Sah cu Ceausescu

Aici veti gasi cele mai interesante subiecte ale sportului mintii!Nu ezitati sa intrati in misterioasa si tulburator de frumoasa lume a sahului! Sa aveti in fiecare zi pofta de viata si de sah!

Probleme de metodologie în formarea jucătorilor de şah (39)

Posted by ceausescuiulian pe aprilie 29, 2010

Pentru a afla cum vă puteti procura METODOLOGIA ANTRENAMENTULUI SAHIST si a vedea tabla sa de materii, daţi click aici

Aici puteţi revedea capitolele anterioare din Probleme de metodologie în formarea jucătorilor de şah de Volodia Vaisman, antrenor şi maestru internaţional

La cererea noastră, cunoscutul antrenor franco-român a acceptat să ne dezvăluie câteva din «secretele» formării jucătorilor de şah, desprinse din lucrarea sa fundamentală «Metodologia antrenamentului şahist», pe care am avut deja plăcerea s-o prezentăm pe site-ul nostru. Experienţa lui ca antrenor şi jucător ne-ar putea ajuta să inţelegem mult mai bine anumite concepte şi fenomene din lumea şahului, subiecte extrem de delicate şi de negăsit în vreo altă carte de specialitate.

Profunzimea analizelor făcute de el in domeniul antrenoratului, se regăseşte şi în aceste articole bine fundamentate, finisate cu minuţiozitate şi talent literar.

In ceea ce ne priveşte, suntem convinşi că impărtăşirea din experienţa şi ştiinţa de o viaţă a maestrului antrenor este un lucru îmbucurător şi sperăm că fiecare din voi va găsi o bună parte din răspunsuri la întrebările pe care vi le puneţi. Căci formarea şi perfecţionarea tinerilor generaţii de jucători şi jucătoare este o treabă lungă şi anevoioasă, care nu poate fi realizată decât de câtre animatori şi antrenori talentaţi şi bine pregătiţi, dotaţi de concepţii metodologice sănătoase şi temeinice. Serialul va continua câteva luni bune, cel puţin o dată pe săptămână . Cred că acest lucru trebuie să ne bucure, mai ales că mulţi dintre cititorii şahisti au pus intrebări şi probleme de această natură pe blog. Aşteptăm deci părerile voastre pentru a putea continua această inedită experienţă.

Bioritm şi profil psiho-astrologic

După cum se ştie, omul este o fiinţă planetară şi organismul său reacţionează la ritmuri, la vibraţii şi la influenţe, atât ale pământului cât şi a altor planete din sistemul nostru solar. Toată viaţa noastră este deci reglată de cicluri, pulsaţii, cadenţe – de la rotaţiile  cosmice pănă la activităţile microscopice ale celulelor. Venind din străvechime,  bioritmele inscrise în noi înşine, pentru a se complexifica progresiv prin circulatia energiei într-o celulă, un ţesut, un organ. Fenomenele determinante ale bioritmelor sunt: durata zilei şi a nopţii, temperatura ambiantă, influenţele meteorologice, modificarea cămpurilor electromagnetice naturale şi variaţiile radiaţiei cosmice. 

.       Desigur că – în anumite limite – fiinţa omenească se mişcă,  se aclimatizează şi se adaptă, fie că-i vorba de un fus orar, de altitudini sau profunzimi precum şi de alte de condiţii extreme. Deci,  bioritmurile  dispun şi de o  componentă adaptativă, care  ne asigură o stare de echilibru vital în toate circumstanţele.

Dar cum  putem explica perioadele  «ghinioniste» unde, fără niciun motiv evident, nimic nu ne merge cum trebuie şi eşuăm în tot ce întreprindem sau, din contra, momentele «norocoase» când totul merge ca pe roate şi putem chiar «răsturna munţii»?!

.         Oamenii de ştiinţă au remarcat existenţa unor ritmuri în activitatea noastră zilnică, ale căror vârfuri şi coborâşuri  depind de  structura noastră biologică şi de  obişnuinţe. Deci noi nu suntem aceiaşi de-a lungul întregii zile: astfel, în cursul dimineţii,  capacitatea de muncă intelectuală creşte progresiv până în jurul orei 13,  cu  modulaţii reînnoite de cca 90 de minute. Urmează apoi o perioadă letargică şi, la sfârşitul după amiezii, se constată o reluare care se poate prelungi până seara, în funcţie de obişnuinţele orei de culcare. Astfel, din acest punct de vedere, oamenii pot fi împârţiţi  în  trei categorii:

  • «ciocârliile», care se caracterizează printr-o mare   capacitate de muncă în prima jumătate a zilei.
  • «cucuvelele», care se culcă şi se scoală destul de târziu  pentru a putea lucra mai bine seara.  Cei mai buni jucători de şah sunt în general  «cucuvelele» prin natură sau antrenament, deci care joacă mai greu dimineţile.
  • aritmicii, cu o  repartizare mai  regulată a activităţii zilnice.

Dar ceea ce interesează mai ales jucătorii de şah este să cunoască dinainte atât perioadele de rezistenţă sau de fragilitate, cât şi de performanţă sau de incapacitate a organismului lor, în scopul de a-şi putea echilibra mai bine pregătirea, de a-şi stabili un program competiţional mai potrivit, de a putea  varia cât mai obiectiv posibil strategiile de joc din fiecare partidà şi, în cele din urmă, pentru a încerca să compenseze eventualele efecte defavorabile. Căci orice senzaţie de bunăstare şi de energie este legată de un orologiu intern care ne reglează performanţele. Integrate în complexa funcţionalitate a întregului sistem,  ritmurile noastre fondamentale sunt reunite în trei concepte de bază care au avantajul  de a rămâne aceleaşi de-a lungul întregii noastre existenţe, cu faze şi caracteristici specifice. Cele trei cicluri  sunt independente dar se mai întâmplă uneori de a fi în fază, această interacţiune putând da nu mai puţin de 27 combinaţii posibile

Desigur, nimic nu-i de neclintit sau obţinut dinainte: astfel, chiar atunci când cele trei cicluri se găsesc în fază pozitivă, totul este în principiu excelent deşi riscăm să fim excesivi. Căci, dacă-i formidabil să avem, de exemplu,  multă energie, trebuie deasemenea să ştim s-o  canalizăm şi s-o utilizăm bine la momentul potrivit. Dacă, din contra, cele trei cicluri sunt negative, nu trebuie nicidecum să ne resemnăm ci să încercàm să ne opunem «fatalităţii». Iar dacă unul sau două cicluri sunt în fază critică, trebuie să ştim că prestaţia noastră poate fi excelentă sau neregulată, poate chiar amândouă deodată, totul depinzând de noi înşine căci fiecare din noi poate reacţiona într-un mod diferit, în funcţie de vârstă, de starea sănătăţii, de tipul de personalitate, de cultură şi educaţie, de forţa şi stilul de joc etc.

Interesul de a ne cunoaşte bioritmul este de a putea astfel evita sau de a pregăti mai bine pasajele delicate ale vieţii noastre şi de a trage maximum de foloase din perioadele ascendent-pozitive. Pentru a  le calcula, trebuie să cunoaştem două cifre: data sa de naştere şi perioada concursului care ne interesează. Apoi, cu ajutorul unui logiciel adecvat putem obţine uşor tot bioritmul nostru, deşi o metodă manuală este deasemenea  posibilă:

  • astfel, notădata de naştere precisă a jucătorului şi prima zi a  turneului său: ziua luna anul.
  • cu ajutorul unor calcule sau a tabloului lui Alfred Judt,  putem obţine  numărul  exact de zile care s-au scurs între data de naştere şi ziua care ne interesează. Astfel, căteva multiplicări  sunt deja gata: 2×365=730, 3×365=1.095,  4×365=1.460,  5×365=1.825,  6×365=2.190, 7×365=2.555, 8×365=2.920, 9×365=3.285, 10×365=3.650, 20×365=7.300,  30×365=10.950,  40×365=14.600, 50×365=18.250,  60×365=21.900 etc.
  • la numărul astfel obţinut,  trebuie adăugată o zi  suplimentară de fiecare an bisextil scurs, de exemplu anii 2008, 2004, 2000, 1996, 1992, 1988, 1984, 1980 etc.
  • totalul trebuie divizat prin 23, 28 si 33, de fiecare dată rezultând un număr zecimal cu mai multe cifre după virgulă.
  • multiplicăm fiecare zecimală cu numărul  corespunzător al ciclului (23, 28, 33) şi rotunjim rezultatele obţ inute la numărul întreg cel mai apropiat.
  • pentru a ne vizualiza mai bine bioritmul, putem  transpune  cifrele obţinute pe un grafic cu curbă sinusoidală, unde o curba superioară va reprezenta  perioda pozitivă de activitate maximă, intersectiile cu  linia orizontală ne vor indica zilele critice – adevăraţi semnalizatori care ne avertizează de un pericol probabil – în timp ce curba inferioară simbolizează perioada negativă aşa zisă de  recuperare.

Pentru  un antrenor, utilizarea bioritmilor poate fi  profitabilă, în special în meciurile pe echipe, unde ar putea înlocui  jucătorii care nu sunt «în formă». Dar profitul cel mai mare îl pot trage jucătorii profesionişti căci cunoaşterea bioritmului lor le-ar putea permite să-şi planifice mai bine întreaga activitate şahistă şi, între pauzele de turnee,  viaţa lor de toate zilele. Această precunoaştere – chiar  aproximativă – de ceea ce  vom fi  fiziologic capabili să facem la un moment dat în existenţa noastră poate, sau să ne  încurajeze să ne angajăm cu mai multă încredere în anumite acţiuni, sau  să ne  permită să luăm măsurile  necesare pentru a para mai bine loviturile sorţii.  Anumiţi jucători cred că toate acestea sunt prea complicate dar, în realitate, este suficient să ne informăm puţin, apoi să reperăm micile semne prin care bioritmul nostru se manifestă, să efectuăm o mică operaţie de generalizare şi totul se va face apoi  simplu şi automat.

In altă ordine de idei, se ştie că, din momentul apariţiei sale pe lume, orice copil este supus unui adevărat  bombardement de influenţe care-i determină caracterul,  aptitudinele,  predispoziţiile patologice şi principalele tendinţe ale drumului său în viaţă.  Desigur, totul este binar şi, prin intermediul  educaţiei, a instrucţiei şi a antrenamentului specific, putem să reuşim să ne dezvoltăm calităţile potenţiale şi să depăsim  eventualele handicapuri. Pentru aceasta, trebuie să ajungem să ne cunoaştem bine, să ne autoapreciem cu toată obiectivitatea, să muncim mereu pentru a ne ameliora şi, pentru aceasta, toate mijloacele sunt bune: astfel, pentru a cunoaşte cel puţin principalele caracteristici  ale tipologiei umane,  putem  recurge la  semnul zodiacal – al astrologiei occidentale (pe perioadele unui an) sau chinezeşti (la fiecare 12 ani) – dar  şi mai bine ar fi să suprapunem ambele.     Desigur, nu trebuie să privim astrologia ca o oglindă a viitorului său ci ca un mijloc de a se cunoaşte mai bine, de a ne da seama de energiile care ne înconjoară şi de influenţa pe care planetele o pot avea asupra personalităţii noastre. Scopul este înainte de toate pragmatic: a utiliza toate acestea pentru a putea cultiva tot ce este pozitiv şi a contracara tot ce ne este defavorabil. Căci, din momentul în care ne cunoaştem calităţile şi defectele ca şi interrelaţia lor cu alte realităţi, avem mult mai multe şanse pentru a ne modela stilul de viaţă şi a-l acorda cât mai bine cu activitatea noastră şahistă.

Berbec (21.03-19.04) Najdorf,  Smyslov, Portisch, Korchnoi, Kasparov, Bogoliubov, Susan Polgar Lupulescu, Berescu, G.A.G. Szabo
Taur (20.04-20.05) Steinitz, Spielmann, Euwe ,Günsburg, Tolus, Nunn,Schiffers, Kosteniuk Marin, Manolache, Voicu
Gemeni (21.05-20.06) Janowsky, Reti, Petrosian, Boleslawski, Karpov, Short, Kamsky, Svidler C.A.Foişor, Moţoc
Rac (21.06-22.07) Morphy, Anderssen, Bird, Vidmar, Benko, Kramnik, Gelfand, Shirov, Morozevich Ionică
Leu (23.07-22.08) Max Lange, Marshall, Botvinnik, Olafsson, Judit Polgar, Ofleger, Caruana Nisipeanu, Rogozenko, Nanu
Fecioară (23.08-22.09) Philidor, Zukertort, Koltanowski, Bernstein, Leko, D.Gurevich Nevednichy, C.Ionescu, S.F. Foişor,
Balanţă (23.09-22.10) Fine, Rubinstein, Ehlvest, Robatsch, Ponomarev, Aronian, Jianu
Scorpion (23.10-21.11) Cigorin, Capablanca, Alekhine, Nimzovici, Tal, Stein, Ljubojevic,Grischuk, Sofia Polgar, Grigore
Sagetător (22.11-21.12) Pillsbury, Blackburne, Reshevsky, Pirc, Timman, Anand, Carlsen, Nakamura, Istrăţescu
Capricorn (23.12-19.01) Kieseritzky, Em Lasker, Burn, Teichmann, Keres, Browne, Kalifman, Ciburdanidze Pârligras, I.C.Chirilă
Vârsător (20.01-18.02) Petroff, Spassky, Bronstein, Gligoric, Taimanov, Mecking,Yussupov, Menchik L.Vajda, E.L.Cosma
Peşti (19.02 -20.03) Tarrasch, Mieses, Schlechter, Maroczy, Tartakower, Bronstein, Geller, Fischer,Larsen Gufeld, Topalov, Ivanchuk, Radjabov Peptan, Sandu, Păuleţ, Pădurariu

Din totdeauna, marii campioni au reprezentat un model pentru tinerele generaţii. Urmându-le exemplul, orice jucător îşi reîmprospătează motivaţia pentru a-şi putea înfrunta si învinge adversarii şi, în cele din urmă, să devină  mai bun decăt ceilalţi. Anii întregi de pregătire şi de luptă în cele mai diverse competiţii n-ar avea niciun sens fără această  năzuinţă capabilă să ne mobilizeze resursele cele mai nebănuite.

Iată de ce, a cuceri titlul de campion al lumii reprezintă împlinirea unuia din cele mai frumoase visuri, a-l menţine cât mai mult posibil implică o carieră exemplară la cel mai înalt nivel, a-l recuceri frizează chiar inimaginabilul. Alexandre A. Alehin a reuşit toate acestea, ceea ce merită fără îndoială o introspecţie mai amănunţită în personalitatea sa atât de contradictorie.

Să vedem, de exemplu, profilul său psiho-astrologic care a avut o influenţă extraordinară asupra felului său de a acţiona, atât la tabla de şah cât şi în viaţa de toate zilele. Astfel, oricare ar fi momentul precis când a venit pe lume,  Alehin a aparţinut  semnului  dragon – scorpion, având ca agent apa. Si, fără a ne încurca în subtilităţile legate de ora şi locul naşterii sale, putem afirma cu certitudine că era  un dragon cu limbă de viperă care trebuia apropiat cu mănuşi căci nu se cunoştea antidotul veninului său. Toată viaţa sa, el a trebuit astfel să-şi rezolve veşnica enigmă a scorpionului autodestructor care îl împingea la tot felul de excese.

Personalitate dinamică si creativă, Alehin a fost animat de o putere de muncă inegalabilà şi o excepţionalà voinţă de a reuşi. El a fost un  veritabil monstru sacru al şahului care a câştigat mai mult decât oricare maestru al timpului său: +735 =402 -127 din cele 1.264 partide înregistrate, fără a socoti nenumăratele sale partide de demonstraţie, à l’aveugle, de simultan, de bliţ etc. Licenţiat  în Drept, stăpânind şase limbi  şi având o cultură extrem de vastă, el a scris mai multe cărţi asupra marilor turnee şi cu comentariile  partidelor  sale.

.      Aspirant din tinereţe  la gloria supremă, Alehin a făcut totul pentru a reuşi: talentul său neobişnuit, capacităţile sale extraordinare, o muncă neobosită, dar şi recurgerea la stimulante pentru a-şi  susţine veşnica sa cursă spre rezultate. El  obişnuia să spună că «datorită şahului, mi-am  format caracterul» dar – după părerea noastră – este mai ales semnul său  psiho-astral care i-a guvernat existenţa şi cariera şahistă, fără ca el să facă cel mai mic efort pentru a-l controla şi canaliza mai   bine.

.       Reprezentant tipic a naţiunii sale slave – un blond înalt cu ochi bleu, Alehin a fost un personaj baroc, cu o expresie  impasibilă, atitudine mândră şi un magnetism seducător. Cu o privire străpungătoare şi sigur de sine, el vroia să aibă întotdeauna dreptate şi să domine pe ceilalţi: tupeul şi calităţile sale de combatant neînduplecat îi permiteau  să exerseze o puternică presiune psihologică asupra  adversarilor săi.  Se spune chiar că,  pentru a se  sustrage, Bogoliubov s-a decis să-şi pună ochelari întunecaţi!

. Curajos şi insolent, Alehin poseda un stil de joc extrem de dinamic chiar violent în poziţiile combinative. Si chiar dacă, cu timpul, aplombul  atacurilor sale a început să se impletească cu execuţiile strategice, jocul său a rămas mult timp destul de tăios şi de o extraordinare subtilitate, cu  inspiraţii  pătrunzătoare şi mutări aparent paradoxale.

.     El era dotat de o formidabilă rezistenţă şi putere de recuperare, ceea ce îi permitea să alterneze crizele grave cu schimbări care-l smulgeau din infernul său. Astfel, după înfrângerea din primul său meci contra lui Euwe în 1935 şi încă câteva alte rezultate mediocre, el a reuşit să revină şi să-şi recucerească titlul, asemenea lui Phœnix renăscând din cenuşă.

.     Când toate acestea se manifestă la tabla de joc, mai putem înţelege. Dar, cu un comportament brutal care nu ierta niciodată, el îşi găsea adevărata vocaţie în provocări şi conflicte permanente şi în viaţa de toate zilele. Focalizându-şi insatisfacţiile asupra adversarilor săi, Alehin şi-a format un adevărat caracter de mafiot. Astfel, el îi şantaja pe organizatori decidând asupra numele invitaţilor la turnee, dintre care nutrea o ură viscerală contra lui Capablanca căruia îi bara  sistematic participările la marile turnee şi utiliza tot felul de  subterfugii pentru a  evita meciul revanşă promis. El a înlăturat deasemenea şi alţi mari maestri, pentru a accepta în cele din urmă două meciuri contra modestului Bogoliubov, sponsorizat de către nemţi şi care şi-a creat mai târziu o reputaţie  lamentabilă de adept al  doctrinelor  naziste.

.       Răutăcios, ros de contradicţii, susceptibil unor schimbări brusce de dispoziţie, Alehin schimba des macazul în funcţie de propriile  interese. Aceasta explică cum a reuşit să scape în 1914 dintr-un lagăr german, apoi dela o condamnare la moarte pentru conivenţă cu Albii sau să obţină în 1920 un post de anchetator comunist şi apoi cel de interpret la Komintern. Mai târziu, el se va ridica contra URSS dar trimitea  în acelaş timp felicitări unor mari maeştri sovietici, apoi îl împroşca cu noroi pe Botvinnik pentru a lui propune în cele din urmà un meci pentru titlu, în fine s-a înrolat în timpul războiului în Serviciile de informaţii franceze pentru a le cânta  apoi în strună naziştilor.

.       Călăuzit de un individualism absolut şi o totală lipsă de toleranţă, el era deseori angoasat,  narcisic şi  megaloman. Obişnuit să-şi impună voinţa, să-i manipuleze pe ceilalţi, Alehin era convins că admiraţia întregii lumi şahiste  proba  geniul său şi îi permitea să facă orice. Astfel, plecând la olimpiada din Varsovia 1935  şi cerându-i-se la frontieră pasaportul, el ar fi urlat: «eu sunt campionul lumii  Alehin şi nu am nevoie de nici o dovadă!».   Sau, cu ocazia unui simultan în Mexic, unde o personalitate politică ar fi sosit în întârziere, Alehin a răsturnat demonstrativ piesele refuzând să joace contra lui.

Alehin era superstiţios şi mistic. Astfel, când  meciul contra lui Euwe nu se desfăşura prea bine, el  îşi aducea motanul său  siamez Caissa pentru a-i mirosi piesele, deşi ştia bine că adversarul său nu putea suferi felideele. In acelaş timp, el îi cerea astrologului-jucător de şah vienez Ernest Klein (1910-1990) să-i prezinte  horoscoape cu  victorii care, din păcate, nu  veneau.

Pe plan sexual, el era mereu în căutarea senzaţiilor absolute. Astfel, înainte de a-şi părăsi patria, Alehin s-a separat de Alexandra Bataieva  (fosta baroneasa Anna von Sewergin, 1913-80) şi de fiica lor Valentina pentru a se căsători cu jurnalista elveţiană Anneliese Rüegg  care l-a ajutat să fugă din ţară. Si deşi în 1922 li s-a născut un fiu Alexandre, el a divorţat în 1924, după ce s-a văzut în străinătate. Dealtfel, el a preferat  întotdeauna femei cu experienţă: Anneliesse Rüegg (1879-1934) +12 ani, Nadejda Fabritskaia-Vasiliev +30 ani, Grâce Freeman-Wishaar  (1876-1956) +16 ani.

.      Din când în când, îi plăcea să introducă un mic baton de dinamită în tot ceea ce făcea şi … cu atât mai bine dacă exploda!  Astfel, cea mai mare «gogomănie» a sa  au fost  articolele  antisemite – publicate în Pariser Zeitung / 18-23 martie 1941, reluate apoi în Deutsche Zeitung în Olanda  şi mai târziu în Germania – asupra «şahului evreiesc şi arienii», care au provocat indignarea  şi apoi  boicotul întregii lumi şahiste. Personal, le-am citit acum câţiva ani în traducerea rusească şi viziunea sa rasistă a istoriei şahului se sprijină pe următoarele observaţii :

– el pleacă de la victoria ideilor combative germano-europene întruchipate de  Anderssen la turneul de la Londra 1851 contra concepţiilor defensive anglo-evreieşti.

survine apoi – după părerea lui – «drama Europei şahiste» când evreul Steinitz cucereşte coroana mondială.

începând cu Lasker începe cică  perioada «decadentă» care favorizează apariţia unor jucători ca  Janowski, Schlechter, Rubinstein şi Nimzowitsch; după părerea lui, faimoasa «şcoală vieneză»  fondată de Max Weiss, nu era decât un forum evreiesc de propagare a ideilor trio-ului Schlechter, Kaufman şi Fendrich.

acordând un anumit credit unor jucători ca Réti, Flohr, Fine, Reshewsky şi Botwinnik, el califică jocul lor ca arid şi fără niciun risc.el se ia apoi de Capablanca «artistul defensivei» a cărei singure vină este că şi-a făcut studiile în capitala evreiască…New-York!

şi dacă Spielmann şi Mieses sunt remarcabili maeştri ai atacului, ei sunt – după el – departe de adevăratul stil combinativ cu sacrificii.

în ceea ce priveşte adevăraţii jucători arieni, după primitivii  Philidor şi Labourdonnais, el deploră jocul monoton a lui Staunton şi se extaziază în faţa geniului lui Morphy; apoi, el  deplânge soarta nefericită a lui Anderssen «învins de propriile sale sacrificii», a lui Cigorin «victimă  a plutocraţiei mondiale», a lui Pillsbury «distrus de vin, de femei şi de ţigările tari»,  a lui Marshall care a pierdut «nefiind în formă» un meci pentru titlu contra lui Lasker, înfine, meritul revine lui Capablanca care a  «eliberat lumea şahistă de lepădăturile evreieşti»

printre marii arieni contemporani, preferinţele lui Alehin merg spre Bogoliubov, Eliskases, Keres şi Euwe, neuitând însă să-l stigmatizeze pe ultimul drept «jucăria evreilor». Pentru că, dacă a pierdut primul meci contra olandezului, a fost din cauză că  secundantul său Samuel Landau l-a părăsit, pentru că directorul meciului Hans Kmoch era căsătorit cu o evreică  şi a câştigat meciul-revanşă pentru că «a ştiut să combată conspiratia secundanţilor, a antrenorilor şi a corespondenţilor evrei ai adversarului său».

nenumărate alte observaţii idiote şi denigrante completează tonul general al acestui «studiu» abject şi absurd, care nu face decât să reia concepţiile antisemite ale unui Franz Gutmayer (1857-1937), Emuil Josef Diemer (1908-1990) şi alţii. Din fericire, istoria a infirmat  această stupidă  teorie rasială  demonstrând  viabilitatea  tuturor stilurilor şi potenţialitatea  oamenilor de orice origine şi cultură de a juca bine şah. Cea mai simplă şi evidentă dezminţire a tezelor lui Alehin sunt listele actuale ale celor mai buni din lume, unde găsim  jucători şi jucătoare de naţionalităţi şi credinţe diferite.

După râzboi, Alehin a  încercat să nege c-ar fi el autorul acestor articole dar, între timp, el se lăudase cu ocazia unui interview dat unui ziar spaniol iar, la moartea soţiei sale Grâce, s-au găsit în lucrurile ei personale toate ciornele cu scrisul său. (Pentru o mai amplă documentare, vă trimit la  «Alekhine Nazi Articles» de Ken Whyld  şi  «Alekhine and the Nazis» de Bill Wal).

Desigur, al doilea război mondial, persecuţiile naziste şi lagărele de exterminare au lovit şi  jucătorii de sah. Ca şi marea majoritate a evreilor, ei au fost harcelaţi, persecutaţi şi obligaţi să poarte steauna galbenă, fiind arestaţi şi deportaţi, chiar şi  spânzuraţi cu pancarte de «carne caşer» şi executaţi, în cele din urmă gazaţi şi arşi în crematorii. Astfel au pierit: maestrul austriac Heinrich Wolf (1875- 1943), belgianul Emmanuel Sapira (1900-1943),  campionul Parisului 1926 şi al Estoniei 1933 Gunnar Friedemann (1909-1943), campionii Varsoviei din 1925 şi 1927  Stanislaw Kohn (1895-1940) şi din 1929 Leon Kremer (1901-1940), maeştrii polonezi: Mojzesz Lowtzky (1881-1940), Achilles Frydman (1905-1940), Yakov Vilner (1899 -1941), Izaak Appel (1905-1941), Henryk Friedman (1903-1942), Henryk Pogoriely (1908-1943), Eduard Gerstenfeld (1915-1943), apoi au fost executaţi un grup de jucători la Palmy (Varsovia) în frunte cu David Przepiorka (1880-1941) sau exterminaţi în diverse  lagăre – la Auschwitz: polonezul Leon Schwarzman (1887-1942), bielorusul Leon Monosson (1892-1943), germanul Wilhelm Orbach (1894-1944), la Majdanek: cehul Emil Zinner (1873 -1942), la Grodziszcze – Gräditz: campionul olandez din 1931 şi 1936  Samuel (Salo) Landau (1903 -1943) şi mulţi alţii.

Dacă Alehin ar fi măcar încercat să uzeze de influenţa sa pe lângă conducătorii germani – pe care i-a dealtfel frecventat –  pentru a salva doar câteva vieţi, el putea deveni unul din cei 22.211  «justes» (dintre care 2.725  francezi şi 54 români); iar dacă ar fi  rămas, cel puţin, înafara propagandei naziste abţinându-se să elaboreze  stupida sa teorie rasială, el  rămânea mai mult decât marele campion pe care-l cunoaştem. Dar ceea ce a făcut  era în propria sa natură şi astăzi noi nu putem decât să ne amintim de un geniu monomaniac care ne-a lăsat partide captivante, impregnate de o aviditate nesăţioasă a victoriilor cu orice preţ.

In dorinţa lor de a-şi readuce fiul rătăcitor în patria iubitoare, sovieticii au lansat la un moment dat o amplă propagandă de recuperare: i-au oferit iertarea şi un meci cu Botwinnik, apoi – după moarte – au încercat să-i recupereze rămăşiţele pământeşti, au realizat un film şi lansat căteva cărţi (în lume au apărut în jur de o sută), i-au organizat  un memorial  în 1956, 1971,1975, 1986 şi 1992, au inundat ţările satelite cu traduceri, turnee, nume de cluburi etc.

.         Sovieticii nici n-au încercat măcar să lămurească misterul  morţii lui Alehin: astfel, dr.Antonio Ferreira (din întâmplare, un amator de şah) a relatat mai târziu unor prieteni că Alehin a fost găsit în faţa hotelului său ciuruit de gloanţe dar – Portugalia fiind neutră şi pentru a evita complicaţiile –  oficialităţile l-au obligat să menţioneze drept cauza morţii – criza cardiacă şi sufocarea…cu o bucată de carne! Dar, după unele rumori, Rezistenţa franceză ar fi creat un escadron secret pentru eliminarea colaboratorilor nazişti şi initialele A.A. ar fi fost cică plasate la loc de frunte între cele două sute de nume.

Neavând la dispoziţie decât sursa de informare sovietică, mult timp şahiştii români n-au putut cunoaşte decât comentariile partidelor sale alese. In consecinţă, toată tinereţea mea m-am extaziat în faţa ideilor pe care le conţineau aceste partide,  utilizându-le chiar în activităţile mele de antrenor şi de publicist. Dar, de când cunosc şi viaţa sa execrabilă, recunosc că-mi vine din ce în ce mai greu să-i deschid culegerile sale de partide!

2 răspunsuri to “Probleme de metodologie în formarea jucătorilor de şah (39)”

  1. horatiu said

    Citind acest articol…aproape ca nu imi vine sa cred ca este vorba despre marele Alehin.
    Pentru mine a fost si va ramane unul dintre cei mai mari sahisti din toate timpurile.
    Am studiat partidele lui alese…si sunt intradevar geniale.

  2. Pfiu… Teribil articol.
    Referitor la Alehin, sunt prins acum intre adevarul istoric si cel mistic. Grea alegere. Singura iesire din impas, raman totusi partidele lui. Geniale.
    In rest, pot sa zic ca sunt acum o „cucuvea emotionala”, faza descendent negativa. Imi calculez deja sansele pentru Cupa Romaniei.
    Multumesc pentru articol.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s