trăi mai bine, a fi  conştient de importanţa  echilibrului său psihofizic general. Cum practica jocului de şah  cere o puternică concentrare intelectuală şi emoţională, efortul muscular compensator nu există. Această anomalie poate produce  importante modificări în condiţia fizică şi fiziologică a jucătorului şi, de aici, să dezvolte diverse perturbări ale sistemului nervos şi cardiac. Desigur, la fiecare vârstă corespund în plus anumite riscuri  de sănătate. Astfel, trecerea anilor are tendinţa de a mări  colesterolul şi tensiunea arterială, în timp ce urmele lăsate de  evenimentele vieţii sunt diferite şi resimţite felurit de la un tip de personalitate la alta.

In zilele noastre, principalii  factori de risc provin din două surse:

  • societatea modernă : cursa spre nuclear,   industrializarea excesivă a agriculturii, vlăguirea  naturii, viaţa în etaje de beton armat şi cu mochete  sintetice, munca în faţa ecranelor  catodice etc.
  • individul însăşi: măncarea  carenţată şi traficată datorată crescătoriilor şi culturilor  forţate,  alimentele tratate şi rafinate, grăsimile hidrogenate, utilizărea aditivelor, consumul  derivatelor  intoxicante, cum ar fi: cafeina, alcoolul, tabacul etc., tratamentele cu medicamente cu efecte secundare, inutile sau abuzive, diversele produse  excitante şi  dopante şi, înfine, obezitatea,  stresul, lipsa exerciţiului  fizic, bolile datorate  «civilizaţiei» etc.

Combinaţiile măresc desigur pericolul şi riscurile şi, se înţelege de la sine, că niciun jucàtor de şah nu poate da maximum de randament atunci când este intoxicat, iradiat, drogat  şi diminuat, atât în corpul cât şi în spiritul său.

Apoi, pregătirea  şahistă a ultimilor ani a fost complet reformată prin intrarea şi perfecţionarea informaticii – cu avantajele şi inconvenientele ei. Astfel, făcând apel la o nouă sursă de procurare a cunostinţelor, ordinatorul dă întâitatea simţului vizual-reprezentativ în locul obişnuitei atingeri-mînuiri a pieselor. In exces, aceasta poate provoca anumite jene sau oboseli vizuale şi chiar alte forme mai grave ca: tensiuni ale  globului  ocular  dureri de cap, iritaţii sau lăcrimarea ochilor,  imagini  neclare, dedublate sau tulburi  etc.

Prin nenumăratele sale deplasări în oraşe, ţări şi meridiane diferite, jucătorul de şah trebuie să facă faţă la tot felul de schimbări: variaţii  de sezon şi de temperaturi,  decalaj  orar,  schimbări ale orelor de joc, modificări ale cadenţei de joc etc. Toate acestea pot să-l înfluenţeze chiar să-l tulbure din punct de vedere fizic, psihologic sau tehnic.

A-şi însuşi  gesturile elementare de prevenţie, a-şi consolida apărările imunitare, a duce o viaţă rezonabilà, înseamnă, la urma urmelor, să-ţi gerezi bine cariera.

Iată, de exemplu, cîteva mici obişnuinţe pentru a evita o eventuală răceală sau chiar o gripă:

l     nu trebuie niciodată  să  lăsăm să treneze nici cel mai mic guturai şi să ne îngrijim de la primele simptome cu vitamina C.

l     este recomandabil să ne spălăm cel mai des mâinile căci microbii se răspândesc în special prin atingere.

l     pentru a ne apăra contra frigului, cel mai bine este să ne acoperim capul şi să suprapunem câteva straturi de îmbrăcăminte

l     chiar dacă-i frig afară, trebuie să ne aerăm camera căci un aer sec ar putea să ne agreseze mucoasele respiratoare şi  să ne facă vulnerabili la infecţii.

l     pentru a îndepărta microbii din orificiile nazale, putem sà le curăţăm cu un pic de apă sărată.

l     atunci cînd suntem răciţi şi  tuşim sau ne suflăm nasul, trebuie să punem mâna dinainte şi să folosim batiste de hârtie consumabile.

l     chiar când este răcoare, corpul are nevoie de o hidratare suficientă  de un litru şi  jumătate de apă, împârţită în mod egal de-a lungul zilei, căci cea mai mică deshidratare diminuază capacităţile noastre de concentrare.

l     pentru a întări apărările noastre naturale, putem apela la plante şi  să facem o cură  de magnezium; trebuie deasemenea de ştiut că o carenţă de vitamina B9 poate antrena o încetineală  mentală şi  probleme de memorie iar cea de  vitamina B1 scăderea vigilenţei  şi  oboseală.

l     anumite alimente ca grăsimile, zahărul etc. pot slăbi organismul, de aceea trebuie mâncat echilibrat cu fructe  şi  legume, care sunt bogate în vitaminele ABC, în detoxifiante şi depurative.

l     stimulând autocurăţenia căilor  respiratoare şi  eliminând   toxinele, exerciţiile fizice  evacuează  tensiunile  acumulate şi  ne protejează de infecţii.

l     înaintea şi  în timpul concursurilor, trebuie să  facem totul pentru a ne relaxa şi  a dormi bine căci lipsa de odihnà  şi de somn reparator încetineşte capacităţile de concentrare  şi de calcul al variantelor.

De unde rezultă importanţa de a se documenta şi de a-şi da seama – chiar din etapa prevenţiei – de problemele sale, căci cel mai bun doctor este înainte de toţi cel interesat: cu un pic de atenţie, un minimum de prevenţie generală şi cîteva măsuri  simple, fiecare jucător poate găsi  soluţiile personale cele mai adaptate.

Primul scop al unui control medical este de a evita să ne înbolnăvim şi să ne menţinem astfel sănătatea, forma şi longevitatea  sportivă. O vizită, cel puţin anuală, la medicul său generalist va fi ocazia de a ne verifica tensiunea arterialà şi  capacităţile respiratoare, iar cele la diverşi specialisti  ne vor permite să descoperim eventualele anomalii..

Dacă vrem să  rezumăm  în două cuvinte paradoxul alimentar al  civilizaţiei  noastre – ambele cu consecinţe dăunătoare –  acestea ar fi exces şi deficit, cu atât mai mult că trebuie să fim atenţi să nu ingerăm  şi alte produse restrictive care acţionează împotriva sănătăţii noastre, cum sunt: cafeina, alcoolul, nicotina, medicamentele şi tot felul de produse  dopante.  Toate aceste  produse pot provoca  un anumit grad  de excitaţie  generală, uneori de bună dispoziţie exuberantă, de euforie chiar de rapiditate în gândire dar, pe de altă parte,  elle modifică pentru un anumit timp percepţiile, sentimentele şi gândirea, provocând  obisnuinţă, dependinţă şi chiar tulburări  grave, deci sunt    incompatibile cu  practica jocului de şah!

Am putea afirma că «sănătatea se construieşte cu fiecare masă». Din păcate, marea majoritate a jucătorilor de şah nu răspund decât la senzaţiile lor de poftă sau de foame, fără să se sinchisească ce bagă înăuntru: ei mănâncă cu nepăsare orice  şi oricând sau se lasă înfluenţaţi de tot felul de  recomandaţii, regăsindu-se în faţa farfuriei lor neliniştiţi şi dezorientaţi.

De fapt, alimentaţia trebuie să răspundă la două imperative:

  • cantitativ: în funcţie de vîrstă, de greutate şi de muncă, se pot stabili necesităţile în calorii pe categorii de alimente:

de băut între 5-8 pahare de apă pe zi

de consumat zilnic cinci fructe şi legume care sunt bogate în vitamine şi minerale (la nevoie, se poate suplimenta cu 200-250 gr.de vitamina C si E + un amestec de 6-10 gr. de carotenoide).

în rest, aproape 15% de protides, 30% de lipides (grăsimi  saturate), 20% de grăsimi nesaturate şi diferenţa în glucide (zahăr) + carbohidrati (pâine, orez etc.); dacă avem posibilitatea, trebuie preferat pâinea completă care conţine  vitamine (în special E si B), minerale (fier, calcium, magnezium) şi fibrele care absorb grăsimile din intestin diminuând  astfel  colesterolul şi, deci, afecţiunile  cardiovasculare. Dar atenţie, chiar şi un mic surplus de calorii repetat zilnic poate să ducă la creşterea greutăţii corporale şi, dacă nu se iau măsuri, organele vor fi înecate de grăsime, diafragma va fi împinsă în sus, ceea ce poate modifica pozitia inimii şi a vaselor sanguine  îngreunîndu-ne respiraţia.De aceea, este indispensabil  de mers des pe jos şi de făcut cel puţin 8-10 exerciţii aerobice, de două-trei ori pe săptàmână.

  • calitativ: trebuiesc consumate produse de calitate  şi nu combustibile  vide servind numai să umple stomacul,  o repartiţie zilnică cît mai corect posibilă: orar regulat cu 4-5 mese pe zi, 25% la micul dejun, 15% la marele dejun, 50%  la prînz, 10% seara, o tempratură adecvată a alimentelor, asigurarea  condiţiilor  necesare pentru ca ele să fie  bine digerate şi asimilate: apetit, ambianţă, să mâncăm fără grabă şi evitând orice emoţie  negativă. Din acest punct de vedere, trebuie să fim atenţi:

la anumite  alimente cu fermentaţie şi putrefacţie digestivă.

la consumaţia echilibrată a alimentelor care ar putea provoca  aciditate şi alcalinitate.

la eventualele alergii şi intoleranţe datorate  ingredientelor ascunse: agenţi conservatori, constituanţi sau aditivi chimici, produsele rafinate sau hidrogenate, alimentele falsificate şi  secătuite etc. Din păcate, poluţia mâncării  a atins în zilele noastre un nivel impresionant,  procentajul  de boli datorate  aditivelor nocivi  situându-se după cel al drogurilor şi al   accidentelor de circulaţie. Iată dece cel mai bine este să mâncăm la noi acasă căci, dacă o facem prea des în alte părti, pierdem tot controlul asupra hranei noastre şi riscăm mult, atît din punct de vedere calitativ cât şi cantitativ.

Un jucător care se hrăneşte corect, se simte bine şi dispune de o mai mare capacitate de muncă şi de rezistenţă. Mărind eficacitatea  funcţiilor  sale cerebrale: creierul, care consumă el singur 40% din  raţia noastră de glucide, are deasemenea nevoie  de acizi  graşi de tipul omega şi de 13 vitamine+15 minerale, de oligo-elemente+4 acizi graşi+ 8 acizi amine. Si atunci când vedem în faţa tablei de şah tinere schelete «frumoase» dar prost hrănite,  se pune întrebarea legitimă cât  timp vor rezista?!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s