Sah cu Ceausescu

Aici veti gasi cele mai interesante subiecte ale sportului mintii!Nu ezitati sa intrati in misterioasa si tulburator de frumoasa lume a sahului! Sa aveti in fiecare zi pofta de viata si de sah!

Talent, muncă, sau ambele?

Posted by Dan Văsieșiu pe Februarie 9, 2014

PARTEA I – CONSIDERAȚII GENERALE

Ideea de a scrie acest material mi-a venit în urma numeroaselor comentarii aprinse de pe site care au atins măcar tangențial acest subiect. Mulți parteneri de discuție au fost probabil șocați de franchețea cu care mi-am prezentat punctul de vedere nepopular și mi-au cerut să le ofer informațiile pe care mă bazez. Le-am promis că o voi face într-un articol extins, pentru că un comentariu este cu totul insuficient pentru a lămuri ceva atât de complex. M-am ținut de promisiune, chiar dacă mi-a luat destule ore de lucru.

Șahiștii sunt în cea mai mare parte indivizi cu un înalt spirit competitiv și, mai devreme sau mai târziu, realizează că nu prea mai pot progresa. O clasificare superioară, un rating mai înalt, rezultate superioare în turnee – toate acestea le-ar satisface setea de succes și orgoliul, nemaivorbind de faptul că vin la pachet cu avantaje materiale. Indiferent dacă blocajul a intervenit la 1900, la 2300 sau la 2600, jucătorul ajunge să se întrebe care este cauza lui. Din ce cauză X și Y au o forță de joc superioară? Sunt mai deștepți? Au avut antrenori mai buni? Au niște metode de antrenament secrete? Petrec mai mult timp studiind? Dacă da, ce anume și cum studiază? Au o memorie mai bună? La unele dintre acele întrebări ajunge și antrenorul care observă cât de mult variază rezultatele de la un elev la altul. Din ce cauză unul pare că absoarbe totul ca un burete, luptă la medalii la fiecare finală de juniori, obține titluri, și altul pare că bate pasul pe loc ani de zile? Din moment ce au aceeași vârstă, și li s-a acordat aceeași atenție, s-au predat aceleași lucruri, au mers la aceleași concursuri, de ce „au ieșit” atât de diferiți?

NaturevsNurture

Sunt puține subiecte care fascinează oamenii inteligenți mai mult decât cel al factorilor care determină excelența într-un domeniu oarecare. Preocupările legate de găsirea unui răspuns datează cel puțin de pe vremea civilizației antice. S-a scris atât de mult și este o tematică atât de vastă și complexă încât ar fi o glumă de prost gust să pretind că aș putea să fac altceva decât să zgârii suprafața problemei într-un articolaș oarecare. Totuși, întrucât subiectul mă pasionează de ani buni de zile și am citit mult din literatura științifică în domeniu, voi încerca măcar să schițez o introducere pentru cititorii acestui blog. Evident, voi încerca să prezint tematica într-un mod simplificat și pe alocuri chiar simplist. Altfel, s-ar ajunge la noțiuni avansate de cercetare în domeniul psihologiei și subtilități tehnice legate de validarea statistică a datelor, lucruri care nu cred că își au locul aici.

În această primă parte mă voi referi la ideile luate la modul general, iar în cea de a doua parte voi vorbi mai concret despre datele pe care le avem la ora actuală în domeniul care ne pasionează, cel al șahului.

În funcție de epocă și curentele filozofice predominante, pozițiile au variat între două extreme. O extremă ar fi cea care acordă înzestrării naturale (prezentă la naștere) un rol esențial – modelul geniului înnăscut, care are nevoie doar de puțin efort pentru a realiza ulterior lucruri deosebite. Cealaltă extremă este cea egalitaristă, care vede toți nou-născuții ca fiind absolut egali din punct de vedere intelectual și consideră că rezultatele obținute în oricare domeniu sunt în întregime datorate mediului. Prin mediu (în acest context) se înțelege absolut tot ceea ce intervine în viața individului, inclusiv familia, școala, cantitatea și calitatea instrucției urmate și așa mai departe. Desigur, mulți s-au situat pe o poziție intermediară care apreciază că rezultatele deosebite apar ca urmare a unei combinații echilibrate de factori care sunt în parte prezenți la naștere și în parte țin de mediu. Disputa de idei și argumente a devenit consacrată în ultimul secol sub denumirea popularizată de literatura de limba engleză, „nature versus nurture”. La ora actuală prin „nature” se înțelege natura individului prezentă la naștere și înscrisă în codul său genetic, și prin „nurture” se înțelege tot ceea ce ține de exterior.

Importanța acestei controverse nu este strict de ordin științific, ci este dată de consecințele extraordinare pe care le are asupra modului în care înțelegem natura umană. Implicațiile filozofice și politice sunt cu bătaie lungă. Din păcate, de multe ori, tocmai scopurile politice doctrinare sunt cele care au dictat și prezentul nu pare să facă excepție. De mult prea multe ori știința nu a fost lăsată să dea răspunsuri posibil obiective. Interesele de moment au dictat care rezultate pot fi acceptate și popularizate și care trebuie ascunse sub preș sau interzise. A existat o epocă în care exagerările de tip genetic-determinist au dus la conceptele de tip eugenic și care în interpretarea lor cea mai barbară și într-un anumit context politic favorabil au inspirat o parte din programul naziștilor. Nici epoca actuală nu face excepție, însă exagerările sunt de sens opus. Trecem printr-o perioadă în care în lumea vestică domnește o păguboasă corectitudine politică în toate domeniile, și unul dintre fundamentele ei este egalitarismul. Ca urmare, cercetările bine documentate și cât se poate de convingătoare care arată că oamenii nu se nasc egali, că există diferențe native înalt semnificative statistic nu doar de ordin fizic între indivizi, rase sau sexe, se strecoară cu foarte mare greutate prin furcile caudine ale cenzurii și de multe ori costă cariera celui care are îndrăzneala să le publice.

Timp de secole controversa a fost bazată doar pe presupuneri și argumente „de bun simț”. Abia relativ recent am ajuns să dispunem de arsenalul științific necesar unor studii care să dea răspunsuri bazate pe modul în care se prezintă realitatea, și nu modul în care credem sau ne-ar plăcea să se prezinte. Am reprezentat simplificat pozițiile existente în prezent în tabelul de mai jos:

modele

Modelul determinist genetic susține că genele au o importanță majoră în determinarea aptitudinilor individului, iar mediul nu poate decât să acționeze în sensul accelerării sau inhibării dezvoltării în direcția favorizată genetic. Să luăm exemplul unui individ care se naște cu o constituție genetică favorabilă unui matematician strălucit. Genele îi dau doar abilitatea de a deveni așa ceva, el are calitățile native necesare care se vor putea manifesta doar dacă va trăi într-un mediu care-i permite să studieze și să se afirme. Dacă trăiește într-o peșteră sau singurul contact cu matematica este număratul oilor, talentul său latent nu se va manifesta niciodată. În schimb, un alt individ care nu are constituția genetică corespunzătoare, nu are nicio șansă să ajungă mare matematician, chiar dacă are cei mai buni profesori și condiții ideale. Insist asupra faptului că nu există și nu au existat niciodată persoane care să susțină că genele în sine ar fi condiția unică și suficientă pentru a obține un anumit rezultat. Printre cei mai cunoscuți susținători timpurii ai acestul model se numără Sir Francis Galton, cel care a născocit de fapt și expresia „nature versus nurture”. Printre altele, el a studiat migălos arborele genealogic al câtorva sute de oameni care au excelat în diferite domenii (savanți, scriitori, muzicieni, sportivi, pictori) și a descoperit legături de rudenie uimitoare între foarte mulți dintre aceștia (de exemplu cel puțin 20 de muzicieni de mare clasă pe linia familiei Bach).

Modelul determinist cultural se pare că a fost sugerat pentru prima dată de John Locke. Conform acestui model, creierul unui nou născut nu se diferențiază cu nimic de cel al altuia, nu există predispoziții, calități sau defecte înnăscute. Mintea este ca o pânză albă, este tabula rasa (blank slate), urmând ca mediul în care se dezvoltă individul să determine 100% viitorul său. Un citat faimos care exprimă foarte bine acest punct de vedere aparține lui John Watson:

Dați-mi o duzină de copii sănătoși, bine dezvoltați, și o lume croită după specificațiile mele în care să-i cresc, și vă garantez că pot lua oricare dintre ei la întâmplare și educa astfel încât să devină orice soi de specialist doresc eu – medic, avocat, artist, comerciant și, da, chiar și cerșetor sau hoț, indiferent de talentele, plăcerile, tendințele, abilitățile, vocațiile sau rasa străbunilor lui […] munca mai intensă decât a altora este probabil cea mai rezonabilă explicație pe care o avem astăzi nu doar pentru succesul în orice domeniu, ci chiar și pentru geniu.

Cu toate că, din punct de vedere științific, la ora actuală această idee este cam la nivelul ideii că Terra este plată, ea este cea îmbrățișată de curentele politice la modă și este promovată agresiv pe toate căile posibile. Există o adevărată prăpastie între ceea ce se cunoaște științific și ceea ce crede populația bombardată cu mesajele de tip egalitarist.

Modelul integrat, al interacțiunii gene-mediu, acordă o importanță aproximativ egală celor două elemente. Fără a intra în amănunte, voi spune doar că descoperirile din ultimul deceniu din domeniul epigeneticii încep să confirme modul în care mediul poate influența expresia genelor. Ideea ar fi aceea că anumite gene pot fi inhibate sau activate în funcție de mediu. Pe de altă parte, genele la rândul lor favorizează un anumit mediu, individul preferând circumstanțele care corespund înclinațiilor sale naturale. Se creează astfel un circuit dublu de feedback (genele stimulează alegerea unui mediu care la rândul său favorizează expresia anumitor gene). Rămâne totuși în discuție care este proporția în care cele două elemente contribuie în cele din urmă la rezultat. Estimările sunt foarte variate.

Cum s-ar putea stabili cât din rezultatele unui individ este consecința elementelor native și cât este datorat factorilor de mediu? Asupra lui au acționat tot timpul ambele elemente. În medicină ne lovim mereu de această problemă, a influențelor multiple care acționează simultan. Metoda care se practică este cea a izolării variabilei care se dorește a fi studiată. De exemplu, dacă un pacient afirmă că se simte mult mai bine după ce a folosit medicamentul X, a băut ceaiuri de tip Y și a ținut regimul Z nu avem de unde știi care dintre X, Y sau Z a determinat ameliorarea. Avem nevoie de grupuri de lucru în care doar unul dintre factori să fie lăsat liber să varieze. Putem avea un grup care folosește X, Y și Z și un alt grup care folosește Y și Z dar fără X. Comparând cele două loturi ne dăm seama de efectul X, am izolat variabila X. Există ceva similar în domeniul care ne interesează? Din fericire răspunsul este DA. Natura ne oferă, din când în când, indivizi cu un genom identic. Este vorba despre gemenii monovitelini (monozigotici). Despre aceste persoane știm un lucru esențial: orice diferențe ar exista între ei sunt exclusiv rezultatul mediului, întrucât ei sunt practic clone. Din păcate, nu avem echivalentul unei clonări a mediului. Este imposibil să forțezi două persoane să treacă exact prin aceleași experiențe de viață. Totuși, doi copii crescuți simultan în aceeași familie, mergând la aceeași școală, trăind în același mediu, primind aceeași instrucție, reprezintă o aproximație bunicică a unui mediu (aproape) identic.

Ce ne spun studiile? O primă comparație interesantă este cea între creierele unor persoane diferite. Spre uimirea egalitariștilor, tehnicile moderne de imagistică cerebrală arată că există încă de la naștere deosebiri clare între creiere. Anumite zone din creier sunt mai mult sau mai puțin dezvoltate, grosimea cortexului variază, numărul de conexiuni variază și așa mai departe. Așa cum fiecare amprentă este unică, fiecare creier are o morfologie unică. Și acele deosebiri anatomice nu vor fi lipsite de răsunet clinic, pentru că fiecare funcție corticală depinde de numărul neuronilor și a conexiunilor care se stabilesc între zone cerebrale specifice. Ce se întâmplă când comparăm gemenii monovitelini? Chiar la vârsta adultă, gradul de asemănare a creierelor este deosebit de ridicat. Gemenii fraternali (copii născuți deodată dar având coduri genetice diferite) prezintă caractere de asemănare mai mari decât două persoane luate la întâmplare, însă departe de asemănarea gemenilor monovitelini.

brain imaging twins

Urmăriți imaginea de mai sus, o codificare color. Culoarea albastră reprezintă 100% din diferențele observate între doi indivizi oarecare. Culoarea verde reprezintă 60% din diferențele observate între doi indivizi oarecare, și cea roșiatică 30% din diferențele care sunt așteptate între doi indivizi oarecare. Pe coloana din stânga sunt simbolizate diferențele între doi indivizi neînrudiți. Albastru pur, conform așteptărilor. Pe coloana din mijloc situația gemenilor fraternali – aceștia au un genom diferit, dar cu șanse de asemănare, având aceiași părinți. Predomină culoarea verde, care denotă că sunt cu 40% mai puține diferențe decât în stânga. Coloana dreaptă se referă la gemenii monovitelini și acolo deja e plin de roșu. Sunt cu 70% mai puține diferențe. Chiar dacă mediul a acționat ani și ani de zile asupra acestor creiere de adulți, ele rămân foarte asemănătoare.

Cât se poate de convingătoare sunt rezultatele studiilor în care s-au comparat gemeni monvitelini separați la naștere sau în primii ani de viață și crescuți de familii diferite, de multe ori în medii complet diferite, pe continente diferite, gemeni care s-au reîntâlnit peste zeci de ani, ca adulți. În multe cazuri nici nu știau de existența celuilalt frate. Este exemplul perfect de izolare a variabilei, pentru că în toate aceste cazuri avem componenta genetică identică și cea de mediu variază liber. Cel mai cunoscut studiu este studiul Minnesota, cu peste 100 de perechi de gemeni monovitelini crescuți separat. Ce s-a constatat? O similaritate remarcabilă a coeficientului de inteligență (corespunzător unei condiționări genetice de peste 70%), rezultate uluitor de asemănătoare la testele de personalitate, temperament, preocupări în timpul liber, atitudini și concepții sociale, simpatii și antipatii politice. Unele asemănări ajung să provoace uluială (aceleași ticuri, aceleași glume preferate, același gusturi sexuale etc.). Ceea ce este și mai important, și de aceea voi sublinia, este următoarea concluzie: Deosebirile găsite între gemenii monovitelini crescuți în medii complet diferite sunt de aceeași amploare cu deosebirile între gemenii monovitelini crescuți împreună! Cu greu poate fi găsită o dovadă mai clară a faptului că mediul contează incomparabil mai puțin decât zestrea genetică cu care te naști. Invers, studiile care s-au concentrat pe copiii adoptați nu au găsit similarități între aceștia. Atunci când o familie adoptă 2 copii, să zicem, de la cea mai fragedă vârstă, și îi crește exact în același mod, factorul mediu este aproape identic. Totuși, copiii nu seamănă deloc între ei la niciunul din capitolele de mai sus (IQ, temperament, personalitate etc.), ci seamănă mult mai mult cu … eventualii lor frați și părinții biologici!

O altă lovitură puternică adusă concepțiilor care pun accent pe mediu a fost adusă de studiile cercetătoarei în domeniul psihologiei Judith Rich Harris, care au dus-o în final la publicarea cărții The Nurture Assumption (v-o atașez aici). Autoarea a demonstrat convingător faptul că rolul părinților în formarea unui copil este foarte redus. În măsura în care mediul îi influențează dezvoltarea, este mult mai important anturajul celor de vârsta lui (prieteni, colegi). Personalitatea, psihicul, preocupările, ideile viitorului adult sunt în măsură foarte mică influențate de ce au încercat părinții să-i transmită. Eroarea de bază a studiilor care mai mereu găseau corelații între felul în care se comportă părinții și felul în care se comportă copilul lor devenit adult este aceea că presupuneau în mod automat că asemănările sunt pur culturale (educaționale), ignorând factorul ereditar. Un copil poate avea anumite calități prezente la părinți nu neapărat pentru că i-au fost cumva insuflate/educate, ci pentru că a moștenit genele răspunzătoare de acele calități. De exemplu, mai multe studii trâmbițate de cei care pun accentul pe factorul mediu dovedesc faptul că șansele ca un adult să fie agresiv sunt mai mari dacă părinții săi sunt și ei agresivi. Interpretarea rezultatului a fost următoarea: copilul, trăind într-un mediu neprielnic plin de agresivitate, a crezut că așa este normal, ca urmare a devenit și el agresiv cu cei din jur, imitând modelul părintesc. Toată această poveste înduioșătoare, regăsită tot în al doilea film de prost gust, a picat în momentul în care s-au studiat copiii adoptați de părinți agresivi. S-a constatat că aceștia nu au devenit câtuși de puțin agresivi. În schimb, copiii adoptați de familii „calme”, dar ai căror părinți au fost agresivi, au devenit la rândul lor agresivi.

O mare parte dintre aceste descoperiri și multe altele au fost superb sintetizate în cartea lui Steven Pinker intitulată sugestiv The Blank Slate, din care m-am inspirat parțial în introducere. Este de departe autorul meu preferat în acest domeniu și am citit cu mare plăcere cam tot ce a publicat. Păcat că foarte puțin din ceea ce a scris a fost tradus în limba română (o singură carte, din câte știu). Sper ca cei care citesc acest articol să aibă răbdarea ca cel puțin să urmărească scurta prezentare de mai jos, făcută la puțin timp după lansarea cărții. Îmi cer scuze pentru calitatea subtitrării (de exemplu „naturalețea umană” ar trebui să fie „natura umană”) – nu îmi aparține.

Partea a II-a – Considerații legate de șah

Și în domeniul șahului, cel care ne interesează în mod deosebit, opiniile legate de importanța relativă a factorilor nativi comparativ cu cei de mediu (unde prin mediu se înțelege tot restul, inclusiv pregătire, antrenor etc.) variază foarte mult. În mod tradițional, jucătorii de șah foarte puternici au fost văzuți drept exemplul ideal de dotare nativă deosebită, la fel ca și marii compozitori sau matematicieni. Această imagine se explică intuitiv prin faptul că este foarte ușor pentru oricine să învețe regulile jocului și ideile de bază, dar pare extraordinar de greu să ajungi la performanța de a câștiga zeci de partide în simultane sau a juca orb, chiar cu mai mulți adversari deodată. În plus, ce altceva decât geniul ar putea explica performanțele uluitoare ale unor copii-minune precum Morphy, Capablanca sau Reshevsky?!

Reshevsky

Reshevsky zdrobind adversari într-un simultan la vârsta de 8 ani

 

Aceeași opinie a fost împărtășită și de cei mai mulți campioni din trecut. S-ar putea să vă facă plăcere să auziți vocea marelui Alehin, care pare a fi foarte convins de faptul că marii jucători de șah sunt născuți, nu făcuți (pe la secunda 35).

Ofensiva concepțiilor egalitariste din ultimele decade nu a iertat nici șahul. O importantă contribuție au avut-o nu doar niște studii publicate în anii 90, cât mai ales succesul experimentului Polgár, care a dovedit în viziunea multora că munca dirijată, susținută, de la cele mai mici vârste, poate da rezultate excepționale. Voi mai reveni asupra acestui subiect.

Din punct de vedere al cercetării serioase, un moment foarte important a fost reprezentat de un studiu publicat în 1993 de psihologul K. Anders Ericsson și echipa sa. Acesta a introdus conceptul de „deliberate practice” (voi folosi traducerea aproximativă de antrenament dirijat). Antrenamentul dirijat (AD) este definit drept munca susținută, urmată în vederea îmbunătățirii nivelului de exprimare într-un anumit domeniu. Autorii fac o distincție clară între AD și alte două forme de activitate: munca, presupusă a fi un efort motivat în primul rând de recompense externe, respectiv joaca, văzută drept activități inerent plăcute, lipsite de un scop pe termen lung. În lucrarea originală, autorii au reușit să găsească o corelație între nivelul atins de un grup de violoniști și numărul de ore de AD. Cei mai buni violoniști aveau undeva peste 10.000 de ore de AD, comparativ cu violoniștii de nivel mediu care erau pe la 7500 și cei modești la 5000 sau mai puțin. Aceasta este originea mult trâmbițatului mit al celor 10.000 de ore necesare pentru a atinge excelența într-un domeniu. În lucrări ulterioare, și-a extins cercetarea asupra altor grupuri (pianiști, șahiști!), menținându-și poziția că singura diferență între cei care excelează în domeniul respectiv și restul este numărul de ore de AD. Totuși, chiar și acești autori au acceptat faptul că este perfect posibil ca disponibilitatea indivizilor de a se angaja în AD pe perioade foarte lungi de timp să fie o caracteristică condiționată genetic. Astfel, în viziunea lor, nu există talent sau geniu ca atare în niciun domeniu, ci în cel mai rău caz există predispoziția spre muncă susținută. Aceasta este singura concesie pe care au făcut-o.

Ideile lui Ericsson au aprins rapid imaginația publicului și au fost urmate de un val de articole de popularizare a științei prin care diferiți autori căutau să arate că singurul lucru care face diferența între indivizi este cantitatea de muncă depusă în vederea atingerii unui scop, și ca urmare orice părinte poate să facă din copilul său un geniu în oricare domeniu dorește. Rezultatele practice însă se lasă în continuare așteptate. Totuși, în literatura de specialitate au apărut și reacții negative, care au evidențiat deficiențe serioase în metodologia folosită de Ericsson și în interpretarea rezultatelor. Una dintre cele mai mari probleme este faptul că nu a luat niciodată în calcul cazurile foarte numeroase de indivizi care au renunțat la obiectivul ințial propus, după perioade lungi de AD, tocmai pentru că nu au avut rezultate. Cu alte cuvinte, AD pare a fi într-adevăr o condiție necesară pentru succes, dar nu și suficientă! Alte probleme evidente provin din dificultatea de a aprecia corect numărul de ore de AD, care se bazează pe niște aproximări grosiere făcute de subiecți. De asemenea, este imposibil de stabilit calitatea AD, e posibil ca o persoană să facă mai mult într-o oră decât o altă persoană în 3. În fine, este extrem de improbabil ca un același prag (10.000 de ore) să fie universal valabil, indiferent de domeniu.

Legat strict de domeniul șahului, există 6 studii care au căutat să găsească o eventuală corelație între numărul de ore de AD și nivelul atins de jucător (exprimat prin coeficientul ELO). Ele sunt listate mai jos (fragmentul este luat dintr-o lucrare publicată în 2013 de Hambrick și colaboratori):

studiisah

Autorii de mai sus sunt în general psihologi și pasionați de șah în același timp. Guillermo Campitelli, de exemplu, este un argentinian cu un rating maxim pe la 2200, pe care l-a intrigat tocmai faptul că s-a străduit timp de mulți ani de zile, inclusiv în vremea junioratului, să ajungă la un titlu internațional și în pofida numărului mare de ore de AD nu a reușit acest lucru. Ajuns ulterior un cercetător cunoscut pe plan internațional, și-a propus printre altele să găsească explicații legate de insuccesul său. După chestionarea amănunțită a unui număr mare de jucători de șah a descoperit lucruri „ciudate”, care contraziceau dogma oficială a AD. Lotul său confirmă faptul că antrenamentul este, într-adevăr, important, dar în același timp sugerează că viteza progresului este mult diferită, și există o limită individuală. Dau un citat sugestiv dintr-un interviu al său:

Problema este că, printre jucătorii care au ajuns la nivel de maestru, unii au făcut-o în 3.000 de ore … în timp ce alții au avut nevoie de 30.000 de ore și au ajuns la același nivel. Și există oameni care s-au antrenat mult peste 30.000 de ore și nu au ajuns la acest nivel.

Nu doresc să intru în amănunte de ordin tehnic care detaliază metodologia statistică folosită pentru analiza rezultatelor din studiile de mai sus. Trebuie menționată concluzia de bază a unei meta-analize, care este reprezentată grafic mai jos:

concluziesah

Ceea ce demonstrează figura este deosebit de important. Se pare că, cel puțin pe loturile studiate până în prezent (aproape 1100 de jucători!), AD nu contribuie decât cu 34% la nivelul atins de jucător. Restul de 66% nu poate fi explicat prin acest element, fiind foarte verosimil contribuția a ceea ce am putea denumi talent.

Atașez un alt grafic interesant rezultat din studiul Gobet & Campitelli din 2007.

DPchess

Graficul reprezintă cu bare albe jucătorii de nivel intermediar, cu bare gri pe cei ajunși la nivel de expert (între 2000 și 2200) și cu negru cei la nivel de maestru (peste 2200). În principal se observă faptul că barele negre (jucătorii mai puternici) sunt mai mult către dreapta, corespunzător unui număr mai mare de ore de studiu și barele albe (jucătorii mai modești) par a fi mai frecvent înspre stânga (puține ore de studiu). E firesc să fie așa, însă anomaliile dovedesc faptul că numărul orelor de studiu (AD) nu explică totul. Hambrick remarcă foarte bine următoarele elemente:

  • Există o suprapunere majoră a distribuțiilor, de exemplu cam o treime dintre maeștri aveau mai puține ore de AD decât media din grupul experților, și câțiva maeștri aveau chiar mai puțin studiu decât media grupului de jucători de nivel intermediar (jucători cu 2 clase mai jos!).
  • Dintre jucătorii de nivel intermediar (sub 2000), un sfert aveau mai mult AD decât media experților și câțiva aveau mai multă practică decât media maeștrilor.
  • Numărul de ore de AD, în cazul maeștrilor, variază foarte mult, între 832 și 24.284 de ore – o diferență de aproape 3 ordine de magnitudine (!!). Iată și o reprezentare grafică sugestivă, mai jos:

HourstoreachMaster

O analiză detaliată publicată în anul 2011 de Robert Howard duce la concluzii interesante și despre fenomenul Polgár. Se știe că cele 3 surori au urmat un program intensiv de antrenament de la cea mai fragedă vârstă cu tatăl lor și ulterior cu diferiți antrenori de mare calibru. Chiar dacă o ignorăm pe Sofia, apar niște diferențe interesante între cele două surori mai cunoscute. Din date biografice și autobiografice rezultă că Judit a ajuns la un peak de 2735 după aproximativ 60.000 de ore de AD, în timp ce Zsuzsa a avut un peak mult mai mic, de 2577, după mult mai mult antrenament, cam 80.000 de ore! La fel de interesant este faptul că media numărului de ore necesare atingerii ratingului maxim, pentru primii 10 jucători ai lumii la vremea respectivă, a fost de doar 14.000. Așadar, din nou se poate spune că o pregătire țintită, intensă, și de durată este necesară marii performanțe, însă există diferențe foarte mari între indivizi legate atât de viteza cu care progresează, cât și de nivelul maxim la care pot ajunge. În plus, ar trebui să luăm în considerare următorul element: surorile aveau deja performanțe uluitoare la vârste foarte mici (de exemplu Judit învingea un maestru fără să vadă tabla de joc la 7 ani), vârste la care nici măcar nu se apropiau de pragul magic de 10.000 de ore de antrenament. Este logic să presupunem că în familia Polgár există un set de gene care permit posesorilor să învețe șah cu mare ușurință.

Un alt element esențial pe care l-au evidențiat câteva studii este acela al importanței deosebite a vârstei la care se începe AD. Se pare că pentru a ajunge la excelență în șah, aceasta trebuie să fie cât mai mică. Un copil reușește să progreseze mult mai rapid decât un adult și în plus se pare că cei care încep după vârsta copilăriei nu reușesc să ajungă în top, indiferent de numărul orelor de AD.

Mă simt nevoit să discut câteva lucruri despre IQ, respectiv legătura sa cu performanța în șah, un subiect controversat și adesea dezbătut aprins chiar și pe acest blog. Vă spun sincer că sunt extrem de dezamăgit de siguranța cu care se emit păreri și verdicte pe această temă, venind din partea unor oameni care nu au habar despre ce este vorba. Nu sunt nici neurologi, nici psihologi, nici sociologi și nici nu cunosc nici măcar ABC-ul noțiunilor despre care se pronunță. În cel mai bun caz repetă niște legende auzite la colț de stradă sau luate din revistele pentru gospodine. Nu sunt nici eu un expert în domeniu, însă cunoștințele pe care le am provenite din profesia de bază, contactul permanent cu psihologii (inclusiv cei de la Neuropsihiatria Infantilă) și mai ales din miile de pagini de lucrări de specialitate pe care le-am citit, cred că-mi dau dreptul să prezint câteva idei de bază pe acest blog.

Testele utilizate au evoluat foarte mult de un secol încoace și cele folosite în discuția de față și în general în toate lucrările științifice sunt concepute în așa fel încât să reducă la minimum influențele culturale. Nu voi intra în detalii privitoare la tipurile de teste sau la teoriile legate de inteligența umană și felurile ei, e un subiect mult prea vast. Testele sunt calibrate în așa fel încât media rezultatelor obținute pe un eșantion reprezentativ să fie de 100 de puncte. Ca urmare, un IQ de 100 este în principiu media grupului care a fost testat la conceperea testului (grup reprezentativ statistic pentru populația globală). Atunci când se analizează un lot și se înscrie într-un grafic pe orizontală scorul IQ și pe verticală proporția persoanelor care au obținut acel scor se obține o curbă de distribuție gaussiană, cu aspectul cunoscut de „clopot”, având cei mai mulți indivizi concentrați în zona nivelului mediu și din ce în ce mai puțini spre extreme (IQ foarte scăzut în stânga, respectiv foarte înalt în dreapta). Este o curbă binecunoscută în statistica biologică, are o formă asemănătoare și dacă studiem înălțimea, capacitatea vitală, numărul de hematii pe mililitru sau aproape oricare alt parametru biologic.

IQ_test_graph

Pe imaginea de mai sus se vede modelul curbei de distribuție a inteligenței, cu o medie IQ la 100 și o deviație standard (DS) de 15 puncte. Aproximativ 50% din populație se găsește între un IQ de 90 și 110. Peste 68% din populație se încadrează între 85 și 115, adică media ± 1DS (plus/minus o deviație standard). Un IQ de 115 sau mai mare au doar 13,59% din indivizi, unul de 130 sau mai mare doar 2,14%, iar unul de peste 145 (media + 3DS) doar 0,13%.

Precizia cu care se măsoară acest IQ în ziua de azi este foarte ridicată. Unul și același individ, măsurat în mod repetat, în laboratoare diferite, obține rezultate care nu variază cu mai mult de 3 puncte în plus sau în minus. Acest lucru înseamnă că dacă la o măsurătoare s-a obținut un scor de 120, să zicem, toate scorurile viitoare obținute se vor situa între 117 și 123 (evident, presupunând că individul este cooperant și sănătos). Este de asemenea demonstrat faptul că acest coeficient nu prea se poate modifica pe parcursul vieții, indiferent de metodele folosite; cele mai mari succese au fost ameliorări de … 5 puncte și par să fie simplul rezultat al obișnuirii individului cu un același tip de test după multe repetări (dispar emoțiile, unele probleme sunt similare cu cele vechi deja cunoscute etc.). Inteligența nu se poate învăța.

Coeficientul de inteligență are în mod categoric o componentă genetică majoră (undeva între 70 și 80%). În această privință cercetările serioase se pun de acord. S-a dovedit faptul că inteligența măsurată în copilărie prin teste psihometrice și cognitive se corelează strâns cu nivelul educațional pe care-l va atinge individul, cu venitul (câștigurile materiale), și (interesant!) cu durata de viață și starea de sănătate. Oamenii cu un IQ mai ridicat trăiesc vieți mai lungi și sunt mai puțin expuși bolilor (aici nu e clar dacă este strict o problemă genetică, sau și prin influențele de mediu indirecte; un om inteligent probabil duce o viață mai cumpătată, știe de ce să se ferească).

Iată, de exemplu, un grafic care arată legătura dintre IQ și profesii (este făcut pe un lot numeros, foarte înalt semnificativ statistic). Se observă că pentru cele mai multe profesii există o plajă destul de largă de IQ-uri, însă atât media cât și extremele variază simțitor.

OccsX

Mai jos este un alt grafic interesant, în care se face o comparație între coeficientul mediu IQ al populației țărilor și nivelul de trai (exprimat prin produsul intern brut, PIB = GDP, gross domestic product în engleză). Se observă corelația clară între IQ și GDP, dovedită prin acea diagonală ce pornește din stânga jos (IQ mic și sărăcie) și merge către dreapta sus (IQ mare și bogăție). Excepțiile (punctele răspândite în exteriorul culoarului diagonal) sunt explicate în textul original (de exemplu există țări cu un IQ relativ scăzut dar GDP ridicat pentru că au norocul să stea pe un rezervor gigant de țiței).

GDPvsIQ

Așadar, inteligența este stabilă de-a lungul vieții (excepție bolile care afectează creierul), este determinată genetic în mare parte și este poligenică. Pentru cele afirmate aș putea să dau sute de trimiteri la lucrări de specialitate, multe din ultimii ani. Dau doar un link către un studiu foarte recent, din februarie 2014. Aceste constatări științifice indubitabile deranjează sensibilitățile politice actuale pentru că oferă o bază biologică pentru diferențele găsite constant între diferite grupuri populaționale înrudite genetic. În worldview-ul promovat actual, diferențele nu au voie să fie decât de cauză socio-culturală. Întrucât componenta genetică a inteligenței este atât de marcată, este firesc ca persoanele sau grupurile care au mai multe gene comune să fie mai apropiate ca IQ comparativ cu alte grupuri cu care au mai puține gene comune. Și acest lucru s-a constatat în multiple studii, comparând diferite familii de-a lungul generațiilor. S-a constatat la fel de clar în comparațiile efectuate între diferite rase. În evoluția speciei umane au existat câteva momente de ramificare, mari migrații și colonizări de noi continente și teritorii. Ulterior, timp de multe zeci de mii de ani, populațiile respective au evoluat izolat de cea originală, fiind supuse unor presiuni evolutive diferite. Ca urmare au și suferit mutații diferite fixate treptat în noul grup populațional, de unde diferențele existente în prezent. Pornesc cu exemplul cel mai studiat și ușor de înțeles. Iată cum se prezintă schematic coeficientul IQ comparativ între caucazieni (albi) și negri:

blackwhiteIQ

Comparații ca cea de mai sus s-au făcut pe milioane de indivizi, prima de mari proporții fiind în timpul primului război mondial printre recruții americani. În timp ce media populației albe este pe la 100, cea a populației negre este cu o deviație standard mai jos, la 85. Această constatare nu este contestată absolut de nimeni, întrucât este aceeași în zeci și zeci de studii efectuate de aproape un secol încoace. Indiferent de nivelul de trai, de perioada istorică, de țară, de existența discriminării împotriva negrilor sau, mai nou, a discriminării pozitive a acestora, s-a găsit mereu și mereu același rezultat. Doar interpretarea cauzelor diferă. Printre adepții egalitarismului există însă opinia că diferențele sunt datorate asupririi istorice a negrilor din SUA și condițiilor mai proaste de trai ale acestora. Însă … chiar și în studiile care au comparat în Statele Unite familii de albi aflate la pragul de jos al sărăciei cu familii de negri înstărite, diferențele s-au păstrat. Apoi s-au efectuat și cercetări asupra copiilor adoptați, de exemplu familii foarte bogate de albi care au adoptat copii de diferite origini (albi europeni, asiatici, hispanici, negri) și i-au crescut de la cea mai mică vârstă în condiții identice. Ajunși la vârsta adultă, toți acei copii au avut în medie IQ-ul specific originii lor rasiale, fără legătură cu mediul în care au crescut. Aceeași diferență există și pentru țări care nu au cunoscut sclavagismul sau țări care nici nu au intrat în contact cu albii. De fapt, în mari părți ale Africii negre nici măcar nu se inventase roata când țările respective au intrat în contact cu albii, și nu exista vreo construcție cu etaj, civilizația locală fiind cu mii de ani în urma celei europene. După unii autori, precum Flynn, există o oarecare micșorare a prăpastiei IQ în ultimele decenii, care este pusă pe seama îmbunătățirii condițiilor de viață și nivelului de trai al populației de culoare. La o analiză atentă pare să fie doar un artefact statistic datorat unei selecții observaționale (se pare că se și lucrează cu „agendă politică”). O bună dovadă că efectul Flynn este mai mult o speranță decât o realitate este dată de graficul următor, care arată scorurile obținute la nivel național în SUA din 1975 până în 2008 la testul NAEP (test care verifică abilitățile matematice și de citire). Pe grafic se vede cum nivelul tinerilor de 17 ani de culoare este cam același cu cel al albilor la 13 ani, hispanicii la 17 ani sunt foarte puțin mai sus … iar albii la 17 ani au scoruri MULT mai mari. Graficul este luat din acest articol din 2010.

NAEP

Înainte ca cititorii mei albi să se umfle în pene, voi preciza că nu sunt albii europeni cei care au media IQ cea mai ridicată. Pe primul loc se situează evreii Ashkenazi, cu o medie de 115 (1 DS peste media albă). Pe locul doi ar fi populația est-asiatică (parte din China, Japonia, Coreea), care o medie între 105 și 110 (în funcție de studiu). Cele mai scăzute nivele există în populațiile subsahariene din Africa, aborigenii australieni și … țigani. Pe graficul de mai jos sunt reprezentate curbele constatate pentru câteva dintre aceste grupuri (lipsesc est-asiaticii), vă las să ghiciți cui aparține fiecare curbă.

RaceIQdistribution

Se observă, desigur, că există o suprapunere importantă, în special la curbele a căror medie este apropiată. Totuși, ca o caracteristică specifică modelului matematic al curbelor Gauss, o diferență chiar foarte mică între mediile a două curbe, duce la diferențe foarte mari la extreme. De aceea, dacă socotim doar populația care se încadrează la un IQ excepțional, să zicem peste 140, vom găsi incomparabil mai mulți din grupul verde decât cel albastru și aproape niciunul din grupul roșu. În clipa în care acest lucru este înțeles nu trebuie să mai mire faptul că printre inteligențele extraordinare ale omenirii, mari savanți, laureați ai premiilor Nobel, oameni care au ajutat la progresul omenirii, anumite grupuri cum ar fi cel al evreilor Ashkenazi se găsesc într-o proporție extrem de ridicată comparativ cu proporția lor pe plan mondial. Nu trebuie nici să ne mire că asiaticii „rup” totul la ora actuală, de la rezultatele testelor SAT în SUA până la IT, numărul și calitatea inovațiilor și așa mai departe. Stereotipul hollywoodian al asiaticului ochelarist care face chestii geniale pe calculator are o bază de pornire cât se poate de reală. Sau, aș putea da un exemplu mai puțin plăcut. De foarte multe decade psihologii au determinat prin studii pe deținuți că cea mai ridicată și periculoasă infracționalitate este specifică persoanelor cu un IQ între 80 și 90. Cei cu un IQ peste 90 încep să-și găsească alte mijloace de existență și înțeleg modul în care funcționează o societate civilizată. Cei cu un IQ sub 80 în general sunt incapabili să conceapă o infracțiune serioasă, fiind mai mult în categoria neajutorați. Atunci nu trebuie să mire pe nimeni că proporția deținuților de culoare este disproporționat de mare în SUA, cam așa cum e și a țiganilor în România. Graficul de mai sus explică adevărata cauză și explică de ce eforturile financiare și educaționale deosebite ale societăților reușesc să schimbe atât de puțin din aceste proporții.

Revenind la ceea ce ne interesează în mod deosebit, jocul de șah, cred că începe să devină clar din ce cauză un număr atât de mare dintre jucătorii de șah ai lumii au avut și au gene evreiești. Nu este tocmai o întâmplare faptul că jumătate dintre campionii mondiali au avut asemenea origini, nu este o întâmplare nici faptul că surorile Polgár au progresat atât de rapid, în timp ce alții care au încercat aceeași metodă au avut rezultate modeste, nu este nicio întâmplare faptul că din vreo 85 de mari maeștri câți a avut SUA, doar unul este de culoare. Este pur și simplu biologia nemiloasă, care nu ține cont de dorințe, imaginație sau politică.

Merită abordată și problema diferenței care există între șahul masculin și cel feminin. Nu de alta, dar s-ar putea să existe deja unii cititori mai săraci cu duhul cărora să le treacă prin cap că aș avea înclinații spre rasism (neînțelegând nici ce înseamnă rasism, nici ce am expus mai sus și nici din ce cauză am făcut-o – doar pentru a demonstra importanța factorului nature). M-aș simți neîmplinit dacă nu m-ar acuza și de sexism. 🙂 Toată lumea știe de diferența în cauză, doar că unii se feresc să o comenteze. Eu nu am asemenea rețineri. Excepționala Judit este singura jucătoare care a ajuns să se lupte de la egal la egal cu jucătorii de top, fiind la un moment dat (pentru o scurtă perioadă) chiar în primii 10 jucători ai lumii. În prezent se află pe locul 57, iar următoarea (Hou Yifan) abia pe 158. În primii 1000 de jucători ai lumii am numărat 23 de jucătoare. Rotunjind la 25, tot ar rezulta un raport de doar 1:40. Și luând oricare țară la întâmplare, se găsește cam aceeași diferență între nivelul șahului feminin și al celui masculin. De exemplu, pentru România am găsit 5 jucătoare în primii 100, cea mai puternică fiind Corina Peptan, cam pe locul 33. În plus, cei care au lucrat ca antrenori cu fete au constatat diferențe clare la mai multe capitole (eu, nefiind printre ei, nu voi comenta în această privință). Întrebarea este, ca de obicei în articolul nostru, care este cauza diferențelor? Adepții corectitudinii politice și ai feminismului au „decretat” că nu este voie să existe diferențe de natură intelectuală între bărbați și femei, aruncând la gunoi bunul simț, milenii de observații și toată literatura științifică. Ca urmare, în viziunea lor, diferențele existente sunt doar de cauză culturală. Fetele nu sunt încurajate să joace șah, spun ei, și, în plus, diferența numerică nu este doar la nivel de vârf, ci și la bază. Argumentul egalitarist, susținut inclusiv printr-o serie de articole pe site-ul ChessBase, mă amuză prin naivitatea sa. El sună cam așa: este evident că dacă din numărul total de șahiști doar a 20-a parte (să zicem) sunt femei, va exista aceeași proporție și la vârf. La fel cum dacă o țară are o populație de 10 ori mai mare decât alta, e normal să aibă de 10 ori mai multe restaurante, fără ca asta să însemne că sunt de 10 ori mai gurmanzi. Dacă ar exista la fel de multe șahiste ca șahiști, în primii 100 de jucători ai lumii ar fi câte 50 de fiecare sex. La o primă lectură ideea sună bine, până când ajungi la întrebarea firească – din ce cauză sunt mai puține șahiste? Nu cumva tocmai din cauză că femeile sunt mai puțin atrase, în general, de tipul acesta de activitate și de tipul de pregătire pe care-l presupune? Nu cumva pentru că nu au în aceeași măsură și proporție calitățile necesare marii performanțe în șah? Nu cumva observăm că la grupele cele mai mici de vârstă proporția între băieți și fete este aproape egală, după care treptat fetele abandonează tocmai pentru că nu au rezultate și nu le place, sau le place altceva mai mult? Cred că o analogie evidențiază ridicolul raționamentul egalitarist. Cum ar fi ca cineva să prezinte următorul punct de vedere: oamenii mici și grași sunt exact la fel de capabili să ajungă baschetbaliști de clasă mondială ca și cei înalți și atletici. Pentru că, nu-i așa, chiar dacă la vârf în NBA există extrem de puțin jucători mici și grași, aceasta este doar o oglindire a proporției globale, din întreg baschetul mondial, la toate nivelele, unde de asemenea sunt foarte puțini baschetbaliști mici și grași. 🙂

Care este adevărata explicație a diferenței dintre rezultatele șahiștilor și șahistelor? Ar fi absurd să neg o oarecare influență de ordin cultural, însă trebuie căutată în primul rând rădăcina biologică. În privința rezultatelor la testele IQ folosite în prezent, nu există o diferență între sexe la nivel de MEDIE. În testele efectuate cu câteva decenii în urmă existau scoruri superioare la sexul masculin. Inițial, bărbații misogini au interpretat rezultatul drept o dovadă a unei superiorități a inteligenței masculine. Ulterior însă, psihologii și-au dat seama că problema era existența unor tipuri de întrebări la care sexul frumos obținea scoruri mai mici. Acelea au fost eliminate și testele calibrate astfel încât să nu mai existe diferențe între media obținută de bărbați și femei. Așadar, la ora actuală putem spune că bărbații și femeile sunt în medie la fel de inteligenți, lucru cu care sunt de acord și-l aplaud călduros. Diferențele apar însă atunci când examinăm două elemente: forma curbelor Gauss și defalcarea pe aptitudini.

  • În privința formei curbelor, inteligența masculină are o mai mare deviație standard, este o curbă care se extinde mai mult în ambele capete, mai aplatizată. Ca urmare, există mult mai mulți bărbați idioți decât femei, însă există și mai mulți bărbați deosebit de inteligenți. De aceea, este mai probabil ca cei mai mulți nenorociți și ticăloși să fie bărbați, la fel cum este probabil ca cei mai mulți inventatori, artiști de vârf, creatori de orice soi, genii sau … mari jucători de șah să fie tot bărbați. Înlăturarea de câteva decenii bune a oricărei forme de discriminare împotriva femeilor în lumea civilizată, ba chiar și evidenta favorizare și încurajare a lor (prin măsuri de tipul affirmative action) nu a schimbat situația, pentru că nicio măsură politică nu schimbă genele. Curbele de jos sunt intenționat exagerate, pentru a înțelege ideea.

menwomeniq

  • Al doilea aspect se referă la defalcarea pe aptitudini. Fără a intra în detalii (s-au scris cărți întregi pe tema asta), voi spune doar că un scor identic IQ nu înseamnă că persoanele au aceleași talente în toate privințele. Există multe componente ale inteligenței. E posibil și chiar probabil ca tocmai cele necesare șahului să fie mai frecvent întâlnite la bărbați. Mai jos dau doar o exemplificare, scorurile SAT pe sexe de-a lungul mai multor ani în SUA, grupate pe scris și matematică.

wmwriting

wmmath

Se observă că în toți anii femeile au obținut la testele de scris scoruri ușor peste ale bărbaților, însă la probele de tip matematic au fost mereu în urmă. Curbele se suprapun în mare parte, însă media albastră (masculină) este deviată binișor spre dreapta, ceea ce duce la o diferență majoră la capătul drept (mult mai mulți bărbați decât femei au șanse să devină mari matematicieni). Nu există în testele SAT ceva specific pentru șah, dar bănuiala mea este că s-ar vedea o imagine similară celei pentru matematică.

În studiile care au vizat direct jucătorii de șah, s-au constatat următoarele:

  • Jucătorii de șah au un IQ substanțial peste media populației (adică peste 100); pare să fie undeva pe la 120.
  • Jucătorii de șah puternici (2200+) au un IQ mediu pe la 130, adică două deviații standard peste media de 100. Dacă ne uităm pe curba de distribuție a inteligenței vom vedea că doar o mică parte a populației (aproximativ 2%) se află la acest nivel sau peste. Cu alte cuvinte, se pare că doar o persoană din 50 este suficient de inteligentă pentru a avea șansa de a ajunge la nivelul de maestru la șah. Iată și o reprezentare grafică mai sugestivă:

IQ

  • Totuși, peste un anumit nivel se pierde corelația dintre IQ și rating (adică jucătorii de 2600 nu sunt necesar mai inteligenți decât cei de 2300).
  • Exact aceleași lucruri s-au constatat și în studiile legate de excelența în muzică.
  • În schimb într-un studiu care a testat jucătorii de fotbal american nu s-a găsit niciun fel de legătură între IQ și valoarea lor sportivă, iar coeficientul lor de inteligență nu a fost peste media populației. Se pare că inteligența nu garantează succesul în orice domeniu. Nu știu de ce, dar pe mine nu mă uimește acest rezultat, mai ales când mă gândesc și la fotbaliștii autohtoni.
  • Copiii care au un IQ mai mare progresează mai repede la șah în condițiile unui volum de muncă egal. Totuși, în cazul în care grupul cu IQ mai scăzut lucrează mai mult, va ajunge să „depășească” grupul mai dotat.

iq1

Pe diagrama de mai sus se observă cum la un volum de AD de doar 50 de ore pe an, se păstrează un decalaj între cei cu un IQ mediu de 130 și cei cu un IQ mediu de 115.

iq2

Pe cea de a doua diagramă se vede cum, în condițiile în care grupul cu IQ 130 a rămas la 50 de ore pe an și grupul cu IQ 115 a trecut la 200 de ore pe an, cei mai inteligenți sunt egalați și ulterior depășiți.

  • Memoria generală și de lungă durată NU se corelează cu nivelul de joc al șahiștilor. În schimb, există o corelație evidentă între nivelul de joc și ceea ce se numește „memoria de lucru”. Memoria de lucru este capacitatea de a menține cât mai multe informații simultan într-o stare activă, gata de a fi utilizate imediat. De exemplu, a reține o poezie timp de ani de zile, sau numărul de telefon al unui vechi prieten nu constituie memorie de lucru. Memoria de lucru este reținerea unui nume nou, a adresei și a numărului de telefon simultan până când apuci să le scrii în agendă. Egalitaristul Ericsson a sugerat, bineînțeles, că și memoria de lucru ar putea fi îmbunătățită prin AD, însă când ipoteza sa a fost testată corelația găsită a fost exact zero. Pentru cei care nu știu, un coeficient de corelație egal cu zero înseamnă că cele două variabile studiate nu au absolut nicio legătură una cu cealaltă; o corelație perfectă are un coeficient de 1. Așadar, este demonstrat faptul că o memorie de lucru mai bună este corelată cu un rating mai ridicat, dar nu cu numărul orelor de antrenament. Concluzia este evidentă.
  • Au existat și studii care s-au axat pe determinarea tipului de trăsături de personalitate care „prezic” în cel mai înalt grad succesul copiilor în viitor. Se pare că pe primul loc s-ar găsi determinarea, dorința de a izbuti în pofida oricăror obstacole, care tinde să ducă la acumularea unui număr foarte mare de ore de studiu.
  • O constatare care pe mine personal m-a surprins a fost aceea că lucrul în grupuri mici este mai eficient decât cel individual. La un același număr de ore de studiu intens, progresul este mai rapid dacă șahistul le petrece studiind în compania altor șahiști (colegi sau antrenori). Probabil că nu întâmplător numeroși antrenori de mare calibru recomandă elevului să „respire” șah, să fie înconjurat de oameni cu aceeași pasiune.
  • În faza inițială, de începători, există un efect benefic general asupra copiilor care învață să joace șah prin faptul că le dezvoltă răbdarea, respectul pentru reguli, încercarea de a anticipa reacțiile adversarului și alte trăsături psihologice utile. În unele studii s-a găsit că ar duce la rezultate mai bune și la alte materii, altele însă nu par să confirme constatarea. Nu pare să existe o îmbunătățire a memoriei sau inteligenței. Pentru jucătorii de nivel intermediar și avansat, este cert că îmbunătățirea nivelului la șah nu duce la beneficii de altă natură. Deprinderile cognitive formate studiind șahul intens sunt foarte specifice, este o activitate cu un grad înalt de specializare, și (spus în limbaj popular) nu prea ajută la altceva.
  • Un studiu foarte interesant și detaliat din 2009 (l-am atașat aici) efectuat pe 1685 de perechi de gemeni sugerează că proporția în care moștenirea genetică este responsabilă de rezultatele în diferite domenii (sport, arte, muzică, șah) este undeva între 50 și 90%.
  • O constatare ciudată și pentru care, cel puțin deocamdată, nu există nicio explicație științifică (nici măcar o ipoteză decentă) este aceea că în rândurile jucătorilor de șah proporția stângacilor este semnificativ mai mare decât în populația generală.

Concluzia studiilor și cercetării științifice este una clară pentru mine:

Mediul interacționează cu genele pentru a produce un campion. Antrenamentul nu este altceva decât metoda prin care potențialul genetic existent poate fi valorificat.

În lipsa unui antrenament asiduu și bine gândit, marea performanță este imposibil de atins. Însă marea performanță este de asemenea exclusă în lipsa unui material genetic deosebit, indiferent de numărul de ore de pregătire sau metodele de pregătire folosite. La nivele modeste și medii, lipsa de talent poate fi suplinită de o muncă mai susținută decât a celor talentați. Dar această muncă este suficientă doar până într-un anumit punct, nu te poate duce mai departe, așa cum îl poate duce pe cel care a avut norocul să tragă un loz genetic câștigător.

Încă de la primul contact cu șahul, de la primele partide, de la primele reguli învățate, diferențele dintre copii există și sunt clare pentru cei care au ochi să le vadă. Unii prind totul „din zbor”, altora le trebuie explicații suplimentare, repetări multiple și se descurcă mult mai greu. Cu mult înainte de a putea vorbi de mii de ore de pregătire, atunci când există doar câteva, sau câteva zeci, zestrea genetică este un arbitru dur. Același lucru a fost semnalat în toate domeniile, indiferent dacă este vorba despre pian, fotbal sau matematică. Semnele geniului sunt foarte timpurii, apar cu mult înainte ca numărul orelor de muncă sau calitatea vreunui antrenor să poate fi bănuite că ar avea o influență. La vârsta de 2-3 ani, Magnus Carlsen uimea familia cu rezolvarea unor probleme și jocuri concepute pentru copii mult mai mari. La 5 ani citea cărți de geografie și știa pe de rost toate țările și capitalele lumii. Tot atunci, tatăl său a încercat să-l învețe șah, dar nu l-a interesat, avea alte pasiuni. Abia după 7 ani, de unul singur, s-a reapucat de șah, și în foarte scurt timp era mai bun decât surorile lui mai mari, care făceau șah de ani de zile. Crede cineva că Magnus este unde este doar pentru că a studiat mult?! Oare câte ore de studiu apucase să acumuleze până la 13 ani, când deja îi dădea emoții lui Kasparov în partide directe? Te pomenești că este produsul puternicei școli novergiene de șah? Oare dacă Agdestein ar lua orice alt copil și l-ar pregăti, ar ajunge și acela la 2870? Sunt întrebări retorice cu răspunsuri evidente.

Unii s-au păcălit făcând studii retrospective, la fel ca și Ericsson. Un studiu retrospectiv este unul care analizează evenimentele din trecut. De exemplu, se uită la campioni și la jucători modești, și găsește că, în general, campionii s-au pregătit mai mult – de unde concluzia că pregătirea este cea care explică nivelul lor. GREȘIT. Această concluzie a fost dovedită ca falsă în toate cazurile în care s-au făcut studii prospective. Acestea pornesc cu un grup de indivizi aflați la același nivel (să zicem copii începători) și urmăresc evoluția lor în viitor, timp de ani de zile. Cei care au procedat așa au văzut că numărul de ore de studiu este de fapt un slab predictor al nivelului la care ajunge elevul (elevi care au studiat exact la fel de mult au ajuns la nivele mult diferite, iar alții chiar au abandonat pe parcurs, tocmai pentru că s-au lămurit că nu progresează).

Cum se face atunci că există o mulțime de antrenori de șah de top care aparent, cel puțin, bagatelizează importanța talentului? Cum se face că ei nu observă ceea ce observă orice educatoare de grădiniță, sau oricare părinte cu doi sau mai mulți copii? Există mai multe motive:

  • Fiind antrenori deosebit de valoroși reușesc să maximizeze potențialul genetic existent în fiecare individ, reușesc să obțină mai mult decât reușise elevul de unul singur sau cu antrenori mai slab pregătiți. Aceasta le dă o stare de încredere absolută în forțele proprii.
  • Observă faptul că, în general, elevii care lucrează mai mult ajung mai sus, și automat presupun că este doar acel număr de ore cel care face diferența. În realitate, chiar și dispoziția de a lucra în sine, chiar și acele „balamale fizice și psihice” sunt verosimil tot determinate genetic.
  • Legat de ideea de mai sus, se ajunge la o problemă de tipul „oul sau găina?”. Modelul egalitariștilor este acela că, la un moment dat, întămplător sau fără vreo cauză precisă, elevul X începe să se pregătească mai mult decât Y, și ca urmare peste câțiva ani între ei va exista o diferența clară de forță de joc. Modelul mai apropiat de realitate este însă altul: X și Y intră în contact cu șahul, X are înclinații native care-l fac să fie mai pasionat de șah și să înțeleagă mai ușor șahul; ca urmare X lucrează mai mult decât Y pentru că îi face plăcere, pentru că are rezistență superioară, și pentru că apar primele rezultate pozitive, care la rândul lor îl stimulează să se pregătească și mai mult și feed-backul pozitiv continuă.
  • În general, la antrenorii foarte buni ajung elevii cei mai buni, adică tocmai cei care sunt cei mai talentați din generația lor. Există o preselecție serioasă. Copiii cărora nu le place șahul nici măcar nu ajung la vreun club sau la vreun antrenor. Dintre cei cărora le place, o mare parte nu au totuși talent, și se pierd rapid. Dintre puținii care ajung să joace turnee mai serios și să impresioneze la cluburile lor o și mai mică parte câștigă medalii pe plan național, fiind lideri ai generației lor. Și dintre aceștia, doar cei mai promițători ajung în cele din urmă să lucreze cu un antrenor foarte bun. Fiind obișnuit cu asemenea copii cu o evidentă înzestrare genetică pentru șah, antrenorul poate în mod greșit să extrapoleze ceea ce vede la populația generală.
  • Există și antrenori care sunt cât se poate de conștienți de realitatea faptului că anumiți jucători sunt netalentați sau plafonați și o spun în discuții private, dar nu în discuții publice sau în cele purtate cu elevi sau familiile lor. Motivul este evident, nu doresc să-și piardă din clienți, care la urma urmei reprezintă o sursă de venit. Practica nu e străină niciunei meserii. Și printre mecanicii auto, cei mai mulți vor descoperi ceva în neregulă la mașină, medicii din unități private vor găsi un motiv să revii la control iar avocații îți vor recomanda să faci recurs de fiecare dată.

Schițez mai jos o bibliografie, sunt diferite cărți și articole, aproape toate obținute online. Unele au fost citite în întregime, altele parțial, uneori am avut acces doar la concluzii. O mare parte se găsesc în spatele unui paywall (nu sunt gratuite) – dar am profitat de un cont de unitate medicală care mi-a permis accesul. Totuși, cele mai multe nu pot fi republicate sau răspândite fără permisiunea autorilor. Există și câteva de care nu m-am atins, dar s-au făcut referiri la ele prin alte părți, așa că le-am menționat și eu aici.

BIBLIOGRAFIE

Ackerman, P. L. Nonsense, common sense, and science of expert performance: Talent and individual differences. Intelligence.

Anderson, J. R. (2000). Learning and memory: An integrated approach (2nd ed.). New York: John Wiley and Sons.

Bilalić, M., McLeod, P., & Gobet, F. (2007). Does chess need intelligence? A study with young chess players. Intelligence.

Brooks, D. (2011). The social animal: The hidden sources of love, character, and achievement. New York: Random House.

Burns, B. (2004). The effects of speed on skilled chess performance. Psychological Science

Campitelli, G., & Gobet, F. (2011). Deliberate practice: Necessary but not sufficient. Current Directions in Psychological Science

Charness, N., Krampe, R. Th., & Mayr, U. (1996). The role of practice and coaching in entrepreneurial skill domains: An international comparison of life-span chess skill acquisition

Charness, N., Tuffiash, M., Krampe, R., Reingold, E., & Vasyukova, E. (2005). The role of deliberate practice in chess expertise

Colvin, G. (2010). Talent is overrated. What really separates world-class performers from everybody else. New York: Penguin.

Coon, H., & Carey, G. (1989). Genetic and environmental determinants of musical ability in twins. Behavior Genetics

Coyle, D. (2009). The talent code: It’s born. It’s grown. Here’s how. New York: Bantam.

Cronbach, L. J. (1957). The two disciplines of scientific psychology. American Psychologist

Cronbach, L. J. (1990). Essentials of psychological testing (5th ed.). New York: HarperCollins.

de Bruin, A. B. H., Rikers, R. M. J. P., & Schmidt, H. G. (2007). The influence of achievement motivation and chess-specific motivation on deliberate practice. Journal of Sport & Exercise Psychology

de Bruin, A. B. H., Smits, N., Rikers, R. M. J. P., & Schmidt, H. G. (2008). Deliberate practice predicts performance over time in adolescent chess players and drop-outs: A linear mixed model analysis. British Journal of Psychology

Detterman, D. K., Gabriel, L. T., & Ruthsatz, J. M. (1998). Absurd environmentalism. The Behavioral and Brain Sciences

Duckworth, A. L., Kirby, T. A., Tsukayama, E., Berstein, H., & Ericsson, K. A. (2012). Deliberate practice spells success: Why grittier competitors triumph at the National Spelling Bee. Social Psychological and Personality Science

Elo, A. E. (1986). The rating of chessplayers, past and present (2nd ed.). New York: Arco.

Engle, R. W. (2002). Working memory capacity as executive attention. Current Directions in Psychological Science

Engle, R. W., Tuholski, S. W., Laughlin, J. E., & Conway, A. R. A. (1999). Working memory, short-term memory and general fluid intelligence: A latent variable approach. Journal of Experimental Psychology

Ericsson, K. A. (2006). The influence of experience and deliberate practice on the development of superior expert performance. In K. A. Ericsson, N. Charness, P. J. Feltovich, & R. R. Hoffman (Eds.), The Cambridge handbook of expertise and expert performance (pp. 683–703). New York: Cambridge University Press.

Ericsson, K. A. (2007). Deliberate practice and the modifiability of body and mind: Toward a science of the structure and acquisition of expert and elite performance. International Journal of Sport Psychology

Ericsson, K. A. (2012a). Training history, deliberate practice and elite sports performance: an analysis in response to Tucker and Collins review–what makes champions? British Journal of Sports Medicine

Ericsson, K. A., & Charness, N. (1994). Expert performance: Its structure and acquisition. American Psychology

Ericsson, K. A., & Moxley, J. H. (2012). A critique of Howard’s argument for innate limits in chess performance or why we need an account based on acquired skill and deliberate practice. Applied Cognitive Psychology

Ericsson, K. A., Nandagopal, K., & Roring, R. W. (2005). Giftedness viewed from the expert-performance perspective. Journal for the Education of the Gifted

Ericsson, K. A., Prietula, M. J., & Cokely, E. T. (2007). The making of an expert. Harvard Business Review, 85, 114–121.

Freeman, J. (2007). If you can’t measure it—it doesn’t exist. High Ability Studies

Frey, M. C., & Detterman, D. K. (2004). Scholastic assessment or g? The relationship between the scholastic assessment test and general cognitive ability. Psychological Science

Frydman, M., & Lynn, R. (1992). The general intelligence and spatial abilities of gifted young Belgian chess players. British Journal of Psychology

Galton, F. (1869). Hereditary genius. London: Macmillan.

Gobet, F., & Campitelli, G. (2006). Educational benefits of chess instruction: A critical review. In T. Redman (Ed.), Chess and education: Selected essays from the Koltanowski conference (pp. 81–97). Dallas, TX: Chess Program at the University of Texas at Dallas.

Gobet, F., & Campitelli, G. (2007). The role of domain-specific practice, handedness, and starting age in chess. Developmental Psychology

Grabner, R. H., Neubauer, A. C., & Stern, E. (2006). Superior performance and neural efficiency: The impact of intelligence and expertise. Brain Research Bulletin

Grabner, R. H., Stern, E., & Neubauer, A. C. (2007). Individual differences in chess expertise: A psychometric investigation. Acta Psychologica

Hambrick, D. Z., Libarkin, J. C., Petcovic, H. L., Baker, K. M., Elkins, J., Callahan, C. N., Turner, S. P., Rench, T. A., & LaDue, N. D. (2012). A test of the circumvention-of-limits hypothesis in scientific problem solving: The case of geological bedrock mapping. Journal of Experimental Psychology

Hambrick, D. Z., & Meinz, E. J. (2011a). Sorry, strivers. Talent matters. The New York Times

Hambrick, D. Z., & Meinz, E. J. (2011b). Limits of the predictive power of domain-specific experience. Current Directions in Psychological Science

Hambrick, D. Z., & Meinz, E. J. (2012). Working memory capacity and musical skill. In T. P. Alloway, & R. G. Alloway (Eds.), Working memory: The connected intelligence (pp. 137–155). New York: Psychology Press.

Hayward, C. M., & Gromko, J. E. (2009). Relationships among music sight-reading and technical proficiency, spatial visualization, and aural discrimination. Journal of Research in Music Education

Howard, R. W. (2011). Does high-level intellectual performance depend on practice alone? Debunking the Polgár sisters case. Cognitive Development

Howard, R. W. (2012). Longitudinal effects of different types of practice on the development of chess expertise. Applied Cognitive Psychology

Hunter, J. E., & Schmidt, F. L. (1990). Methods of meta-analysis: Correcting error and bias in research findings. Newbury Park: Sage.

Kahneman, D. (2011). Thinking, fast and slow. New York: Farrar, Straus, and Giroux.

Kaufman, S. B. (2007). Investigating the role of domain general mechanisms in the acquisition of domain specific expertise. High Ability Studies

Kinney, D. W. (2009). Internal consistency of performance evaluations as a function of music expertise and excerpt familiarity. Journal of Research in Music Education

Krampe, R. Th. (1994). Maintaining excellence: Cognitive-motor performance in pianists differing in age and skill level. Berlin, Germany: Max-Planck-Institut für Bildungsforschung.

Lubinski, D. (2009). Exceptional cognitive ability: The phenotype. Behavior Genetics

Lyons, B., Hoffman, B., & Michel, J. (2009). Not much more than g? An examination of the impact of intelligence on NFL performance. Human Performance

Macnamara, B., Hambrick, D. Z., & Oswald, F. L. (2013). Deliberate practice and performance in music, sports, games, professions, and education: A meta-analysis.

Meinz, E. J., & Hambrick, D. Z. (2010). Deliberate practice is necessary but not sufficient to explain individual differences in piano sight-reading skill: The role of working memory capacity. Psychological Science

Pink, D. H. (2009). Drive. The surprising truth about what motivates us. New York: Riverhead Books.

Plomin, R., DeFries, J. C., McClearn, G. E., & McGuffin, P. (2008). Behavioral genetics (5th ed.). New York: Worth Publishers.

Ruthsatz, J., & Urbach, J. B. (2012). Child prodigy: A novel cognitive profile places elevated general intelligence, exceptional working memory and attention to detail at the root of prodigiousness. Intelligence

Schneider, W. (1998). Innate talent or deliberate practice as determinants of exceptional performance: Are we asking the right question? The Behavioral and Brain Sciences

Schneider, W., Gruber, H., Gold, A., & Opwis, K. (1993). Chess expertise and memory for chess positions in children and adults. Journal of Experimental Child Psychology

Shenk, D. (2010). The genius in all of us. Why everything you’ve been told about genetics, talent, and IQ is wrong. New York: Doubleday.

Simonton, D. K. (2008). Scientific talent, training, and performance: Intellect, personality, and genetic endowment. Review of General Psychology

Sloboda, J. A., Davidson, J. W., Howe, M. J. A., & Moore, D. G. (1996). The role of practice in the development of performing musicians. British Journal of Psychology

Spearman, C. (1904). General intelligence, objectively determined and measured. The American Journal of Psychology

Tuffiash, M., Roring, R. W., & Ericsson, K. A. (2007). Expert performance in SCRABBLE: Implications for the study of the structure and acquisition of complex skills.

van der Maas, H. L., & Wagenmakers, E. J. (2005). A psychometric analysis of chess expertise. The American Journal of Psychology

Vinkhuyzen, A. E., van der Sluis, S., Posthuma, D., & Boomsma, D. I. (2009). The heritability of aptitude and exceptional talent across different domains in adolescents and young adults. Behavior Genetics

Watson, J. B. (1930). Behaviorism. Chicago, IL: The University of Chicago Press.

Winner, E. (2000). The origins and ends of giftedness. American Psychologist

Anunțuri

177 răspunsuri to “Talent, muncă, sau ambele?”

  1. Niki said

    Exceptional! O sinteza care scuteste de ore multe de cautari pe oricare pasionat de subiect, iar altora cred ca le deschide o perspectiva noua asupra dualismului munca-talent, in sport si nu numai.
    Am reusit sa citesc cursiv cap-coada, insa deabia dupa cateva recitiri si aprofundari cred ca voi putea extrage pentru sine anumite concluzii, materialul continand concepte si relationari care nu sunt folosite curent.
    Materialul are o valoare semnificativa pentru antrenori/parinti, avand in vedere ca dl Vasiesiu vorbeste in dubla cunostinta de cauza, aspectul performantei in sah(ca jucator si antrenor) nefiindu-i strain.

  2. CID said

    Foarte interesant.Mi-a zguduit serios increderea pe care o aveam in „Labor improbus omnia vincit.”Chestia cu evreii o stiam dar credeam ca au ajuns asa datorita secolelor de oprimare care i-au silit sa fie inteligenti si i-au triat.Mentionez-desi poate nu e necesar ca sunt filosemit.Si famila Polgar din cate stiu e de origine iudaica,de altfel intr-o poza mai veche,prin Europe Echecs apare Zofia Polgar (care acum este casatorita si traieste in Israel)purtand la gat un mic medalion cu Steaua lui David.Mi-a placut partea „Așadar, la ora actuală putem spune că bărbații și femeile sunt în medie la fel de inteligenți, lucru cu care sunt de acord și-l aplaud călduros.”Desigur si dna Vasiesiu a citit articolul .
    Fiind complet de acord cu afirmatia,as vrea sa mentionez ca poate unul din motivele pentru care barbatii joaca mai bine este conditia fizica.Conteaza cat esti de obosit dupa cum spunea Botvinnik referindu-se la cauza pentru care a pierdut meciul cu Tal.
    Pentru cititorii care nu stiu mi-am permis o scurta lista cu campionii mondiali evrei sau cu ascendenta evreiasca.
    Steinitz,Lasker,Botvinnik,Tal,Fischer (ascendenta pe linie materna),Kasparov (la fel).

  3. ghita said

    Un material ,,jos palaria” de la un ,,om extraordinar” !

  4. CID said

    Rectific:din cauza vitezei am scris la Kasparov ascendenta evreiasca pe linie materna,de fapt e vorba de linie paterna-nascut Weinstein.

  5. CID said

    Si o ultima completare,tatal lui Fischer,Paul Nemenyi,provenea de asemenea dintr-o famile de evrei din Imperiul Austro-Ungar.A fost un matematician stralucit,ca si fiul sau Peter Nemenyi,care a fost profesor de matematica la Universitatea Wisconsin si frate vitreg al lui Fischer.
    De abia dupa ce am scris de ascendenta materna a lui Fischer de care stiam,m-a fulgerat un gand:dar daca ?
    O scurta verificare pe wiki si da, iata…

  6. Gabi said

    Domnule Vasiesiu, am citit cu placere si acest articol (studiu) si observ inca o data cu placere cat de incorect politic sunteti:)
    Este reconfortant sa dai si peste articole (indiferent de subiect) care „dau peste bot” aberantelor teze oficiale.

    As avea niste intrebari, cu acordul dvs.
    1. Credeti ca in cazul factorilor gena, mediu, munca (determinare) exista si un efect sinergetic sau ne rezumam doar la un cumul de functii?

    2. Daca surorilor Polgar le-au trebuit cam de 5 ori mai multe ore de AD decat primilor 10 jucatori din lume, asta ar insemna ca genei sahiste feminine ii trebuie munca pe branci pentru a ajunge gena masculina? 🙂

    3. Si alta intrebare, mai mult gluma (fara urma de rasism, nu sunt genul): Daca luam de buna teoria lui Arthur Koestler, expusa in cartea „Al treisprezecelea trib”, potrivit careia evreii askenazi sunt de fapt kazari (o veche populatie turcica trecuta la iudaism), sa ne asteptam la o crestere in continuare a nivelului sahului turcesc? 🙂

    Cu un lucru nu sunt de acord, si anume că „doar o persoană din 50 ar fi suficient de inteligentă pentru a avea șansa de a ajunge la nivelul de maestru la șah”. MM ar fi fost mai plauzibil, dar asa … Din punctul meu de vedere, nu e nevoie de gena sau cine stie ce IQ pentru M, ci doar de mediu si munca (cu sinergie sau fara).

  7. Dan Văsieșiu said

    @ Niki, @ Ghita – mulțumesc de aprecieri.
    @ CID – Eu personal nu sunt nici filosemit nici antisemit. Nu sunt filo- sau anti- niciun soi de categorie de oameni. Sunt doar pro știință, sunt un catâr al adevărului, îl accept așa cum este. Toate constatările din articol sunt, evident, statistice.
    @ Gabi, răspunsuri:
    1. Categoric există efect sinergic, l-am sugerat într-un paragraf în care vorbeam de dublul feed-back pozitiv.
    2. Nu știu de analize comparative între sexe care să ne arate numărul de ore necesare în medie pentru atingerea unui anumit nivel.
    3. E bună doar de glumă. 🙂
    4. Este ceea ce sugerează datele. Nivelul IQ mediu al maeștrilor este 130, asta s-a găsit în studii. Un IQ de 130 sau mai mult este top 2% din populație. Dacă le pui cap la cap, asta este concluzia, doar un om din 50 poate fi maestru. Însă ține cont de faptul că în acei 50 intră și lelea Floarea, și măturătorul din colț, și copilul cu probleme, și cei bolnavi. Nu e vorba de unul din 50 de șahiști începători.

  8. Radu Deseu said

    Interesant ‘Al treisprezecelea trib’, nu stiu cat e fictiune si cat realitate, e doar o ipoteza nedovedita.
    Am retinut insa povestea cu locuitorii barbari care aveau obiceiul de a spanzura pe cei suspect de destepti….

  9. Sergiu Grunberg said

    Dane , e foarte interesant materialul tau .
    Am cateva observatii : nu sunt de acord cu cresterea minima a IQului in timpul vietii . Nu se poate ca experientele traite si acumularile culturale sa nu conteze ; asta ar insemna negarea evolutionimului (nu cel fizic)
    Nici nu cred ca s-au facutt masuratori adecvate , fiindca intre timp a murit fie cercetatorul, fie subiectul .

    Aplicarea stricta la sah , nu tine cont de schimbarile din sah care presupun un surplus de munca urias , care fara indoiala prevaleaza talentul ,sau mai bine zis ,fara de care talentul nu conteaza .
    Mai precis ponderea studiului e atat de mare incat talentul e greu perceptibil

    Antrenamentul trebuie considerat in functie de nivelul elevului. si nu cred poate fi metoda de valorificare a potentialului genetic care cred ca e jocul in sine ( de exemplu antrenamentul nu se face in conditiile de stres ,emotie si limita de timp circumstantele normale ale partidei
    Antrenamentul poate fi o simulare sau mai curand o testarea a PG .

    Pana la urma antrenorul e un indrumar de materiale de studiu , un observator al minusurilor si slabiciunilor elevului (care nu tin neaparat de potential ) dar si un partener de analiza care o face mai atractiva si mai complexa

    Surorile Polgar au fost sustinute in ascensiunea lor si impactul fantastic mediatic pe care l-a avut confruntarea exclusiva cu barbatii .
    In opinia mea diferenta intre sahisti si sahiste o face capacitatea de concentrare , la care istoriceste vorbind, barbatii au o mostenire genetica net superioara

    Poate ca e taarziusi nu sunt eu destul de lucid,asa ca te rog lamureste-ma

  10. Dan Văsieșiu said

    Odată cu trecerea anilor câștigăm o mulțime de lucruri – noi cunoștințe, cultură, experiență de viață, rafinament, moderație și așa mai departe. Însă nu acestea sunt cele măsurate de IQ. IQ-ul nu are nimic de a face cu cunoștințele acumulate, ci testează randamentul și viteza „motorului”. De exemplu capacitatea de a roti mental niște obiecte și a deduce în ce poziție se vor afla, observarea unor asemănări și deosebiri între figuri, formarea de conexiuni între numere aparent aleatorii dar care au o relație ascunsă matematică – toate acestea nu se îmbunătățesc cu trecerea anilor. S-au făcut nenumărate măsurători … rezultatele sunt clare.
    Nu pot fi de acord cu ideea că talentul la șah este greu perceptibil și am explicat cu lux de amănunte de ce. Mie mi se pare din contră, că este șocant de perceptibil. De exemplu, după PRIMA ședință pe care am avut-o cu Szabo Gergely, când era pe undeva pe la 2000 cred, am spus familiei „tocmai am avut prima lecție cu un viitor mare maestru”. Nu am avut nici cea mai mică îndoială. Și în același timp mai lucram cu alții pe la același nivel, și care au rămas la același nivel sau au crescut foarte puțin. Trebuie să fim de acord că nu suntem de acord aici.
    Cu șahul feminin sunt convins că știți mult mai multe decât mine, din experiența vastă pe care o aveți. În articol am spus ceea ce se știe și se bănuiește teoretic. Fără îndoială că pot fi multe alte lucruri, capacitatea de concentrare timp îndelungat, sau rezistența fizică, poate și altele.

  11. Sergiu Grunberg said

    Din punctul meu de vedere, logica ( care se dobandeste) nu are cum sa nu miste IQ-ul . Dar s-o lasam asa .
    Nu am spus ca talentul e greu perceptibil ,ci ca la un anumit nivel (inalt) e greu sa discerni ponderea lui . Exemplul cu Jeje e pura intuitie , altfel puteai sa pronostichezi si cand se va dedica antrenoratului . Mai precis talentul lui incontestabil nu e dublat de o tarie „emotionala” pe masura .
    Nu mi-ai raspuns la chestia cu antrenamentul

  12. Dan Văsieșiu said

    Ideea mea este că un nivel înalt deja presupune talent, în lipsa talentului nu cred că se poate ajunge la 2600, să zicem. Cam asta am încercat să exprim în articol, că excelența necesită o bază potrivită genetic (să o numim talent) plus muncă foarte serioasă.
    Cât anume se poate pune pe seama uneia și cât pe seama celeilalte cred că variază de la caz la caz. Există jucători care au ajuns la 2600 aproape din inerție și alții care au ajuns după extrem de multă transpirație, câștigând câteva punctișoare într-un an, dând o parte înapoi în următorul, iar câștigând ceva în următorul și tot așa. De exemplu, în iulie 2005 Magnus avea un rating de 2528. La un an distanță, în iulie 2006, era 2675. Sunt 150 de puncte câștigate lejer în timp de 1 an. Câte ore de studiu a putut el adăuga într-un singur an? Și câte alte mii de jucători au studiat la fel de mult în acel an și abia au câștigat 20 de puncte? Când vezi că un jucător trece prin 2600 de parcă nici n-ar fi existat, în timp ce altul se chinuie ani și ani de zile să urce de la 2550 la 2600, cred că e clar care are mai mult talent.
    Nu sesizez exact întrebarea cu antrenamentul, poate o reformulați.

  13. Dan Vasiesiu dixit:

    „”Vă spun sincer că sunt extrem de dezamăgit de siguranța cu care se emit păreri și verdicte pe această temă……, venind din partea unor oameni care nu au habar despre ce este vorba. Nu sunt nici neurologi, nici psihologi, nici sociologi și nici nu cunosc nici măcar ABC-ul noțiunilor despre care se pronunță. În cel mai bun caz repetă niște legende auzite la colț de stradă sau luate din revistele pentru gospodine.””

    Dane,

    Întrucât am un simt al ridicolului foarte dezvoltat (urăsc sa ma fac de ras pentru ignoranta mea in anumite domenii si sa fiu persiflat „causa justa”) si pentru ca este a „n”-a oara ca-ti reiterezi dezamagirea si deceptia, atunci cand esti contrazis de neinitiati, ma intreb pentru cine ai scris acest studiu, care ar fi trebuit trimis la o revista de sociologie pura?

    Dupa cum bine se stie, NU SUNT nici sociolog, nici psiholog, nici neurolog, deci nu voi comenta, nu voi contesta tezele din materialul impresionant expus de tine, desi ma mananca, vorba lui Niki, degetele si tastatura. M-am delectat citindu-l, mi-au placut referintele multiple (probabil ca mi-ar lua luni sa le citesc pe toate)si grafica deosebite (multe culori frumoase) si explicite adesea chiar si pentru un neofit ca mine. Vad ca Sergiu a deschis "revistele pentru gospodine", eu unul nu indraznesc sa ma aventurez pe nisipuri miscatoare……Voi continua sa fac ca monsieur Jourdain, proza fara sa stiu, adica mari maestri in mod empiric, fara ca sa stiu de ce si cum reusesc. 🙂
    ;
    O singura intrebare: In lumea aceasta uriasa a socio-psihologiei ….. si in cantitatea uriasa de teze si speculatii pe diverse teme, vei fi gasind suficient material convingator , scris de cercetatori credibili, ca sa DEMONSTREZI cu grafice la fel de frumoase si referinte la fel de numeroase, exact opusul tezei tale? Eu cred ca da, chiar si pentru alte zeci, sute sau mii de teze indiferent de tema. Este la fel ca la sah; 50% dintre sahisti spun ca Indiana Regelui este proasta, 50% ca este buna si o joaca…….

    Mi-e teama ca ne arati numai harta fetei luminate a Lunii, harta pentru cea intunecata, invizibila noua o pastrezi numai pentru uz propriu.

  14. Gabi said

    #7 Intrebarea / raspunsul nr. 2.
    Am citit cu atentie, nu numai cu placere.
    Ati facut referire la analiza publicata în anul 2011 de Robert Howard care „duce la concluzii interesante și despre fenomenul Polgár. …. Din date biografice și autobiografice rezultă că Judit a ajuns la un peak de 2735 după aproximativ 60.000 de ore de AD, în timp ce Zsuzsa a avut un peak mult mai mic, de 2577, după mult mai mult antrenament, cam 80.000 de ore! La fel de interesant este faptul că media numărului de ore necesare atingerii ratingului maxim, pentru primii 10 jucători ai lumii la vremea respectivă, a fost de doar 14.000. ….”
    Plecand de la ideea ca jucatorii cu ELO mai mare de 2700 sunt MARI, iar intre acestia este / a fost un sigur jucator femeie;
    luand ca adevarata ipoteza ca la acesti jucatori determinanta este gena (talentul), ursita sau cum i-om mai zice;
    rezulta ca unei MARI jucatoare ii trebuie pe langa gena mai multa munca decat unui MARE jucator pentru a atinge piscul.

    Intrebarea / raspunsul nr. 4
    Imi dau si eu cu presupusul. Mi se pare exagerata conditia existentei unui IQ mare (130 sau mai mult – 2% din populație) pentru a ajunge maestru. Cu un antrenor bun si un IQ mediu de 100 nu se poate?
    Precizez ca nu vreau sa ajung maestru, sunt alb caucazian si nu stiu cat am IQ. Poate e mai bine asa 🙂

  15. Sergiu Grunberg said

    Citez
    Antrenamentul nu este altceva decât metoda prin care potențialul genetic existent poate fi valorificat.
    La asta ma refer si cu asta nu pot fi de acord . Daca nu ma insel asta ar fi sa zicem cheia articolului si partea originala .

    In general indiferent de cunostintele in domeniu , e prea multa „speculatie si rigiditate stintifica in articol” .

    Mai precis as spune ca e un fel de „arianism intelectual”

    Luata stricto modo teoria ar interzice practic accesul multor oamenii la diverse domenii si profesii pe motivul lipsei de potential genetic .
    Lasand la o parte incapacitatea stintifica de a masura exact si a sti limitele posibile ale individului , teoria asta e nociva fiindca neaga evolutionismul,i readuce principul castelor si demobilizeaza oamenii .

    Nu cred in perfectiunea testelor pure ( fara componenta intelectuala sau logica) si nici in ciclicitatea lor (am explicat de ce)

    Nu am vazut nicaieri tratat aspectul motivational fundamental in evolutia omului si care tine prea putin de genetica .
    Faptul ca exacerbezi importanta potentialului genetic duce implicit la minimalizarea rolului experientei , acumularilor culturale sau adaptarii la mediu (munca si interactiunea cu mediul) decisive chiar in sah .

    Cercetatorii neputand intelege pe deplin procesul gandirii in toata complexitatea lui , cantaresc si masoara creierele, testeaza oamenii dupa metode aproximative si nici nu tin cont prea mult ca masuratorile de test sunt deformate de context adica de impactul emotional (nu numai )al testului asupra individului .

    Particularizarea la sah e putin fortata fiindca exagereaza si rolul antrenorului ,dar absolutizeaza si talentul, sau mai bine zis potentialul genetic al elevului
    Nici antrenorii nu sunt magicieni , nici elevii nu sunt asa usor de citit ca potential ,ca sa nu mai vorbesc de limite

    Antrenamentul e metoda prin care antrenorul exploatand potentialul genetic al elevului sau mai corect profilul sau , ii inoculeaza de o maniera cat mai eficienta cunostinte sahiste . Valorificarea efectiva se face in partidele jucate

    Am avut in familie un mare filozof Ludwig Grunberg (a fost vicepresedintele comisiilor mondiale de Umanism si Axiologie ) A fost prin natura timpurilor un filozof materialist care insa putea sa-ti vorbeasca zile intregi despre idealism si reprezentantii sai .
    Asa ca chiar daca ai avea dreptate , lasa-ne sa visam frumos: ca in lumea asta exista posibilitati nelimitate, ca talentul e ceva aproape mistic si ca intalnirea lui cu domeniul unde se poate valorifica, nu e de loc intamplatoare !

    Nu am folosit ca de obicei bibliografii , cu exceptia Manualului Gospodinei .

  16. Dan Văsieșiu said

    @ Mihai
    1. Pentru cine am scris materialul? Pentru toți cei (nu puțini) care au atins acest subiect pe forum, în zeci și zeci de comentarii. Pentru cei cărora le-am dat răspunsuri scurte fără a avea spațiul de a le justifica. Și în general pentru absolut toți cei care se întreabă din ce cauză munca lor de ani de zile nu dă aceleași roade ca a altuia. Nu este vina lor, așa cum nu e vina Loganului că apăsând accelerația până la fund tot nu se poate pune cu BMW-ul de pe banda a doua.
    2. Un sâmbure de adevăr există în sugestia ta, este cunoscut în psihologie drept „confirmation bias”. Oamenii au tendința, de cele mai multe ori, să citească materiale care le întăresc convingerile preexistente și să ignore materiale care susțin un punct de vedere opus. Însă eu chiar am încercat să mă uit cu mintea deschisă la toate punctele de vedere, încă de mulți ani. Și dovezile atârnă extrem de greu de o parte, cea prezentată în articol.

  17. Dan Văsieșiu said

    @ Sergiu Grunberg,
    Speculația este atunci când emiți ipoteze oarecum fanteziste, fără o acoperire în datele existente. Nu e cazul meu. Eu am justificat fiecare afirmație făcută cu literatura de specialitate existentă, și am dat trimiteri pentru cei care doresc să studieze mai profund subiectul.
    Teoria nu interzice accesul nimănui la nimic. Teoria pur și simplu spune că rezultatele unui individ într-un domeniu nu vor fi egale cu ale altuia, pentru că oamenii nu sunt egali. Nimeni, niciodată nu mi-a interzis să pictez, dar de câte ori am încercat a ieșit ceva catastrofal. Nimeni nu i-a interzis colegului din bancă să devină matematician, problema este că cu tot cu meditații abia a ajuns la un 6-7, în timp ce eu mă plictiseam în timpul orelor, mi se părea prea ușor. În schimb el desena și picta extraordinar.
    Nu mă deranjează niciun fel de etichete, de tipul arianism intelectual, sau altele și mai nasoale. Nu pun preț decât decât pe adevăr, oricum vrea cineva să-i spună.
    Vă las să visați frumos, așa cum ați solicitat. Doar să țineți cont de faptul că este un vis.

    @ Gabi
    130 este media găsită la jucătorii cu nivel de maestru. Printre ei au existat și cu IQ de 100, deci nu este exclus. Există multe legende urbane în acest domeniu. De exemplu, pe multe site-uri am citit despre Kasparov că ar avea 190. În realitate, la singurul test făcut de el în Germania (la redacția Der Spiegel) a ieșit pe la 130.

  18. Sergiu Grunberg said

    1 tot nu ai raspuns la definitia antrenamentului.
    2 teoria inca nu are dovezi stintifice in „sah ” si nu le-am dedus decat prin extrapolare De altfel Mihai ar putea mult mai bine sa-ti aduca contraargumente din sah avand in vedere bogata lui experienta
    3. Eu nu te-am atacat pe tine ,ci teoria si chiar dovezile stintifice la care exista sti bine si acum contestatari de marca ( nu amatori in domeniu ca mine )

  19. dan bujor said

    Va multumim pentru excelentul, si interesantul, articol. L-am citit cu atentie, si o sa-l recitesc curand (sper sa apuc sa citesc in viitorul apropiat si cartile anexate).

  20. Fofirca said

    Excelent articolul, in special prin munca depusa in elaborarea lui !

  21. Fofirca said

    Domnule Vasiesiu,

    as avea totusi cateva intrebari si nedumeriri in legatura cu teoria genetica :
    1. Cum explicati situatia gemenilor bivitelini ? Sunt extrem de numeroase situatiile in care acesti gemeni, desi au avut acelasi material genetic ( si ulterior dispun de aceeasi educatie si acelasi mediu de dezvoltare ), sunt total diferiti atat sub aspect fizic cat si sub aspect comportamental. Numeroase situatiile cand acestia au preferinte total diferite.
    2. Cum explicati numeroasele cazuri de „scriere automata”, in care persoane fara posibilitate de insusire a unor limbi straine ( in unele situatii chiar limbi ” moarte” ), in stare de transa indusa sau voluntara au scris texte , ba chiar carti in acele limbi, in unele cazuri fiind vorba de persoane analfabete ?
    3. Cum explicati, pe baza informatiilor prezentate de dvs. ( „Revenind la ceea ce ne interesează în mod deosebit, jocul de șah, cred că începe să devină clar din ce cauză un număr atât de mare dintre jucătorii de șah ai lumii au avut și au gene evreiești. Nu este tocmai o întâmplare faptul că jumătate dintre campionii mondiali au avut asemenea origini,…”), de ce echipa masculina a Israelului nu este campioana mondiala la baieti, iar la fete aproape nici nu conteaza ? ( Da, este in plutonul fruntas deoarece au jucatori din fostele state „sovietice”).

    Dupa ce raspundeti la aceste intrebari, as incerca sa va prezint o teorie care ar explica multe din neconcordantele din celelalte doua teorii : genetica-conditii de mediu.

    Referitor la diferentele femei-barbati la sah, stiintific demonstrat : exista fizic diferente intre creierul femeilor si cel al barbatilor. Femeile au alte calitati care la barbati sunt diminuate, insa conexiunile existente in creierul lor face ca aspecte legate de spatialitate si putere de abstractizare sa fie diminuate in raport cu cele ale barbatilor. Cea mai usoara demonstratie este diferenta de orientare in teren a unei femei si a unui barbat. Este clasic faptul ca geografia este una din materiile nesuferite pentru femei. Dar cum in sah abstractizarea si imaginarea pieselor in mod dinamic joaca un rol important…

  22. Dan Văsieșiu said

    @ Dan Bujor, @ Fofirca – vă mulțumesc pentru aprecieri.

    @ Sergiu Grunberg

    1 tot nu ai raspuns la definitia antrenamentului.

    Nu am o definiție specială, personală, a antrenamentului. În lucrările citate de mine s-a discutat despre deliberate practice (antrenament dirijat) ca fiind totalitatea activităților efectuate cu scopul precis de a crește măiestria într-un anumit domeniu, în cazul nostru cel șahist. Despre care metode de antrenament sunt mai eficiente sau particularizarea metodelor de antrenament nu am discutat, nu este subiectul temei abordate.

    2 teoria inca nu are dovezi stintifice in “sah ” si nu le-am dedus decat prin extrapolare

    Ba da, are. Poate ați citit articolul în grabă și v-au scăpat. Sunt studii și analize serioase, făcute de profesioniști în ultimii 10 ani pe aproximativ 1100 de jucători de șah de nivele diferite, din țări diferite. Toate datele, toate graficele, tot ceea ce am prezentat este cât se poate de științific. Acolo unde a fost o idee personală am menționat cu claritate acest lucru.

    De altfel Mihai ar putea mult mai bine sa-ti aduca contraargumente din sah avand in vedere bogata lui experienta

    Nu poate. Nici el, nici altcineva. Pentru că tocmai acesta este rolul științei, de a vedea ce spun datele obiective, pe un număr uriaș de cazuri, cu semnificație statistică. Impresiile personale ale oricui pot fi greșite dintr-o mulțime de motive. Pentru oricare experiență personală de un tip, vei găsi pe altcineva cu o experiență personală de un alt tip, diametral opusă. Știința este cea care ne învață să fim umili, să realizăm că avem erori de percepție, că suntem foarte slabi la înțelegerea probabilităților, că vedem lumea prin ochelarii de cal ai unor doctrine/credințe/idealuri pe care le-am moștenit sau îmbrățișat întâmplător.

    @ Toți cititorii
    Poate ar fi trebuit să includ această observație în articol, dar e mai bine mai târziu decât niciodată. Discuțiile pe aceste teme delicate duc frecvent la două tipuri de greșeli de logică, prin încercarea de a stabili o asociere între ceea ce este și ceea ce ar trebui sau ne-am dori să fie.
    Eroarea de tip moral (moralistic fallacy, MF) este atunci când se presupune că realitatea/natura se prezintă într-un anume fel deoarece acel fel corespunde dorințelor sau preceptelor noastre morale. Eroarea de tip natural (naturalistic fallacy, NF) este atunci când stabilim normele, conduita, idealurile strict pe baza felului în care se prezintă natura „sălbatică”. Exemple care sper să clarifice înțelegerea erorii:
    NF – Deoarece bărbații pot fi atrași fizic de fete frumoase aflate sub vârsta consimțământului legal, ar trebui să se dezincrimineze asemenea relații sexuale. MF – Deoarece relațiile sexuale cu minore sunt imorale și perverse, un bărbat normal nu se poate simți atras de o fată de această vârstă. NF – Deoarece bărbații și femeile diferă printr-o mulțime de caracteristici fizice, psihice și intelectuale, ar trebui să existe profesii exclusiv masculine și exclusiv feminine. MF – Deoarece bărbații și femeile au drepturi egale, înseamnă că pot să facă absolut orice la fel de bine. NF – Deoarece persoanele cu memorie de lucru slabă, IQ scăzut sau trecute de o anumită vârstă au șanse foarte mici de a progresa substanțial la șah, ar trebui să nu li se permită accesul la turnee sau antrenori de calitate. MF – Deoarece toți au dreptul să se pregătească și să joace șah, înseamnă că toți au șanse egale să devină campioni.
    Toate propozițiile de mai sus sunt bune de aruncat la gunoi. O tendință naturală nu este neapărat bună sau de încurajat, de multe ori chiar luptăm din greu împotriva ei. De aceea îi ajutăm pe cei slabi și bolnavi, uneori chiar sacrificând din bunăstarea proprie. Însă este la fel de stupid să pretinzi că anumite lucruri nu sunt adevărate, doar pentru că nu-ți convin.

  23. Dan Văsieșiu said

    @ Fofirca

    1. Gemenii bivitelini NU au același material genetic. Ei rezultă din fecundarea a două ouă diferite, de către doi spermatozoizi diferiți. Ca urmare, diferențele dintre ei sunt egale cu diferențele dintre oricare doi frați în general. Între frați există diferențe substanțiale pentru că diferă foarte mult genele moștenite de la un părinte și de la celălalt.
    2. Oh, da … unii chiar au scris în limba marțiană (nu glumesc, ei așa afirmă). Nu există asemenea cazuri documentate științific, pentru mine sunt povești. Oricum, nu are legătură cu tematica noastră.
    3. Nu am decât ipoteze aici. Contează și factorul cultural, evident. De aceea japonezii, de exemplu, cu un IQ foarte ridicat și cunoscuți pentru seriozitate și putere de muncă nici măcar nu contează în șah. Se ocupă de go și alte chestii. Probabil că israelienii nu au o școală puternică de șah locală, poate nu au spirit de echipă, plus foarte mulți jucători evrei în prezent și de-a lungul timpului nu au locuit în Israel. În plus, trebuie să vă gândiți și la proporții – ce populație are Israelul, și ce populație are Rusia. Sunt și alte motive probabil. Per ansamblu este imposibil de negat disproporția dintre numărul și realizările lor.
    4. Ceea ce spuneți despre particularitățile inteligenței feminine este corect.

  24. Mihai Ghinda said

    Dane,

    In primul rând țin sa-ți mulțumesc, încă o data, pentru efortul considerabil și dezinteresat depus pentru a crea acest extrem de interesant și incitant
    articol. Aduce o serie de aspecte noi in pentru marea majoritate a cititorilor de pe ScC, din care presupun eu, o buna parte au citit un diagonala „speriați” de multele grafice, de limbajul prea tehnic pentru o după-amiaza plăcuta de duminica.

    Eu l-am citit de câteva ori, pus în garda de pasajul pe care l-am extras in mesajul meu # 13 (pe care iti mulțumesc ca l-ai corectat, dându-i forma corecta la literele Bold). Mărturisesc ca am fost enervat de certitudinea pe care o ai ca ești deținătorul adevărului universal și ca nimeni nu poate sa te contrazică pentru ca ești singurul care a studiat intens și care are TOATE datele problemei.

    Ori aici se aplica exact teoria ta și anume ca studiul nu poate înlocui talentul nativ si ca I.Q. nu poate fi crescut cu mai mult de 5 puncte in timpul vieții. Ar trebui sa iei in considerare, măcar ca ipoteza de lucru, faptul ca unii dintre cititorii tai sunt poate mai talentați decât tine , au un bagaj genetic mai complex si, indiferent cât ai studia tu in plus o problema, talentul lor natural de analiza si de sinteza poate egala volumul cunoștințelor tale, ergo pot ARGUMENTA la egalitate cu tine.
    Nemaivorbind de faptul ca nu ai o lista completa de IQ-uri ale cititorilor tai, ca sa le compari cu I.Q tău….

    Dar tu ai eliminat din start aceasta posibilitate, declarând, urbi et orbi ca ”
    „”…..nu au habar despre ce este vorba. Nu sunt nici neurologi, nici psihologi, nici sociologi și nici nu cunosc nici măcar ABC-ul noțiunilor despre care se pronunță. În cel mai bun caz repetă niște legende auzite la colț de stradă sau luate din revistele pentru gospodine…”

    Recunoaște ca nu este o introducere prea incitanta pentru cititorii tai, sa fie declarați ab initio „tolomaci”, semidocti, cu „cultură din revistele pentru gospodine” numai pentru faptul ca nu pot flutura o diploma de specialitate. Rezulta ca ce ne ramane este sa preluam, cutremurați de respect si plini de venerație, spusele magistrului Dan Vasiesiu referitoare la orice subiect pe temele psiho-sociologice enuntate ex-catedra.

    Chiar si asa am citit cu multa atenție materialul si întrucât NU AM PREGĂTIREA de specialitate nu pot sa-mi dau cu părerea despre calitatea lui (de aceea nu l-am votat) si nu pot sa sa-mi exprim dezacordul cu o parte din tezele tale, dezacordul fiind de „gospodina”.


    Pot sa enumăr pe scurt, cele cu care sunt de acord sau absolut de acord si care sunt LEGATE de șah, unde priceperea mea a trecut de stadiul rubricilor de vulgarizare si pot ‘”îndrăzni” sa le exprim:

    – Talentul este într-adevăr esențial pentru a fi un foarte bun jucător de șah;
    ATENȚIE, mare maestru nu înseamna neapărat un FOARTE BUN jucător de șah, daca nu este dublat de un Elo pe măsura este numai un titlu obținut in diverse conjuncturi si cu diferite mijloace , la un moment dat din cariera.

    – Teoria „Egalitarismului” mi se pare si mie absolut ridicola ridicola; la șah sau aiurea…..

    – NU avem dotare genetica si șanse egale la naștere (drept dovada acest articol 🙂 ) in mod evident acest lucru isi va pune amprenta pe tot restul vieții individului, mai ales la sah.

    – Dotarea intelectuala, talentul si puterea de munca, deci CALITĂȚILE NATIVE, ale unui ucenic/elev in ale șahului sunt mult mai importante decât ale mentorului/antrenorului de șah, care este si va fi in permanenta vioara a doua.

    – Deși am lucrat/lucrez/voi lucra cu elevi foarte buni, NU EXTRAPOLEZ NIMIC la populația României sau a globului.. Mai toți elevii mei au fost/sunt si vor fi foarte talentați, dar o buna parte dintre ei au fost „făcuți”, au devenit șahisti foarte buni in urma antrenamentelor cu mine. Principala cauza a performantelor elevilor mei este, fără îndoială, bagajul lor genetic cu care au venit la mine . Daca s-ar fi dus la Yuri Dokhoian,sau… stiu si eu….. Dorfman, Beliavsky sau Kasparov ar fi fost probabil si mai puternici, intr-un interval de timp si mai scurt.

    – Elevii mei care au avut/au cariere de succes nu-mi datorează mie personal NIMIC. Cel mult părinților mei, de la care am primit informațiile genetice. La fel cum nici elevii sau studentii tai nu-ti datoreaza TIE nimic. ci …….

    -Intr-adevăr exista antrenori care lucrează cu elevi netalentați, pentru a le taxa părinti de bani. Eu nu fac acest lucru, nu lucrez cu elevi care MA PLICTISESC cu nepriceperea lor si cu lipsa lor de talent. Sunt complet împotriva prostituției intelectuale, a mințirii părinților, pentru a-i stoarce de câțiva lei in plus(Tarifele din Romania sunt incomparabil mai mici decat cele de pe internet, Dane si sunt in lei.)

    Noapte buna,
    Mihai

    PS Sa știi ca nu deții tu monopolul sarcasmului. Aici AVEM sigur o dotare genetica asemănătoare cu cea a lui Sergiu…

  25. Dan Văsieșiu said

    Mihai, nu am insinuat nicăieri în articol că aș avea IQ mai mare decât alți cititori (nu că n-ar fi posibil, e pur și simplu lipsit de importanță). Singurul lucru pe care l-am spus este că foarte multă lume a venit cu informații de tip reviste pentru gospodine legate de IQ, ceea ce este absolut adevărat. Pentru cineva care a citit atât cât am făcut-o eu despre acest subiect, este mai mult decât evident. Principiul după care m-am ghidat întodeauna este foarte simplu – nu vorbesc despre lucruri la care nu mă pricep. Ar fi bine să-l învețe și alții. De aceea nu cred că m-ai văzut scoțând măcar o vorbuliță despre conflictele de la Federație, sau cum se antrenează fetele etc.. Pe de altă parte, când sunt stăpân pe niște noțiuni, nu voi ceda decât în fața unor dovezi cât se poate de concrete și științifice, mai puternice decât cele pe care le dețin. Indiferent dacă discut cu tine, cu domnul Grunberg, cu Kasparov sau cu Einstein reînviat. Principiul este același. Aceasta este o chestiune care ține de cultura și educația academică, cu care am fost obișnuit. Indiferent cine prezintă o teză, o face cu probe, și cei care o contestă pot să o facă doar cu probe mai puternice. Nu e o treabă care ține de ego, de IQ, de ambiție sau mai știu eu ce, ține de o anumită ținută a discuției.
    Sunt de acord 100% cu tot ceea ce spui în partea a doua a mesajului tău. Și recunosc că eu am ajutat cu repararea bolduirilor. 🙂

    Editare ulterioară – Mihai, chiar dacă nu te pasionează psihologia, citește te rog pagina aceasta pentru a înțelege de ce de cele mai multe ori cei care sunt buni la ceva se subestimează, și cei care n-au habar se supraestimează grosolan.

  26. Mihai Ghinda said

    Dane,

    De unde pana unde ai tras concluzia legata interesul meu fata de psihologie? Par eu „chiar” atat de incompetent?
    Poate NU MA PASIONEAZA ca pe tine, dar MA INTERESEAZA si am citit destule cărți. Nu sistematic ca tine, dar destule, cât sa ma ajute sa-mi fac bine meseria de dascal si sa-i fac fata sotiei mele, Eugenia Ghinda femeie deosebit de inteligenta si culta, pasionata a domeniului ca si a filozofiei, ezoterismului, esteticii, poeziei, artelor etc., care ma bombarda la micul dejun cu ce tot citise noaptea precedenta si trebuia sa citesc cartea respectiva, măcar din instinct de conservare si/sau orgoliu….Basca ca am citi si eu „cateva” mii de carti de capul meu, fara stimulii conjugali.

    Am citi pagina recomandata despre Competenta si Incompetenta si cred ca, cel putin in traducerea romaneasca exista redundanțe. Fii atent:

    Wiki dixit:
    „”Dunning și Kruger afirmă că, într-un anumit domeniu, cei incompetenți:

    1) vor tinde să-și supraestimeze propriul nivel de competență;
    2) nu vor recunoaște înalta competență a celor competenți în realitate;
    3) nu-și vor da seama de propria lor incompetență;
    4) vor recunoaște propria incompetență anterioară după ce vor dobândi un nivel înalt în domeniul repectiv.””

    Punctele 1 si 3 se suprapun ca sens logic, este evident ca cei care isi supraestimează propriul nivel de competenta (vezi 1), nu-și vor da seama de propria lor incompetență vezi (3) este redundant de „n” ori. Suna la fel ca „‘Un mediocru care se crede foarte inteligent, nu va realiza ca este mediocru si nu va recunoaste lucrul acesta”. Ce parere ai sau tot ce este scris este sfant?

    In plus sunt destui incompetenți la șah, care recunosc pe deplin „înalta competență a celor competenți în realitate” (2)”; avem exemple suculente si aici pe ScC.

    Pe de alta parte sunt multe persoane competente, care se cred si mai competente, chiar FOARTE competente, fara ca aceasta sa insemne ca sunt”incompetenti” (1). Iar avem cu zecile pe ScC, poate ca si eu (si nu numai) ma incadrez in acesta categorie 🙂

    Daca punctul (3) este inutil si redundant, punctul (4) este „gargara” cum zicea „Costel”, Este evident ca cineva care vorbește stâlcit câteva zeci de fraze in germana, va recunoaște dupa doi ani petrecuti la Berlin la o facultate cu predare in germana, obținând „un nivel înalt în domeniul respectiv”, ca nu stia bine germana inainte. Altfel ar fi un idiot.

    Ce mare realizare? Pai nu este la mintea cocosului? Trebuiesc făcute studii pentru enunturile acestea super-banale? Apoi vezi ca testele au fost făcute pe studenți americani, mai tâmpitei din fire si NU au avut rezultate macar similare in studiile facute pe studenții sud asiatici si mai mult ca sigur ar fi avut rezultate deosebite pe subiecte africane sau europene.

    Trebuie sa te iau confident si sa-ti spun (in mare taina 🙂 ) ca tot asa cum la șah sunt „multi chemați si putini aleși” si vezi zeci, sute de cărți stupide si inutile, scrise si de antrenori emeriti” sau „somitati” in care autorii lor descoperă ciutura fântânii si oiștea la căruța, copiind aceleași diagrame si exemple obosite cu tot cu greșelile predecesorilor ( asa cam ca Ponta), tot asa se întâmplă si in psihologie. Nu mai crede tot ce este tiparit sau prezentat ca studiu facut de un colectiv de ……., fa si tu ca Mihai Suba, care ori de cate ori se intalnea cu o mutarea noua pentru el, exclama: „Ce-i si cu PROSTIA asta?” si incepea sa verifice totul la sânge, indiferent daca mutarea era făcuta de Karpov sau Kasparov sau vreun junior. Si Mihai Suba este, a devenit, un CREIER, un ganditor original si profund…..cel putin in sah este sigur, cartile sale o dovedesc, ca si recenziile facute

    Încearcă sa preiei si tu critic TOT ce citesti, chiar daca in psihologie nu exista Rybka sau Houdini pentru a verifica corectitudinea gandirii autorilor sau a testelor lor, trase de par de multe ori in directie care le convine autorilor, pentru a le justifica tezele.

  27. Dan Văsieșiu said

    Mihai, este adevărat că sunt câteva exprimări nefericite sau pleonastice pe pagina aceea, însă conținutul constatării în sine îl găsesc interesant. Mie nu mi se pare deloc logic ca unul care nu se pricepe la ceva să creadă că se pricepe, și altul care este foarte bun să-și subestimeze cunoștințele. De ce se petrece acest lucru? Nu e ceva intuitiv pentru mine și mă bucur că niște indivizi chiar au studiat chestia asta și au observat că se aplică la o mare parte a populației, cel puțin în anumite părți ale lumii. Sunt foarte bune și referințele istorice din ultimul paragraf, cum e cea a lui Bertrand Russell („Unul dintre cele mai triste aspecte ale vremurilor noastre este că cei care au certitudini sunt proști, iar cei cu imaginație și competență sunt plini de dubii și indecizie”). Este interesant și faptul că nu se aplică la est-asiatici (iată o diferență de ordin cultural serioasă).

    Sunt sigur că toți am observat anumite instanțe ale efectului Dunning-Kruger. În șah, de multe ori vezi începători convinși că sunt muuult mai buni decât sunt de fapt, și că tot ce au de făcut este să mai învețe vreo două variante de deschidere și măiestria e atinsă. După cum vezi și extrema cealaltă – de exemplu, unui jucător puternic i se pare extrem de ușor să vizualizeze o variantă liniară forțată de 7 mutări și are tendința de a crede că și ceilalți pot face același lucru. Când jucătorul de 1400 încearcă, i se pare infernal de greu, pierde șirul, uneori nici nu mai știe cine e la mutare etc.. Dar există întotdeauna întrebarea – oare numai mie mi se pare? Oare exemplele pe care le-am văzut eu sunt excepții? Oare e la fel și la nemți? Oare e doar cu șahiștii, sau și cu limbile străine sau baschetul? Aici intervine meritul acestor indivizi, faptul că imaginează protocoale de lucru și testează un număr suficient de subiecți, pe domenii diferite, din părți diferite, încât să se poată face o apreciere statistică.

    Legat de lipsa de originalitate, rețin dintr-o carte bună de tactică a lui Nunn cum spunea ceva de genul „dacă mai văd încă o dată diagrama Reti – Tartakower simt că înnebunesc!”.

    La noi la români cred că efectul D-K este absolut spectaculos. Poate de aceea ți se pare atât de evident, că te-ai întâlnit frecvent cu el (bună chestia cu Ponta!). Este extraordinar cât de expert este românul într-o mulțime de probleme. Unii chiar pot fi miniștri pe rând în domenii complet neînrudite, precum sănătatea și finanțele, fără să aibă pregătire în vreunul. 🙂

  28. Hear! Hear!

    Subscriu la tot ce ai spus Dane. Si mie mi-a placut aforismul contelui Russell, circula in multe referinte la prostie La fel mi-a placut TOT cea scris John Nunn de care ma leaga atat partidele jucate imptreuna, faptul ca s-a lasat de sah ca si mine,EXACT la 50 de ani si din aceleasi motive, cat si repertoriul de deschideri, unde ne-am folosit reciproc ideile din Siciliene, Spaniole Pi-r-uf si Indiana Regelui si nu numai.

    Efectul D-K este vechi ca omenirea, nu uita; „Prostul daca nu-i fudul, nu e prost destul”….etc Poate in Romania il simtim mai pregnant pentru ca suntem cu nasul lipit de realitatea romaneasca si stapanim la perfectie limba romana. Daca am trai ca belgieni in Belgia, cred ca am simti la fel de pregnand efectul D-K …. Sau in Burma.

    Iti multumesc inca o data pentru eforturile tale de a imparti cu noi cultura ta, ca si pentru altruismul tau, absolut remarcabile,

    Mihai

  29. jugarul said

    @ Mihai Ghinda 24
    Amin!

    Articolul este FA BU LOS!

    Asa cum banuiam Domnule Vasiesiu va bazati pe date stiintifice concrete, dar nu ma asteptam la un articol atat de detaliat si cautam de mult aceste date.
    Totusi, cea mai mare parte din cele prezentate imi erau cunoscute ca principii si chiar in lipsa unei minime informari concrete bunul simt duce la aceleasi concluzii in general.
    Am inteles de mult ca nu suntem egali si nici nu avem sanse egale si ca bagajul genetic joaca un rol foarte important si ca este foarte improbabil ca, cu un bagaj subtirel sa orice…dar, tot nu m-ati convins ca este absolut imposibil. Ori pe alocuri mie asa imi suna, ca cel putin stabiliti barierele (mult)mai jos decat o arata studiile si nu acceptati exceptii de la regula(sau macar le considerati mult mai rare), in timp ce studiile le accepta din moment nicaieri n-am remarcat ca 998 la mie respecta un anumit nivel de IQ sau memorie. Exista si scale de masurare a memoriei?

    „Dar această muncă este suficientă doar până într-un anumit punct, nu te poate duce mai departe,”
    In ce priveste sahul, am discutat de anumite nivele ale acestui punct : incepusem cu GM(deci ELO peste 2500 parca), dupa care dumneavoastra ati supralicitat coborand la 2300 si chiar 2100 …
    Nu am gasit nimic in studiile si graficele prezentate legat de aceste nivele si corelatia cu IQ-ul. Cel mai relevant cred ca este graficul cu legatura dintre IQ si profesii, dar din grafic lipsesc jucatorii de 2100, 2300, 2500 sau orice alt ELO. Am convingerea daca va exista un astfel de grafic se va demonstra lejer legatura cu IQ-ul, dar sunteti convins ca intre jucatorii de 2200+ nu exista nici macar unul cu IQ mai mic de 95 si memorie chiar mai slaba ca nivel fata de IQ?. Un procentaj de peste 2 la mie macar exista ? La ce nivel ELO considerati ca procentajul celor cu IQ si memorie precizate de mine este sub 2 la mie?
    „Jucătorii de șah puternici (2200+) au un IQ mediu pe la 130” asta ne spune care este IQ-ul mediu dar nimic despre IQ-ul minim..

    Poate sunt eu mai greu de cap decat credeam sau exagerat de incapatanat, dar nu am gasit un raspuns concret la aceste intrebari, de accea va rog sa ma ajutati cu un raspuns concret. Daca acest grafic nu exista si auziti pe careva care s-ar apuca de el ma inscriu si eu si ajut cu ce pot…

    O sa mai caut si la biografie si voi studia atent fiecare amanunt din acest articol pe care l-am parcurs pe nerasuflate in viteza si apoi recitit pe indelete… Am mai vazut ceva de genul dar niciodata atat de bine fundamentat si bine prezentat.

    Va multumesc si raman dator 🙂 !

    P.S. O sa revin cu argumente , tocmai din articolul dumneavoastra(dar peste cateva zile).

  30. jugarul said

    As dori si o parere despre capitolul 6. Talent din cartea „How life imitates chess”- Gary Kasparov, carte in care nu doar in acest capitol el trateaza(nu neaparat stiintific) si aceasta problema „nature vs. nurture”

  31. Fofirca said

    Citind urmatoarele date consemnate de istorie , iti pui firesc intrebarea : Daca acesti oameni remarcabili isi datoreaza renumele unei fericite si unice configuratii genetice si cum acest fond genetic exista inca de la nastere, atunci cum de este posibil asa ceva ?
    – Istoria cunoaste cazuri cel putin ciudate. Ramai dezorientat cand afli ca marele inventator Thomas Edison a fost exclus din primele clase primare, ca incapabil, compozitorul Giuseppe Verdi a fost respins la conservatorul din Milano (depasea varsta), iar Albert Einstein a fost, si el, respins la Politehnica din Elvetia (Eidgenossische Technische Hochschule).
    O, DA ! Vor veni alti oameni de stiinta , galonati cu titluri academice, care vor scoate la repezeala o noua teorie a muncii pana la epuizare, pentru a explica acel „declick” care a schimbat personalitatea. In acest moment consemnam alte cazuri stranii ale unor oameni care ies din tiparele obisnuite :
    – Kim Ung-Yong a fost admis la universitate la varsta de 4 ani, si-a luat doctoratul la 15 si are un IQ de 210, ceea ce il face cel mai inteligent om din lume. La numai patru ani era deja capabil sa citeasca in japoneza, coreana, germana si engleza, iar la cinci ani, rezolva ecuatii diferentiale.De la trei la sase ani a participat la cursurile de fizica ale Universitatii Hanyang, iar la sase ani, si-a inceput lucrarile de cercetare la NASA.

    Harry Chapple, un baietel de numai patru ani din Marea Britanie a fost invitat sa intre in randurile Mensa dupa ce testele au aratat ca are un IQ de 144.
    El a demonstrat inca de la varsta de doi ani calitati intelectuale exceptionale, putand, de exemplu, sa spuna alfabetul de la coada la cap.Acum reuseste sa calculeze patratul numerelor in doar cateva secunde, iar aptitudinile sale iesite din comun, confirmate de testele de inteligenta, l-au facut demn de a intra in randurile Mensa, societate fondata in Oxford, Marea Britanie in 1946, cu scopul de a pune in legatura oameni cu un coeficient foarte inalt de inteligenta.

    Akrit Jaswal este cel mai tanar chirurg al lumii. La doar 7 ani el a efectuat o complicata procedura chirurgicala: a refacut mana unei fetite indiene care suferise arsuri grave, in urma carora degetele unei maini ramasesera lipite intre ele.
    Desi nu avea nici un fel de pregatire in chirurgie, a reusit sa separe degetele fetitei si sa redea mobilitatea mainii.

    Gregory Smith a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace la varsta de 12 ani.
    Gregory Smith citeste de la varsta de doi ani, iar la 10 era deja student.
    Baiatul este un activist pentru drepturile copiilor, fondator al International Youth Advocates, o organizatie care promoveaza pacea si buna intelegere intre tinerii din intreaga lume, s-a intalnit cu Bill Clinton si Mihail Gorbaciov si a tinut discursuri la ONU.

    Aelita Andre (foto) este o pictorita in varsta de 2 ani, ale carei lucrari au fost expuse intr-o galerie de arta. Vestea despre lucrarile artistei a facut inconjurul lumii.Se pare ca Aelita s-a aratat pasionata de pictura inca de cand abia invata sa mearga si sa vorbeasca.

    Si Romania se poate mandri cu o pitorita care a expus la o varsta foarte frageda. Alexandra Nechita, supranumita Micuta Piasso, s-a nascut la Vaslui, in luna august a anului 1985, insa destinul a facut ca, la numai doi ani, Alexandra Nechita sa ajunga in Los Angeles, SUA. Nu implinise inca 9 ani cand a avut prima expozitie personala in Biblioteca Municipala. Darul ei fusese deja remarcat de presa locala, care a numit- o atunci „micuta Picasso”.

    Cleopatra Stratan avea doar trei ani cand a sustinut un concert de doua ore in fata unei audiente considerabile.Cel mai bine platit interpret tanar, cel mai tanar artist care a primit trei premii MTV si cel mai tanar artist care a avut o piesa pe locul intai la nivel national sunt alte trei recorduri notate de Academia Recordurilor Mondiale (World Records Academy).La varsta de trei ani, Cleopatra Stratan a concertat in fata unei audiente de 400 de persoane, cand a interpretat 28 de piese in doua ore, acompaniata de tatal sau, Pavel Stratan. Cleopatra a devenit astfel prima artista care a sustinut un concert de o asemenea amploare la o varsta atat de frageda.

    Exemplele pot continua la nesfarsit. Si atunci iti pui si mai firesc intrebarea :
    „Talent (fond genetic), Munca, ambele … sau este vorba si de altceva ?”

  32. Mihai Ghinda said

    @ Lucian Jugaru

    AMIN! pentru toata predica/slujba? Sau numai partea I-a, ori poate numai a II-a?

  33. pentru toata slujba, incepand cu ‘‘pot sa fac MI si un scaun‘‘ care m-a uns la suflet.

  34. Fofirca said

    Dupa aceasta necesara introducere, din care concluzionezi ca nu mai intelegi nimic din explicatiile „savante” ale specialistilor, permiteti-mi sa avansez o explicatie lamuritoare, care pe Dl.Vasiesiu il v-a oripila, sau v-a rade cu lacrimi, asa cum au ras membrii Academiei Franceze cand au decretat ca un obiect mai greu decat aerul, facut de om, nu va putea zbura. Alţii, nu mai puţin importanţi, spuneau că niciodată un avion sau o altă maşinărie făcută de om nu va putea depăşi viteza sunetului… S-ar dezmembra din cauza bangului sonic.
    Dar sa revin la o alta varianta a explicarii superdotarii unora dintre semenii nostri.
    Sa incep prin a aduce in discutie o problema ascunsa cu inversunare de unii oameni de stiinta si mai ales de religie : Reancarnarea. Unii vor protesta, unii vor rade si vor spune („Ce prostii mai spune si asta !”), nestiind unele adevaruri istorice .
    La Constantinopol, in anul 553 e.n., s-a tinut al 5-lea Conciliu Ecumenic al Bisericii Crestine la care au fost stabilite jaloanele dogmelor teoretice, valabile pâna in zilele noastre. Convocat de imparatul bizantin Justinian I (483-565), de fapt de sotia sa Theodora (497-548), co-regenta imperiului roman de est (împreuna cu Justinian I). Unul din telurile lor, urmarite cu intransingenta, a fost eradicarea pagânismului prin orice mijloace si crestinizarea fortata a maselor. Conciliul al 5-lea a ramas in istorie drept conciliul de aclamare si ovationare a perechii imperiale Justinian I si Theodora. Justinian a ordonat, înaintea începerii conciliului, arestarea papei Vigilius (537-555) care sustinea alte puncte de vedere. La conciliu i-a obligat pe episcopi sa aprobe, la comanda, toate tezele religioase propuse de perechea imperiala: declararea neautenticitatii multora dintre tezele initial acceptate de biserica, in special cele ale lui Origenes (185-254), teza reincarnarii etc (in total au fost pronuntate 15 anateme).
    Concluzia : teza reancarnarii a existat si in crestinismul timpuriu. Aceasta conceptie exista si in Hinduism si in Budism, dar si in unele secte mistice iudaice si musulmane.

    Prin educatia capatata inainte de 1989, ma consideram un ateu convins. Dupa 1989 am citit multe carti cu continut esoteric si nu numai, care mi-au schimbat modul de perceptie al realitatii. Puse cap la cap, scrieri ale diversilor autori, unele persoane cu studii academice, profesori universitari, persoane de notorietate publica, m-au convins ca lumea asa cum o stim difera considerabil de realitate. Ceea ce a convins pe unul ca mine, cu o educatie politehnista ,a fost tocmai logica intregului ansamblu, care se potriveste ca un puzzle.
    Numai cine refuza sa vada,va nega aceasta stare de lucruri. Dovezi sunt nenumarate.
    ( http://www.lovendal.ro/wp52/doua-cazuri-incredibile-in-care-reincarnarea-a-fost-dovedita/)
    (http://reikiroman.altervista.org/yoga/reincarnare.html)
    (http://www.descopera.ro/cultura/8031503-9-argumente-ale-celor-care-cred-in-reincarnare)
    (http://www.privireinviitor.ro/articole/37-exista-dovezi-ale-reincarnarii.html)
    (https://www.facebook.com/RaduCinamarro/posts/513432215393356)

    Si acum ,dupa aceasta lunga introducere, enuntul parerii proprii ( mai corect spus, interpretarea pe baza conceptiei vietilor multiple ) :
    Fiecare, la nastere, vine cu un bagaj de cunostinte inca neconstientizat, din vietile anterioare , care in urma factorilor externi, a mediului, se declanseaza mai devreme, mai tarziu sau deloc. Astfel se explica aparitia unor genii a caror dexteritate, cunoastere sau capacitate este greu de explicat cu stiinta „normala”. Liberul arbitru se manifesta pe parcursul vietii fiecaruia si evolutia respectivului va continua, dar in limitele stabilite de „programul initial”. Oamenii de stiinta bajbaie inca in acest „bagaj
    genetic” al entitatii fizice, care in viitor se va dovedi a fi doar o holograma a „programului initial” pentru viata in curs.
    Concluzia sahista : fiecare avem o „baza de date sahista” initiala, diferita, functie de experientele sahiste ale vietilor anterioare . Asa se explica geniile sahiste si evolutia lor fulminanta care nu tine seama de numarul de ore lucrate ( in aceasta viata), de mediul in care a crescut si de multe ori nici de antrenor. In cel mai bun caz, antrenorul este doar „catalizatorul”, care accelereaza procesul sau il franeaza.

  35. jugarul said

    @Sergiu Grunberg 15 Amin! Amin! Amin! Aspectul MO-TI-VA-TI-O-NAL!!! Este si el parte din talent? Mi-e imi suna ca..da..si cum nici Domnul Vasiesu nu l-a adus in discutie intreb de ce si daca are legatura cu talentul.. Io pe motivatie ma bazam cand m-am apucat sa vorbesc despre lucruri despre care nu m-am documentat, si desigur si pe inutilitatea unui adevar care nu ma duce nicaieri ci ma leaga de maini si de picioare. Ori io vreu sa zbor, nu-mi pasa ca n-am aripi si chiar daca vad ca ABSOLUT toti ce incearca sa zboare isi rup gatul io tot nu voi renunta. Totusi vreu sa o fac lucid si in perfecta cunostinta de cauza.

  36. jugarul said

    Pana sa ma apuc sa vin cu argumente tocmai din materialul prezentat si sa provoc teme de discutie mult mai interesante(io m-am predat destul de repede spunand de la inceput ca nu este atat de important cine are dreptate, desi tema este fascinanta iar prezentarea Domnului Vasiesiu este MI-NU-NA-TA), cum ar fi diferenta fete-baieti in ciuda faptului ca IQ-ul nu ne diferentiaza(mie MI SE PARE ca tot motivatia ne desparte de fete in primul rand, dar si parta fizica) dar si multe alte teme mult mai utile parintilor, copiilor si antrenorilor(in special celor mai putin experimentati), trebuie sa ma prezint, pentru a se intelege ce ma mana pe mine in lupta, pe langa prostie..
    In copilarie la mine in clasa se juca de cel putin 3 ori pe saptamana fotbal. Ne-am impartit in 2 echipe, eu alegandu-mi numai jucatori netalentati(dintre cei ce dadeau cu stangul in dreptul), cu o singura exceptie. S-au jucat in aceisasi formula zeci de meciuri la care am tinut si o statistica. Am castigat peste 70% din meciuri. Unul dintre coechpierii mei era atat de slab incat rata in peste 60% din cazuri cu poarta goala, la 3-4 metri de ea chiar si cand era pe centru(poarta de handbal). El a fost golgeter la mare distanta de urmatorul..N-are nici o legatura cu IQ-ul desigur si nici cu sahul(tocmai ne-a demonstrat si Domnul Vasiesiu), dar desi are legatura cu talentul nu de asta am adus povestea in discutie… ci pentru a arata cum privesc eu competitia in general. Am ajuns pana intr-acolo incat, prin clasa a VI-a i-am provocat pe cei cu 2 ani(sau mai mult) mai mari ca mine la un meci in care eu aveam coechiperi cu cel putin 2 ani mai mici ca mine. Nu stiu cum naiba am reusit sa-i conving si meciul a avut loc si s-a jucat in intregime. In concluzie exista posibilitatea ca la mine problema sa fie nu doar prostia ci ceva mai complicat, de ordin patologic. Poate ma puteti ajuta cu un diagnostic pe care il astept cu curiozitate(fara nici o urma de ironie, nu mi-as permite) si pe care il voi accepta ca atare(nu cred ca vreau sa ma tratez, dar vreau sa stiu)…

  37. jugarul said

    @ Forfirica
    Fereasca Dumnezeu si Maica Sfanta ! Doamne fereste si apara!

    Tema poate fi luata in discutie, desigur,si pot exista argumente pentru orice, dar…nu de ordin stiintific. Cel putin nu in termenii Domnului Vasiesiu. A scire asa ceva aci mie imi suna nu doar off-topic ci ..nu stiu cum sa cataloghez decat complet aiurea. E ca si cum ati fi scris ceva in chineza.
    Poate exista totusi o legatura. Am spus ca e putin important cine are dreptate; in tema propusa de dumneavoastra mi se pare complet neimportant, cel putin atat timp cat nu putem constientiza sub nici o forma ce facuram in vietile d-inainte si nu avem cel putin deocamdata nici un fel de mijloace(cel putin nu stiintifice) de a studia serios problema.

  38. CID said

    Jugaru 29
    Legatura intre abilitatile sahiste si IQ este destul de mica,mai mult tinde sa devina si mai mica odata cu cresterea experientei.La un test facut in 1992,pe cativa copii francezi jucatori de sah,a arata ca acestia aveau un coeficient FIDE mediu de 1450 si un IQ mediu de 121.Kasparov,la un test organizar de Der Spiegel in 1987 a dovedit un IQ de 123.
    Horgan si Morgan intr-un studiu organizat in 1990 asupra a 7 jucatori de sah,candidati de maestru sau chiar maestri,au descoperit ca 6 dintre acestia (inclusiv un cetatean de 66 de ani)aveau un IQ superior lui Kasparov in timp ce media lor ELO era cu aproximativ 600 de pct mai mica.
    Eu as zice altceva,orice individ mediu dotat intelectual in imprejurari favorabile poate ajunge mare maestru,dar la peste 2700 atunci e vorba de talent si e posibil sa nu-l poti atinge oricat de mult ai munci.

  39. Dan Văsieșiu said

    @ Jugarul,

    Prima mea intenție, citindu-ți mesajele și întrebările, a fost să dau noi trimiteri, analize, tabele (altele decât cele din articol) – prin care să arăt legătura dintre IQ și șah (asta pare să te frământe pe tine mai mult). Voiam să aduc pe tapet analiza unor studii nemenționate în articolul de fond (de ex. 1, 2) – cu concluzii de genul:

    Several studies employing psychometric tests of intelligence have revealed that expert chess players display significantly higher intelligence than controls, and that their playing strength is related to their intelligence level. [Mai multe studii folosind teste de inteligență psihometrică au arătat că jucătorii de șah experți au o inteligență semnificativ mai mare decât grupul de control, și că forța lor de joc se corelează cu nivelul lor de inteligență]

    Însă cred că am făcut de-astea destul în articol. Dă-mi voie să vorbesc pe un ton mai personal, mai puțin riguros, mai puțin științfic. Așa, ca de la un iubitor al șahului la altul. Părerea mea este că e prea puțin important ce spun niște studii legate de IQ, atâta vreme cât noi jucăm șah din plăcere. Nu are nici măcar vreo importanță dacă vei ajunge la 2200, 2300 sau orice alt rating. Cu cât ești mai sus, cu atât vei avea adversari mai puternici, și proporția partidelor pierdute va fi cam tot pe-acolo. Întotdeauna vor exista adversari mai puternici și adversari mai slabi, partide mai reușite și mai puțin reușite. Eu am văzut luminița de fericire și satisfacție din ochii jucătorului de 1600 care și-a prins adversarul cu un mat sufocat și am recunoscut în ea exact același sentiment pe care îl încearcă jucătorul de 2400 când îi reuștește o strategie care-l satisface, poate presărată cu mici poante tactice. Subiectiv, trăirea este identică, și pentru tot acel amalgam de adrenalină și endorfine care ne inundă creierul în timpul partidei merită să jucăm. În clipa în care, după doar 3 ani de șah, m-am decis să urmez o carieră serioasă profesională, am știut foarte clar că va rămâne doar un hobby. Știam că turneele vor fi tot mai rare, pregătirea dificilă din lipsă de timp, și performanțele imposibile. Și Mihai Ghindă, cu care vezi că discut cu mare plăcere aici, mi-a și spus – Dane, ești talentat, dar dacă o iei pe acest drum ia-ți adio de la șah. Sigur că a avut dreptate, cum are mai tot timpul în ceea ce ține de șah. Însă nu am renunțat la drog, doar am schimbat forma de administrare – niște diagrame rezolvate, studiul unor partide frumoase, partide vesele de blitz pe internet, ajutarea unor tineri pasionați și câteodată, în vacanță, chiar câte un turneu „adevărat”. E suficient. Suferința apare doar la adevărații profesioniști care trăiesc din șah. Acolo fiecare punct de rating pierdut doare, înseamnă alte premii, alte invitații, alt status. Lasă-i pe ei să se frământe cu cauzele pentru care n-au fost invitați la Zurich. Noi, amatorii, putem avea bucuria noastră indiferent de rating.

  40. Mihai Ghinda said

    Dane,
    Îmi pare rău, dar am spus atunci ceva mai complex, cu mult regret, ca doar jucai la mine la club: „”-Dane, ești FOARTE talentat. un tactician formidabil, dar…..””.
    Sa știi ca prea multa modestie strica…….

  41. Dan Văsieșiu said

    @ Fofirca,

    Am citit cu mare interes de pe site-urile recomandate și am aflat o mulțime de lucruri extraordinare, nu doar că reîncarnarea este reală. Există și alte lucruri uimitoare acolo, sute de descoperiri care revoluționează cunoașterea umană. Dau doar niște titluri luate direct de pe acele pagini, pentru a stârni pofta de instruire a eventualilor cititori de pe Șah cu Ceaușescu:

    • O planetă necunoscută se îndreaptă spre noi! Ea va ajunge lângă Terra în august 2014 și va provoca valuri tsunami de 1 km înălțime! Pământul nu se va mai roti!
    • Scăpați de magia neagră! Purtați orgon Almeea cu cristale!
    • De cine a fost blestemată familia Kennedy? Misterul forțelor malefice
    • Cum reușim să scăpăm de radiațiile electromagnetice periculoase din casă
    • Demascarea satanismului unei formații hard-rock și a vocalistei trupei, dedicată trup și suflet diavolului
    • Enigma craniilor din Paracas, vechi de 3000 de ani, a fost descifrată! ADN-ul lor nu este uman, ci aparține unor creaturi asemănătoare omului!
    • Istoria secretă a extratereștrilor pe Pământ: delfinii de astăzi sunt urmașii unei civilizații superioare care trăia pe Terra, împreună cu extratereștrii dinoizi și reptoizi, în urmă cu peste 10 milioane de ani!
    • În Kazahstan, oamenii de pe stradă sunt cuprinși brusc de un somn delirant! E vorba de un virus, de radiații, sau o cauză necunoscută?
    • Raport numerologic personalizat cu doar 5 euro!

    De remarcat și faptul că autorul unuia dintre articolele despre reîncarnare se numește Dragoș Anunnaki, și ne spune că face parte dintre reptilienii Anunnaki. De asemenea, printre comentatori există o mulțime de reîncarnați și extratereștri inițiați, după cum ne spune și domnul mathkaar, pe care-l citez întocmai:

    Nu aveti dreptate cei care spuneti ca NU exista re-incarnarea … si vb din proprie „experienta” …. Eu la momentul actual ma aflu aici pe Terra la al 12-lea incarnare care va fi si ultima pt ca acum inchei ciclul re-incarnarilor aici pe Pamant … Sunt in avantaj fata de majoritatea oamenilor de pa Pamant, pt ca eu imi stiu varsta Adevarata a Sufletului meu, Stiu de UNDE vin, INCOTRO ma indrept, stiu care e numele meu ADEVARAT adica numele a sufletului meu nemuritor … ce stiti voi pamantenii de azi? …

    Pe tot parcursul parcurgerii acestor minunate surse de informare am avut o senzatie de deja-vu, părea ceva cunoscut. Brusc, mi-am dat seama – sunt extrem de asemănătoare cu scrisorile colecționate de ani de zile de profesorul meu de psihiatrie de la tot soiul de pacienți, în special cu schizofrenie paranoidă. Nu glumesc absolut de loc, se pare că s-a dat liber la nebuni pe net. Acum mă duc să-mi cumpăr orgon Almeea cu cristale să scap de magia neagră, deși nu cred că-mi va folosi prea mult dacă Terra se va opri din rotație în luna august.

  42. jugarul said

    Oamenii de stiinta ne ascund aceste adevaruri absolute si o fac in mod programat, metodic. Dovezile insa exista si de necontestat. Exista extraterestrii, atacurile psihotronice si sfarsitul lumii mai vine si anul asta de mai multe ori. Interesant este ca desi planeta se scufunda vor exista supravietuitori, dintre cei care cred si cunosc aceste lucruri Probalema este ca nu toti se pregatesc la fel, unii isi iau pesmeti, altii au fugit deja in munti si asteapta, etc. Nestiind care metoda este cea eficienta io o sa-mi duc costumele la curatat si o sa port tot timpul la mine un set mic de sah. In ce priveste extraterestrii noi cei de la Sah Club Galati ne-am pregatit deja transferandul pe Martian Daniel, el ajutandu-ne si pana la venirea alor lui si am urcat rapid din B in Superliga. De altfel au si existat MI care au spus ca nu a castigat la ei prin mijloace omenesti. Nu au purtat treaba aia care sa-i apere de tacurile lui psihotronice. Acum inteleg si legatura cu subiectul nostru. Nu IQ, memoria si alte prostii cu care ne induce in eroare Domnul Vasiesiu decid lupta pe esichier ci forte necunoscute celor neinitiati….Iata inca o dovada ca pot sari si de 3000 Elo cu orice IQ, nu mai trebuie sa-mi pierd vremea si mintile prin bibliografia propusa in articol…

  43. jugarul said

    Va recomand si eu o carte Chess is my life-Viktor Korchinoi in care acesta ne explica de ce nu a ajuns campion mondial..aceleasi atacuri psihotronice pem care le-a resimtit din plin in primul meci cu Karpov. Korchinoi si-o fi luat ceva masuri pana la urma intrucat meciul n-a fost deloc dezechilbrat. Se pare ca hartuirea familiei ramase in URSS n-a fost deloc o problema pentru Korchinoi, dar atacurile psihotronice l-au terminat. Cate dovezi mai vreti Domnule Vasiesiu? Io singur ma predasem, dar iata ca nu doar raul ramul i-s prieteni numai mie ci si extraterestrii.chika chiki chiki chaaa

  44. Domnule Vasiesiu,
    am avut onoarea de a fi elevul domnului profesor Leon Danaila, asadar mi-a fost usor sa inteleg mesajul articolului. Ca sahist amator, nu pot decat sa va multumesc.
    Ca om, aveti toata pretuirea mea.
    Nicolae Jeltopop

  45. Dan Văsieșiu said

    @ Nicu, mulțumesc. Am avut o scurtă colaborare cu domnul profesor Dănăilă – nu pot să spun decât atât – un profesionist adevărat.

    @ Jugarul – trebuie să ne menținem vigilența la cote maxime în aceste vremuri tulburi în care atâtea specii extraterestre mișună printre noi.

  46. CID said

    Tatal meu a avut o tumoare canceroasa pe creier si a fost internat la dl.doctor Danaila pentru operatie.Dar, ciudat, intotdeauna au existat cazuri mai grave,care trebuiau operate mai urgent.Desigur a fost o simpla coincidenta faptul ca dupa ce un plic a trecut de la noi la unul din apropiatii domnului doctor,tata a fost operat a doua zi.Operatia nu a folosit din nefericire la nimic,tata decedand la cateva luni dupa.

  47. Gabi said

    Nu ma mai panicati, va rog! Hait, vin extraterestrii? Macar sa aiba un ELO mai acatarii.
    Mi-e frica, mi-e frica / Sa dorm singurica 🙂

  48. Mihai Ghinda said

    Dane,

    Esti ABSOLUT GENIAL. Un Jerome K. Jerome autohton! Nu am mai ras atat de muuuuulta vreme, de la povestea branzei care ingropata in pamant a transformat o plaja din Anglia in loc de pelerinaj pentru bolnavii de plamani….

    He-He-He Ho-Ho-Ho, Hi-Hi -Hi. 🙂 🙂 🙂

    Noroc ca ridicolul nu ucide, am fi avut un clovn (a jester) mai putin pe ScC. Sper sa-i mai vina idei la fel de stupide si ridicole, pe care sa-ti reverși sarcasmul.

    Adanc recunoscator,
    Mihai

  49. Fofirca said

    Ma bucur sa vad atata entuziasm creat de „pozele din decor”, chiar daca eu discutam de ” mama mare „, iar baieteii neastamparati de „sarmale”. Pana la urma bune si alea. Mamicuta de la Vatican si taticutu ex ministru al apararii al Canadei vi le-a servit anul trecut, dar baieteii erau adormiti si n-au sesizat.
    Daca pe treptele spitalului sunt 2 caini vagabonzi, baieteii isteti vor spune ca in cladire este adapost pentru caini si in definitiv, poate nu se insala.

    Ce urmeaza este interzis celor care bat matanii pe blog.

    Dalai Lama a fost intrebat in cadrul uneia din conversatiile cu Rajiv Mehrotra, autorul volumului “Dalai Lama : Despre fericire, viata si multe altele”:
    “Sfintia Voastra, fiind adeptul metodei stiintifice, al analizei logice si al rationalitatii, cum reusiti sa gasiti numitorul comun cu faptul ca sunteti o reincarnare ? ”
    Intr-o lunga consideratiune, pe parcursul a catorva pagini, Dalai Lama da cateva lamuriri despre reincarnare si karma. Intre altele, spune ca sunt multe interpretari ale reincarnarii, considerand din punctul sau de vedere ca asta inseamna sa te nasti in mod deliberat cu scopul de a reusi ceea ce ti-ai propus in viata anterioara sau de a finaliza munca cuiva inceputa intr-o viata anterioara. Dupa afirmatia ca budhismul este deschis investigarii stiintifice, Dalai Lama a fost intrebat de ce mai supravietuieste credinta in reincarnare si, este locul potrivit sa spunem ca exista numeroase persoane care isi pun aceasta intrebare. In raspunsul sau, Dalai Lama spune ca, daca stiinta presupune – pe buna dreptate – investigarea a ceva ce poate fi masurat sau calculat, conceptul despre “mental” sau despre “sine” nu poate fi masurat. Din punct de vedere budhist stiinta este in acest domeniu limitata ; mintea si constiinta se afla in afara domeniului stiintific actual.

    Domnule Vasiesiu, ma bucur ca sunteti deosebit de preocupat de sanatatea mea si mi-ati pus deja diagnosticul (schizofrenie paranoidă). Uite dom`le, ca nu mai trebuie sa dau bani pentru consultatie. Chiar ma intreb ce mi-o fi declansa-o. Poate acel articol al confratilor dvs. in care spunea ca laptele este toxic.
    Acum am niste treaba, dar promit sa reluam subiectul peste 15-20 ani, cand baieteii vor mai fi crescut si vor fi invatat si alte lucruri. Parca era o expresie consacrata cu cine nu-si schimba niciodata parerea. Nu-mi mai aduc aminte. Ce vreti, boala. Cum ziceati ca se numeste ? Na, ca am uitat.

  50. Mihai Ghinda said

    @ Lucian Jugaru,

    TELEGRAME

    Profund îngrijorat oprire Pământ. STOP. Facut mari provizii si cumpărat multa vopsea verde pentru fraternizare cu omuleți prăzulii out space. STOP.
    Invidios prezenta echipa Marțian Daniel.STOP. Oferim mare prima dubla legitimare AEM. STOP Cumpăr casca protecție atacuri psihotronice.STOP

  51. Fofirca said

    Domnule Vasiesiu,

    bucuria baietelului cu care va jucati mai des, pare ciudata. Imi vine greu sa inteleg sa te bucuri de suferinta unui om. Nu vi se pare firesc sa-i acordati si lui o consultatie gratuita ? Nu de alta, dar 15-20 ani cred ca este prea mult pentru el.
    Fie-va mila !

  52. Mihai Ghinda said

    @ Nicu Valahu

    Sper ca nu ati luat „stricto sensu” ce i-am spus lui Dan Vasiesiu:

    „”Chiar si asa am citit cu multa atenție materialul si întrucât NU AM PREGĂTIREA de specialitate nu pot sa-mi dau cu părerea despre calitatea lui (de aceea nu l-am votat) si nu pot sa sa-mi exprim dezacordul cu o parte din tezele tale, dezacordul fiind de “gospodina”.””

    A fost un simplu oximoron.

  53. vasim said

    Excelent articolul.

    Parerea mea e ca bagajul genetic este cu singurantza cel mai important factor , dar sustin ca un mediu favorabil(un mediu care incearca sa dezvolte capacitatiile necesare intr-un anumit domeniu) este sa zic undeva la 33% ca importanta.
    Dau un exemplu concret, de exemplu in sah, iar mai ales in sahul modern consider ca puterea de calcul sau memoria jucatorului sunt doi factori foarte importanti.
    – puterea de calcul este afectata de anumitzi factori geneteci ca de exemplu puterea de concentrare , IQ-ul etc, dar totusi un jucator poate ajunge poate lucrand de doua ori mai mult la acelasi nivel de joc ca alt jucator care are un bagaj genetic mai bun si reuseste sa invetze la repede.
    – la fel memoria, este un lucru care se poate antrena, cel putzin din experientza mea de copil stiu ca antrenamentul zilnic de memorarea imi marea capacitatea in timp.

    Chestia cu mediu iar este o chestia foarte sensibila, parerea mea este ca un profesor trebuie sa vada daca anumite gene la copil sunt dezvoltate sau nu. In cazul memoriei de exemplu.
    Mie mi se pare de necrezut ca stiinta si invatamantul pana in ziua de azi nu isi da seama ca anumite gene trebuie antrenate „special”.
    Ce ziceti de urmatorul program la gradinitza si la gimnasiu (cel putzin!)
    – Memorie.
    – Citire.
    – Putere de concentrare.
    – IQ
    Lista poate continua desigur…

    Mie mi se pare clar ca daca au un motor slab nu o sa ajungi sa ai acelasi sanse de succes. Dar sa spunem ca doar bagajul genetic este important, iar mediu nu conteaza mi se pare exagerat.
    Eu sustin (cu marjele de eroare) 2/3 este genetica si 1/3 mediu cu toate ca nu sunt cunoscator in acest domeniu 🙂 Apropo carcotasilor care o sa ma intrebe cu ce instrument am masurat 🙂

  54. @ Vasim
    Instrumentul de masura se chiama rezultatul/tele observatiilor unei „experiente de viata”.

  55. Popescu P. Pion said

    Domnilor, daca imi permiteti, vad aici doua extreme , si nu un punct de vedere echilibrat versus unul aberant. Una este extrema statisticilor atot-explicatoare si a zeitei Stiinta ,cea cu templul in societatea marxista dupa cum unii isi aduc aminte: materialism exclusiv si exlusivist(totul, inclusiv dilema oului si gainii poate fi explicat stiintific, cuantificat si inregistrat in cartoteci ordonate frumos pe rafturi), si alta bineinteles a site-ului lovendal.com, care poate imbogati substantial persoanele cu unghii, sa zicem, reincarnate.Este adevarat ca extraterestrii sosesc, reincarnati prin pipi,pe site-uri deosebite odata cu planeta Nibiru, dar sa nu eliminam cu asta absolut tot ce inseamna stiinta neconventionala, care desi are cateodata rezultate, ele nu pot fi dovedite statistic cu grafice multicolore (sa zicem, un medium care viseaza unde se afla criminalul intr-un caz aflat in cercetare- unde sunt graficele?) Omul mai e si altceva decat calcul matematic,biologie si dovezi zdrobitoare in reviste peer-reviewed.Poate mult, mult mai mult. Statisticile prezentate de Dvs, d-le Vasiesiu, par relevante si arata un studiu aprofundat in materie: deci, niciun dubiu in aceasta privinta. Dar sa nu excludem chiar orice pareri contrare. Cateodata, si in sah, cea mai buna mutare pare aberanta.

  56. Gabi said

    Domnului Fofirca,
    Am extras din cele spuse de dvs. un singur lucru pe care il cred si eu, si anume ca stiinta nu va emite niciodata o teorie valabila pentru eternitate (daca exista eternitate). Restul, ce sa va zic, am inteles ca ati fost ateu, iar acum credeti in reincarnare.
    Bine ca nu cred si eu in asa ceva, nu de altceva, dar in familia mea crestina avem un intrus, o pisica birmaneza pe care o suspectez de budhism 🙂
    Potrivit legendei, „pisica birmaneză a fost crescută ca un animal de companie sacru de către preoții Kittah din Birmania. Se spune că în momentul când mureau acești călugări, sufletele lor intrau în corpul acestor minunate pisici și trăiau mai departe pe pământ.”
    Va dati seama, nu as vrea sa dorm in pat cu un calugar reincarnat :), chiar daca rimeaza.

  57. Dan Văsieșiu said

    Domnule Pion Popescu,

    Știința nu are culoare politică, nu are cum să fie marxistă. Nu există o formulă a benzenului la Moscova și alta la Teheran. Știința este cel mai onest efort al omenirii de a înțelege lumea înconjurătoare, folosind modele, predicții, testări repetabile și verificabile independent. Și faptul că metodologia aceasta e corectă e dovedit de aplicațiile ei practice – cam tot ceea ce vă înconjoară, inclusiv calculatorul pe care-l folosiți, avionul cu care zburați, becul electric care vă luminează casa, antibioticul care vă scapă de o infecție și așa mai departe.
    Este foarte bine și frumos să avem imaginație și idei îndrăznețe, însă ele trebuie să fie ulterior confirmate și să se dovedească superioare modelelor științifice existente în prezent. Când așa ceva se petrece, noul model explicativ devine știință. Când este infirmat, rămâne la stadiul de povești. Și încă ceva, mediile acelea care „visează” unde se află criminalul greșesc permanent, nu au nicio perfomanță statistic peste ceea ce se obține din simplul ghicit. Așa cum foarte bine spune Shermer – E bine să ai o minte deschisă, dar nu atât de deschisă încât să-ți cadă creierii din cap. Recomand din nou clipul de mai jos, se poate alege CC – subtitrare limba română.

    Michael Shermer – Kitul de detecţie a prostiilor

  58. Sergiu Grunberg said

    Draga Dan
    Am scris acest eseu doar pentru a raspunde la o intrebare fundamentala :
    INTELIGENTA CU SAU FARA PLUSVALOARE ?
    Toata lucrarea ta este excelenta ca succesiune , explicatii , logica si grafica .
    Sincer vorbind ma indoiesc ca as fi vreodata capabil sa corelez atatea materiale , idei si exemple intr-o lucrare de asemenea coerenta si rigoare.
    Sunt convins de altfel ca exista si destule elemente originale in lucrare

    Revin insa ca un catar, la definitia data antrenamentului( doar fiindca e scrisa mare cu albastru ) care nu e cea mai exacta.
    Scopul invatarii sahului nu este reusita antrenamentului, ci reusita partidei . Acolo se valorifica potentialul si cunostintele elevului . Antrenamentele sunt menite doar sa amplifice si sa fixeze cunostintele

    Am sa fac cateva observatii sincere, pe care te rog sa nu mi le iei in nume de rau .
    Daca unele ti se par naïve , punele pe seama ignorantei mele in domeniu , iar daca cateva ti se vor parea pertinente, m-as simti magulit
    Apreciind calitatealucrarii am cateva observatii si nelamuririri , dar esenta contestarii mele se refera la asertiunea ca inteligenta este practic imuabila , inacceptabila din punctual meu de vedere .

    In primul rand lucrarea nu e obiectiva sau mai précis IMPARTIALA , evident autorul adica tu, considerand-teoria universal valabila, fara sa lasi nici o portita de contradictie sau contestare .
    E asa cum spune Mihai Ghinda ca si cum ai preda apararea Grunfeld unilateral, numai din punct de vedere al albului sau al negrului .
    Teoriile stintifice nu sunt infailibile , daca pana si teoria relativitatii e astazi contestata partial sau chiar negata .
    Spre deosebire de alte domenii, teoria ta are la baza studii sociologice a caror exactitate poate fi serios pusa la indoiala din mai multe motive :
    – cei care intocmesc testele nu sunt perfecti, ca atare nici testele nu sunt pe deplin edificatoare (concludente)
    – esalonul de testati nu e cel mai indicat avand in vedere scopul testului
    – subiectii nu sunt intotdeauna sinceri sau sunt inhibati ori emotionati
    – concluziile sunt trase ignorand factorii perturbatori fie ei i motivationali sau inhibanti
    – mai mult citind graficele constati ca prezinta o simetrie si distante parka puse cu mana si fara sa vrei, te grandesti ca sociologul le aranjeaza putin sau mai mult, in sensul celor dorite(nu ar fi nici prima nici ultima oara)
    – Daca le interpretezi o sa ai o surpriza sa constati ca de exemplu la varfurile clopotului lui Gauss, femeile stau mai bine ca barbatii , sau ca nici negrii chiar in procent mic nu stau rau la varf . Tie ti se par concludente graficele astea in conditiile in care emanciparea femeilor si chiar a negrilor a fost atat de tarzie ?
    – HANDICAPUL istoric si traditional pe care l-au avut de surmontat nu conteaza ? Peste 50 de ani , crezi ca graficele vor arata la fel ?
    – Nu mai vorbesc de asiatici , cand ei reprezinta 60% din populatia globului sunt luati in esantioane egale cu altii . Care e NUMARUL probabil de oameni inteligenti la o asemenea populatie? Evident mult mai mare cifric, desi procentual ar fie egal .

    Am sa ma explic putin : suntem intr-un domeniu complex unde lucrurile nu sunt nici usor descifrabile , nici comprehensibile si mai ales greu cuantificabile adica “creierul si functia sa ceamai importanta gandirea” . Savantii pot depista intrarile si iesirile dar nu si “ chimia gandirii”.

    O fi adevarat , or conta dimensiunile si greutatea creierului ? Are vreo importanta dorinta individului de a-si exploata capitalul genetic si a-l imbogati cu cunostinte (determinarea) ? Nu , fiindca daca acesta e insuficient, esti limitat iremediabil ! Daca pe vremea teoriei “tabula rasa” se accepta ca inteligenta se dobandeste ulterior , acum cadem in extrema cealalta ,sustinand ca peste mostenirea genetica, nimic nu mai aduce plusuri de inteligenta ? Atunci cunostintele si experientele dobandite ulterior in memorie, nu mai sunt procesate ? Chiar repetarea unui comportament in situatii similare unei experiente anterioare, nu tradeaza un adaos de inteligenta ,sau e numai reflex ? Spunerea unei glume in contextul si situatia potrivita , sau un citat adecvat acelor circumstante, sunt sau nu dovezi de inteligenta dobandita ,sau sunt rodul mostenirii genetice?
    Eu cred ca orice om are posibilitati de progres , ca inteligenta nu e imuabila si limitata de potentialul genetic . Daca progresele sunt sau nu spectaculoase atunci “vina”sau o pondere insemnata o au re mediul , parintii , accidentele ,bolile , vointa, pasiunea si motivatia . De altfel asta e punctual cel mai slab al teoriei : si anume cresterea nesemnificativa a IQ in timpul vietii
    -.Am mai intrebat cum o fi testarea la interval de 40 ,50 de ani ? Vor fi aceleasi teste ,aceiasi sociologi ? daca datorita circumstantelor diferite , IQ-ul iese mai mic ? (nu consideram bolile)
    Cat priveste masurarea IQ am dubii serioase si nu numai eu, asupra acuratetii .
    Starea de emotie , orice indispozitie , sau iritare se pot reflecta semnificativ in rezultate .Este evident ca un test asemanator efectuat in alta zi poate da rezultate diferite . Pana la urma , nu e ca un examen obisnuit , unde poti sa revii ,te mai ajuta profesorul ,sau il mai dai odata si promovezi . Nu, aici e apparent momentul adevarului cand poti constata ca degeaba ti-ai facut iluzii ca esti inteligent , sau ca ai facut o prostie acceptand sa te supui testului !
    Exemplul dat chiar de tine e elocvent , cum sa aiba Kasparov doar 121?
    Dintre cei mai inteligenti campioni mondiali se disting Laskker , Tal si Kasparov .
    Culisele testului de la Dortmund arata ca
    – Kasparov s-a supus unui test tradus din germana in engleza ; deci nu in rusa limba natala cum era normal
    – Kasparov a fost extreme de stresat ,fiindca in calitate de campion mondial de sah asteptarile erau mari ; organizatorii nu i-au oferit un ragaz de recapatare a unui calm absolut necesar si indicat in timpul testului

    Stupefiant, teoria ta neaga evolutionismul ! Pai de unde naiba au aparut oamenii inteligenti , fiindca stramosii lor mergand spre origini ,nu prea aveau ce sa le transmita ! Or fi rezultat din imperechieri cu extraterestri mici si verzulii?
    Negand rolul trairilor si implicit al experientei si acumularilor culturale te contrazici mai incolo: ai spus ca evreii Askenazi sunt cei mai dotati din punct de vedere intelectual , dar de ce ? Fiindca e poporul ales ? Explicatia ar putea fi in primul rand prigoana la care au fost constant supusi ; oamenii haituiti gandesc in disperare tactici de supravietuire , care la un momentan presupun ingeniozitate, fantezie si nu in ultimul rand specularea slabiciunilor dusmanilor.
    In al doilea rand pastrarea identitatii religioase si practicarea credintei le-a permis un minimal acces la o cultura minimala . In evul mediu principalele focare de cultura erau biserica si templul . Mai tarziu, ingradirea drepturilor i-a indreptat spre profesii liberale care in timp au capatat dimensiuni intelectuale
    Am facut aceasta mica incursiune istorica ,pentru a sublinia influenta MEDIULUI asupra inteligentei

    Acelasi lucru cu asiaticii , care dominati de o filozofie orientala bazata prioritar pe psihologia colectiva si nu a individului , au incercat sa iasa din acel tipar colectiv.

    Daca cauti inteligenta si incerci sa ti-o explici, atunci nu poti sa nu ti cont de structura populatiei si de istorie .
    Majoritatea populatiei era angrenata in trecut in agricultura , armata si ulterior in industrie . Aceste domenii nu numai ca nu ofereau mediul prielnic acumularilor culturale si logice , dar limitau sansele de acces la ele .
    Si atunci mostenirea genetica transmisa urmasilor nu prea valora mare lucru .
    Cum or fi ajuns mari personalitati oameni proveniti din familii fara veleitati intelectuale nu stiu, dar banuiesc ca nici tu . Or fi fost niste accidente genetice ? cam multe totusi .
    Revenind la subiectii testati, este clar ca masuratorile si testele trebuiau sa inceapa de un nivel minim acceptabil si nu pe toata aria . Fiindca aportul lor fiind insignificant deformeaza concluzile finale relative la cei de care suntem efectiv interesati . Mai clar ,ce relevanta au subiectii traiti in izolare si totala ignoranta, departe de civilizatie?
    Sunt de accord ca cei sub o a anumita limita , nu au sanse de progres, nu numai datorita potentialului genetic minim , ci si datorita decalajului de cunostinte si intelgere irecuperabil datorita” crizei de timp “
    Chestia cu IQ –ul testat in forma pura fara elemente culturale si mai ales logice mi se pare fantezista .Nu exista nimic pur in natura si cu atat mai putin testele .
    Motorul, randamentul cum le numesti tu, au la baza ceva, o forma de intuitie de logica primara, de energie .
    Mi se pare incredibila minimalizarea rolului PARINTILOR , pai daca la zamislirea copilului, gena e mai “saraca”, mai tarziu parinti se imbogatesc spiritual si oricum devin (ca si profesorii sau antrenorii) un model moral ,cultural sau social pentru copil . Deci suplimentar la ce ce transmite genetic, nimic nu mai poate fi inoculat prin viu grai ? Pai este inscris in codul genetic al copilului sa invete si sa copieze cunostintele maturilor din jurul sau. Evident rolul parintilor s-a diminuat odata cu evolutia societatii ; in multe familii lucreaza ambii parinti , iar copiii sunt dati la crese si gradinite , parintii sunt poate mai stresati si ocupati si nu au rabdarea sau timpul sa se ocupe de copii , altii nu au priceperea sa se faca ascultati si intelesi si in sfarsit unii care nu mai au ce sa le comunice . Pe de alta parte gandindu-ma la rolul minor al parintilor ce sa spunem de cei care le traseaza drumul de mici (chiar si dandu-i la sah )

    MUNCA se transmite oare genetic sub o forma de “instinct” al muncii .
    Probabil ca da. Desi munca nu e un scop in sine, ea e necesara pentru supravietuire dar evident si pentru atingerea unor performante sociale, culturale sportive si nu in ultimul rand materiale . Aduce ea un plus de inteligenta ? atata timp cat nu e stereotipa si sablonarda cu siguranta , prin experientele, cunostintele si provocarile pe care ti le prilejuieste. Pe de alta parte e si conditia obligatorie de a-ti pune in valoare inteligenta

    Aplicarea si aplicabilitatea la SAH a tezei este mult mai complexa si complicate decat pare .
    In primul rand , motivatia, pasiunea, ambitia sau determinarea notiuni, cam sumar dezbatute in teza, au o importanta pregnanta
    Evident talentul are un rol major in selectie si in pregatire si si aici , iar trebuie sa-ti recunosc competenta, fiindca te-ai ocupat de multi copii . La cursul de antrenori FIDE de la Iasi , lectorul Grivas m-a intrebat cum discern talentul la copii pe scurt si i-am raspuns prin viteza de reactie (aici trebuie sa recunosc ti-am dat
    apa la moara )
    Insa odata cu maturizarea sahista a copiiilor si in conditiile unui sah bazat mult pe memorie si cunostinte, depistarea talentului e mai dificila . Si am sa-ti dau cateva exemple : mi s-a intamplat si nu numai mie sa joc contra unor jucatori , carora si dincolo de mutarea 25 , nu am putut sa-le ghicesc forta de joc, fiindca memorasera tot . Am vazut cateva exemple cu Kramnik care castiga diverse finaluri jucand a tempo , fiindca le cunoaste ca nimeni altul si stie unde trebuie sa ajunga . Aici ce se vede talentul sau munca? O sa-mi spui ca sahul la nivel inalt presupune un anumit rafinament : de acord , dar el vine din talent ,exercitiu sau pregatire sau intelegere superioara?
    Cand Botvinnik a castigat cele doua meciuri revansa cu Smaslov si Tal , aceste victorii au venit din talent, intamplare sau motivatie suplimentara? Sau cine stie? mai prozaic, invatand din experiente si greseli o fi devenit mai inteligent ?
    De ce unii campioni mondiali nu au castigat titlul mai devreme , nu au avut oare acumulari care i-au facut nu numai mai competitivi dar si mai inteligenti ?
    La o varsta matura ce conteaza mai mult talentul sau intelegerea superioara ?

    Nu mai insist si revin la lucrare : evident atat tema cat si prezentarea depaseste nivelul de cunostinte si poate de intelegere a unora . Dar lumea o apreciaza , si firesc pune intrebari ( studentii tai au voie sa intrebe ceva?)
    Odata ce ai publicat un asemenea material pe site , trebuie sa te cobori la nivelul poate precar dar firesc al asistentei si sa dai unele explicatii . Daca raspunsul este invariabil, “ s-a demonstrat stintific” , atunci nu ne ramane tuturor decat sa ne inclinam cu veneratie !

    Esti , no doubt) unul din cei mai inteligenti sahisti romani , dar nu uita ca flexibilitatea gandirii este una din componentele inteligentei . Daca refuzi dialogul cu o anume aroganta (de care recunosc ca sufar si eu si Mihai ) ,atunci de ce nu ai publicat lucrarea pe un site de specialitate ; poate de la confrati competenti admiteai si mici contraziceri .
    Dar indiferent de valabilitatea teoriei , articolul contine multe lucruri interesante si inedite pentru multi , si impresioneaza prin complexitate , abundenta de informatii si eleganta limbajului .

    Intr-o sclipire poate atipica pentru mine, am realizat ca materialele ample publicate intr-un timp redus sunt un fel de triptic are ca scop prezentarea omului Dan Vasiesiu in cele trei ipostaze : sahist, antrenor si cadru universtar .
    Cunoscandu-te si mai ales aprecindu-te, ma incearca regretul ca le-ai abandonat temporar pe primele doua si ca nu esti mai sus plasat in ierarhia academica conform calitatilor indiscutabile pe care le ai .
    Am incercat sa-mi explic la modul profan ,ca ai abandonat momentan cariera de sahist si antrenor(nu stiu sigur) datorita lipsei de timp si de rentabilitate , iar in cariera universitara stim toti ce inertie exista si ce procedee presupune cateodata ascensiunea .
    Dar, mi-am amintit de Blackie mult mai imformat si mai profund ca mine, care cred ca mi-ar fi dat urmatoarele explicatii :
    Avand in vedere ca teza articolului pare “una de capatai “ in viata ,un fel de crez, totul trebuie vazut si judecat prin prisma ei
    Concret : sahul e totusi un joc nedrept si cu o doza prea mare de hazard ; astfel ca e posibil ca sa vina unul care transpira abundent la matematica si sfidand rigorile stintifice, sa te invinga!
    Ca antrenor, aplicand cu rigurozitate sistemul GHEC , poti constata ca sita cerne atat de mult , incat ramai fara elevi .
    In calitate de cadru didactic esti in competitie cu indivizi inconstienti care nu-si cunosc limitele impuse de potentialul genetic si incearca nejustificat sa acceada cat mai sus . Mai mult la modul practic, ar trebui sa faci compromisuri nepermise de genul : sa spui unei personae decidente in anumite situatii” ca are dreptate”
    Tot Blackie mi-ar spune probabil ce norocosi suntem, ca la noi nu se prea tine cont de “political correctness “ . Altfel s-ar fi gasit niste incuiati, care sa sustina ca teza ta e nu numai elitista, dar si nociva din absurdul motiv ca le spune unor oameni ca sunt condamnati pe viata la prostie, fara posibilitati de reducere a pedepsei sau de amnistie . Si din cauza lor, noi nu am fi avut placerea sa citim acest interesant material .

    Lasand gluma la o parte , am inteles de pe vremea controversei cu Blackie, ca teza asta a plecat de la ideea, ca daca evolutiei parametrilor fizici i se pot masura limitele , de ce n-am face asta si cu inteligenta .
    Eu cred sincer ca limita ei (care desigur exista) nu se poate masura exact (nici nu cred ca e util sau benefic) , dupa cum cred ca omul care se respecta, invata, acumuleaza si devine mai inteligent in viata, altfel parca viata lui nu are noima.
    Nu astept niciun raspuns , parerea mea e formata, dar iti multumesc pentru articol, care cel putin prin ingrediente le-a prilejuit chiar si rauvoitorilor un adevarat deliciu intelectual.

    Un Askenazi carcotas

    PS . Nu am nicio legatura cu Blackie ,dar mi-e dor de el; cine stie poate acum se numeste Afro-American

  59. Dan Văsieșiu said

    Domnule Fofirca,

    Chiar nu trebuie să vă supărați sau să luați ceva personal. Eu nu atac niciodată oamenii cu care discut, doar ideile lor caraghioase. Remarca cu glumeții se referea la cei care scriu pe site-urile precum lovendal.com, nu la Dvs.. Știu că sunteți bine intenționat, dar dacă vă formați înțelegerea despre lumea înconjurătoare de pe site-uri woo-woo conspiraționiste e normal să produceți ilaritate. De fapt, ați anticipat și Dvs. reacția. Despre reîncarnare chiar am făcut o mică analiză acum câțiva ani, și pentru a salva timp voi face un simplu copy-paste mai jos. Cine are chef – să citească. Nu are legătură cu articolul de fond, totuși.

    Lăsând la o parte absurdul teoriilor dualiste și evidenta lor incompatibilitate cu ceea ce demonstrează neuroștiințele moderne, tot rămân o mulțime de probleme care transformă reîncarnarea într-un nonsens. Ar fi, în primul rând, problema numerică. Populația este într-o creștere continuă de câteva secole bune, și conform ideilor crețe ale reîncarniștilor nu se fabrică suflete noi. Atunci, cu ce soi de suflet se mobilează miliardele de noi bebeluși? Unii au venit cu ideea trăznită că sunt suflete care provin … din alte lumi. De la extratereștri! 😆 Când la noi crește populația, putem fi siguri că pe o altă planetă e ditamai extincția, sau vreun război nuclear, ceva de genul ăsta. Se eliberează un număr suficient de suflete pentru nou-născuții local. Cool. Dar hai să dăm și un citat din scrierile sacre ale „iluminaților” din trecut:

    Există mult mai multe lumi decât cea pe care o cunoaștem. Există lumea Lunii și lumea Soarelui. Există Rai și Iad, există lumile lui Indra și Varuna. Sufletele trec prin aceste lumi … Când corpurile mor aici și sufletele lor trec spre alte lumi, populația scade aici; când se nasc aici mai mulți, populația crește. {Mukta.V.117}

    În profunzimea lor spirituală de neegalat, iată că știau că există ecosisteme pe Lună și pe Soare (e plin de vietăți pe-acolo). Asta ca să nu mai vorbim de lumile în care trăiesc binecunoscuții zei Indra și Varuna.

    Unii reduc aceste cicluri de reîncarnare la oameni, în timp ce în viziunea altor „școli spirituale” la ciclurile respective participă și animalele. Așadar, poate că tu ai sufletul unui fost arici, sau chiar al unei muște. Și, fără niciun soi de glumă, unii adaugă și vietățile microscopice, chiar și bacteriile. Vă dați seama ce vânzoleală de reîncarnări este într-un mediu bacterian unde se moare și se naște de miliarde de ori pe minut, și ce surpriză pe sufletul unei amărâte de E. coli din intestinul gros care se trezește tocmai în pielea unui prinț a doua zi. E greu de crezut că în ziua de astăzi avem asemenea zănateci printre noi, dar este adevărat. De fapt, există chiar grupe religioase din rândul hidușilor vaishnava sau a jainiștilor care își acoperă gura cu o mască. Puteți ghici de ce? Pentru a evita inhalarea de microbi, care ar duce la moartea acelor stimați microbi, și crima respectivă ar rezulta în karma negativă pentru persoana care a nenorocit viața microbului. Ca urmare, ar suferi la următoarea reîncarnare, și cine dorește așa ceva? Nici nu știi dacă să râzi sau să plângi.

    O altă problemă ar fi cea a naturii informațiilor care definesc presupusul suflet sau spirit care se reîncarnează. Ce anume din vechea entitate se păstrează? Categoric, nimic biologic. Cu lucrul acesta sunt de acord toți. Ar trebui să fie ceva de natură spirituală, dar ceva specific acelei entități. Identitatea, amintirile, gusturile, cunoștințele ei? Câți oameni sănătoși la cap au cunoștință de o altă identitate a lor, sau de alte amintiri/experiențe? Și dacă nimic din toate acestea nu există la trecerea în noul corp, atunci cum mai poți vorbi de reîncarnare? Reîncarnare a ce anume? A marelui nimic? Dacă un individ nu își amintește nimic din ce ar fi făcut sau învățat într-o altă viață, cum ar putea el să aibă legătură cu acea presupusă viață anterioară? Care este puntea de legătură? Și care ar mai fi rostul reîncarnării? Să presupunem că în mine se află reîncarnat sufletul unui criminal sadic care a trăit acum 500 de ani. Ar fi OK ca eu să sufăr sau să fiu pedepsit pentru ceea ce a făcut acel om?! Din moment ce eu nu am știre de așa ceva, și nu aș face niciodată ceea ce a făcut acel individ, am un comportament model în societate, de ce ar trebui eu să sufăr? Și în ce fel ar fi suferința mea o pedeapsă pentru tipul care a trăit bine mersi acum 500 de ani? El nu simte nimic din durerea mea de astăzi. Nu există nicio comunicare între mine și el, în niciun sens. Și cum aș putea eu să mă perfecționez, să duc o viață mai bună, dacă nu am habar de precedentele? Toată această aberație karmică nu are niciun sens.

    Hazul crește în intensitate când adaugi variabila reîncarnării din/în alte animale. Fiecare specie are propriul ei corp, cu propriul ei aparat de culegere a informațiilor și procesare a lor. Cam care ar fi o acțiune imorală în cazul unui vierme intestinal? Cât de strânsă ar putea fi legătura dintre universul perceput de mine și cel perceput de o meduză? Dacă sufletul unui câine se reîncarnează într-un om, care are mirosul mult mai slab dezvoltat, înseamnă că vechea lume a câinelui nu mai există. Invers, dacă sufletul unui om trece într-un câine, ce mai rămâne din rațiunea și sentimentele umane în noul corp? Nimic.

    Și cine este cel care dirijează sufletele? E un soi de dumnezeu cu o bază de date, știe care suflet ce a făcut și care este următoarea lui destinație? Sau poate un consiliu, niște funcționari supranaturali, și eventual niște agenți care fac repartiția conform indicațiilor primite? E nevoie de un aparat administrativ destul de stufos, am impresia.

    Foarte pline de înțelepciune sunt și detaliile de ordin tehnic ale modului în care se produce reîncarnarea. Sunt mai multe versiuni, iau una din Upanishade, unde procesul este descris cu lux de amănunte. Fără a mai da citate, prezint pașii principali. 1. Sufletul se reîntoarce din spațiu, devenind aer. 2. Aerul respectiv se transformă în fum. 3. Fumul devine ceață fină. 4. Ceața devine nori și ploaie. 5. Ploaia cade pe pământ și intră în structura unor vegetale precum orezul, orzul sau fasolea. 6. Bărbatul mănâncă acele plante, și sufletul trece în sămânța sa. 7. Sămânța din spermă cu sufletul pregătit dă naștere noului individ când se contopește cu partea feminină. Iată câte noutăți științifice poți afla studiind textele sacre. Ploaia e plină de suflete, la fel și fasolea, și bebelușul se încarcă cu sufletul prezent în spermatozoid (sorry ladies, mama e doar de decor, pentru partea fizică). Mă întreb dacă sufletul se împrăștie în toți spermatozoizii uniform, sau e doar în unul anume care câștigă cursa. Sigur, astea nu sunt întrebări demne de un adevărat iluminat, eu sunt însă doar un materialist redus cu karma negativ și insuficiente reîncarnări.

    Există și unii care susțin că, indiferent de ce spun scepticii și raționaliștii, există dovezi care sugerează faptul că fenomenul este real. Mai exact, unele persoane chiar sunt capabile să-și amintească episoade dintr-o viață anterioară. Și, întrucât la vârsta unui adult este ușor să induci lumea în eroare aflând informații din diferite surse și apoi pretinzând că „ți le aduci aminte”, cazurile de interes sunt în special cele ale copiilor. Se presupune că la o vârstă fragedă nu ar avea cum sau de ce să amăgească sau să se autoamăgească, la fel ca un adult. O analiză mai atentă a acestor cazuri, publicate în diferite surse, duce însă la următoarele constatări:

    • Cazurile apar în rândurile comunităților care cred în reîncarnare, frecvența lor fiind cu atât mai ridicată cu cât ideea este mai larg acceptată în populația respectivă. Tot așa cum Fecioara Maria se arată celor care o stimează în mod deosebit și Elvis se arată celor care l-au iubit. Adulții „vânează” orice ciudățenii la copii, după care se grăbesc să-i încurajeze în fabulațiile lor, și să le dirijeze spre scopul urmărit (identificare cu o anumită persoană din trecut).
    • Mai mult, în comunitățile în care există credința că reîncarnarea se petrece exclusiv om-om, istorisirile sunt ca atare. În cele în care se acceptă și reîncarnări om-animal, copiii își aduc aminte că au fost un anumit animal în viața trecută. Așadar, care este varianta mai probabilă? Că legile universului se schimbă în funcție de superstiția locală? Sau că sunt fabricații pornind de la basmul local?
    • În numeroase cazuri a existat „inducerea” de false amintiri prin sugestii venite din partea adulților, prin ședințe de hipnoză cu implantare de false memorii și prin alte procedee stupide pseudoștiințifice de genul regresiei la viețile anterioare.
    • În alte cazuri s-a constatat că, de fapt, cele declarate de copil erau rodul unor experiențe din viața actuală. De exemplu, acum vreo 5 ani a făcut multă vâlvă cazul unui puști care avea coșmaruri cu avioane prăbușite, și părea să cunoască o mulțime de lucruri despre aviație, anormal pentru vârsta lui. La sugestia mamei sale, treptat a început să intre în pielea unui aviator american doborât de japonezi în cel de-al doilea război mondial. În plus, ce să vezi „coincidență”, la doi ani și jumătate (înainte de toată povestea) fusese dus de tatăl său la un muzeul al aviației din Texas, unde ghidul le-a prezentat detaliat aspecte tehnice și machete ale avioanelor din cel de-al doilea război mondial. E normal ca un copil impresionabil să aibă amintiri puternice și coșmaruri după așa ceva.

    Unul dintre cei mai cunoscuți susținători ai reîncarnării a fost Ian Stevenson. Recunosc că nu am citit niciuna din cărțile sale, în care prezintă presupuse cazuri ca cel de mai sus, însă am citit mai multe critici ale celor care au studiat acele cărți, și care confirmă exact bănuielile mele. Practic, cam pentru toate cazurile prezentate există explicații raționale mai simple, mai probabile. O astfel de critică se găsește aici.

  60. Mihai Ghinda said

    @ Dan Vasiesiu

    Vad ca dai inapoi, te lasi impresionat de scancelile clovnului.

    Imi retrag (pe bune) adinca recunostinta, raman numai multumirile pentru materialele tale desi nu au fost scrise pentru cei ca mine.

  61. Dan Văsieșiu said

    Domnule Grunberg,

    Vă mulțumesc că ați petrecut atât timp pentru a scrie un mesaj lung și onest legat de obiecțiile pe care le aduceți articolului meu. Ar trebui să scriu un articol de două ori mai lung pentru a vă arăta unde și din ce cauză nu pot fi de acord cu ele. Asta nu înseamnă că nu ați putea avea dreptate în unele privințe, ci doar că eu, personal, în lumina cunoștințelor pe care le am, nu găsesc argumentele convingătoare.

    Voi răspunde doar la câteva dintre idei, cele care mi se par mai importante.

    Mă acuzați că nu am lăsat nicio portiță de contradicție ideilor pe care le-am prezentat. Dacă am dat această impresie, e foarte bine, este exact ce mi-am propus. Înseamnă că argumentele au fost puternice. Nu am ascuns nicio clipă poziția pe care o susțin, cea a faptului că rezultatele individului sunt o combinație de predispoziții genetice, peste care se supun influențele de mediu care pot favoriza sau inhiba dezvoltarea într-o anumită direcție. Însă țineți cont de faptul că nu am ajuns la această concluzie în urma unui vis sau influențat de vreun curent politic, ci printr-o analiză serioasă care se întinde pe mulți, mulți ani. Spun cu toată tăria că, în lumina cunoștințelor actuale, orice alt punct de vedere este aberant, răuvoitor sau ignorant.

    Îmi spuneți că cei care fac teste sociologice nu sunt perfecți, că subiecții poate uneori sunt emoționați, că răspunsurile lor nu pot fi cuantificate cu șublerul ș.a.m.d.. De acord. Însă chiar acceptând toate aceste imprecizii, după decenii de observații și studii se observă o tendință clară, în sensul poziției susținute de mine. E posibil ca unii să fi exagerat puțin la vreo curbă, dar nu atât încât să dispară corelația.

    Legat de negrii și femeile cu performanțe de vârf, sigur că există. Însă există într-un procentaj foarte mic. Exact procentajul așteptat conform diferențelor pe acele curbe Gauss. Este ca și cum ați încerca să spuneți că femeile sunt mai înalte decât bărbații, pentru că există o domnișoară de 1,95 m. Nu așa se fac comparațiile. Compari mediile între ele, compari vârfurile între ele. Nu o compari pe Marie Curie cu Gigi Becali, ci cu miile de savanți de sex masculin. Nu o compari pe Judit Polgar cu Dan Bondoc, ci te uiți la câte sute de bărbați au ajuns unde a ajuns ea și mai sus. Și așa mai departe. Chestia cu asuprirea negrilor este puțin probabilă dintr-o mulțime de motive pe care le-am prezentat în articol. În societățile de negri care nu au cunoscut vreodată colonizarea există cea mai mare înapoiere din toate punctele de vedere. Culmea, cu cât au fost mai liberi, cu atât sunt mai înapoiați. Și dacă problema nu ar fi genetică, cum vă explicați situația copiilor adoptați și crescuți în familii situate excepțional, care le oferă condiții de vis? Din ce cauză micuțul asiatic devine premiantul clasei, și micuțul negru devine repetentul clasei? Având aceeași familie și pornind din același punct? Din ce cauză diferențele IQ sunt aceleași, în toate țările cu populații mixte, în toate timpurile? De ce femeile din SUA și Europa de Vest, care au de decenii absolut toate libertățile posibile și condiții peste ale bărbaților, nu dau buzna la premii Nobel la științe și matematică? Sunt mii de întrebări de bun simț cu un răspuns evident, însă trebuie îndepărtați ochelarii ideologici pentru a-l accepta.

    Sigur, dacă mergem chiar la rădăcina evoluționistă, în final există cauza numită mediu. Însă aceea a lucrat acum zeci de mii de ani. Migrația noastră a început din Africa. Cei care au urcat spre Europa au fost supuși unor presiuni evolutive date de schimbările de climă, inclusiv glaciațiuni, de prădătorii diferiți, de concurența cu alte hominide deja existente aici (nu intru în amănunte). Acești factori externi au acționat ca un filtru, favorizând mereu indivizii cu o inteligență puțin mai mare din fiecare generație (că restul mureau înghețați sau păpați de animale), în timp ce populațiile africane nu s-au confruntat cu aceeași presiune.

    Eu înțeleg că vă revoltă nespus faptul că inteligența nu poate fi îmbunătățită în timpul vieții, dar nu am ce să fac dacă acesta este adevărul. Această constatare, din câte știu eu, nu este contestată la ora actuală. Spun încă o dată ce am mai spus – inteligența nu măsoară cunoștințele acumulate, nu măsoară gradul de cultură, nu măsoară rafinamentul intelectual, ci abilitatea de a face noi corelații și inferențe logice rapid și corect. Și cred că aveți în șah un exemplu perfect în această privință. Orice jucător de șah de 50 de ani știe incomparabil mai mult decât știa la 30. Cu toate acestea, nu joacă mai bine, ci eventual mai prost. Putem da vina pe rezistența fizică, dar numai până la un punct. Diferența se vede și într-o partidă scurtă, de șah rapid, sau blitz, ba chiar acolo se vede mai pregnant!

    Acuratețea măsurătorilor IQ este foarte bună. Acest lucru îl spune toată literatura. Deși nu pun bază pe exemple personale, aș adăuga și că am constatat-o și pe propria piele. Am avut un test făcut în 1994, unul prin 2002, altul foarte recent. Diferența între cel mai mic și cel mai mare scor este de 5 puncte. Sigur că dacă individul este foarte obosit sau bolnav sau fără chef ar avea un rezultat mai mic, însă testele se fac atunci când ești odihnit și pregătit.

    Legat de faptul că apar personalități deosebite și în familii fără istoric – e adevărat, se mai întâmplă. Inteligența este un factor cu etiologie multigenică, pentru un rezultat deosebit trebuie să fie o mulțime de gene într-o anumită combinație, gene care pot proveni de la generații trecute pe linie maternă și paternă, și abia în acest individ s-au potrivit în combinația câștigătoare. Nu e ceva misterios.

    Ridicați problema importanței ambiției, a determinării, pe care nu le-am abordat suficient și s-ar putea să conteze foarte mult. De acord. Însă motivul este acela că sunt extrem de greu de cuantificat, și am căutat să reduc la minim speculațiile, să mă concentrez pe ceea ce pot susține cu referințe de specialitate. Nu pot să vă spun cât din ambiție este genetic, cât este accidental, cât este mediul, cât este altceva. Dar nici altcineva nu știe, pentru că este imposibil de imaginat un model de test al ambiției. Așa că, în aceste privințe, fiecare poate să spună ce-i trece prin cap.

    Vă rog frumos nu mai spuneți că teoria mea ar fi împotriva evoluționismului. Teoria evoluționistă nu are nimic de a face cu evoluția individului, în cursul vieții sale. Nu se moștenesc caractere dobândite, se moștenesc genoame cu mici modificări ca urmare a unor mutații întâmplătoare. Dintre acele mutații, cele care se întâmplă să codifice pentru trăsături utile mediului se vor propaga prin succesul reproductiv crescut al posesorilor. Dați exemplul evreilor, care ar fi devenit mai deștepți ca urmare a mediului. Chiar dacă acesta ar fi motivul, nu sunt convins că înțelegeți cum funcționează această selecție. Nu este la nivel de individ, ci la nivel de populații, și devine aparentă în decursul secolelor și mileniilor, nu în câțiva ani. Mai exact, dacă o populație oarecare (nici măcar nu trebuie să fie umană) este supusă unei presiuni evolutive, în rândurile acelei populații se vor înmulți genele care permit o mai bună adaptare la condițiile respective. Adică nu este vorba de evreul Itzik, care se naște prost, dar din cauza faptului că e nevoit să se adapteze, devine deștept. Așa ceva nu există, dacă e prost e prost și nimic nu va schimba acest lucru. Este vorba despre zeci sau sute de mii de Itzici, dintre care unii sunt mai inteligenți, alții mai proști. Și cei mai proști mor mai frecvent înainte de a lăsa urmași. Treptat, treptat, după multe generații, genele celor mai deștepți ajung să predomine.

    De ce poate un jucător să știe 30 de mutări de teorie, sau un final pe de rost? Evident, pentru că le-a studiat și le-a reținut. De ce le-a studiat? Pentru că este muncitor și pasionat. De ce le-a reținut? Pentru că are memorie bună. Dar ce ce are memorie bună, de ce este un tip muncitor, de ce este un tip pe care-l pasionează șahul și nu badmintonul, să spunem? Pentru că așa sunt aranjate genele lui. Oricum o întorci, tot acolo ajungi.

    Articolul este foarte departe de pretențiile unei prezentări universitare, tocmai pentru că nu este făcut pentru o asemenea audiență, și pentru că aria abordată este foarte largă. Targetul este exact populația care citește acest blog – dovadă și comentariile și aprecierile aproape unanim pozitive. Îmi pare rău că pe Dvs. personal argumentele nu au reușit să vă convingă, dar este un fenomen cunoscut – în special cu trecerea anilor devine tot mai greu să-ți schimbi niște păreri în care ai investit mult. Apreciez poate 90% din ce aveți de spus în alte privințe, însă pe tema acestui articol nu mă mișc nici măcar un milimetru, pentru că nu am de ce. Îmi rezerv doar dreptul de a-mi schimba opiniile în viitor, în măsura în care cercetările științfice vor dovedi ceva nou și neașteptat (puțin probabil).

  62. Calin Dragomirescu said

    Draga Dane,
    In primul rand ma alatur celor care iti apreciaza articolul, pentru cantitatea foarte mare de informatii utile pe care ne-o oferi dar si pentru argumentatia pe care o aduci afirmatiilor tale. Totusi, fara a incerca macar sa iti schimb vreun punct de vedere vreau sa iti supun atentiei opinia mea (argumentata prin exemple) in 2 privinte esentiale dezbatute de tine in articol.

    1. Ma alatur domnului Grunberg in asertiunea ca inteligenta se poate antrena si dezvolta in timpul vietii, si aici nu ma refer in nici un caz la memorie, cultura generala si asa mai departe. Iata argumentele mele. Sa presupunem ca un copil face un test IQ si obtine un anumit rezultat. Acolo are unele probleme de recunoastere de tipare, si serii de numere in care trebuie sa arate legatura intre un numar si urmatorul din serie si asa mai departe. Apoi devine pasionat de matematica, si incepe sa participe la concursuri (ma refer la concursuri din clasele primare, si nu la Olimpiade sau alte concursuri in liceu sau facultate). Acolo fara sa vrea deprinde tot felul de reguli si algoritmi de calcul, unele reguli ii intra in subconstient si va recunoaste imediat seria patratelor numelor impare sa zicem, sau sirul lui Fibonacci, si asa mai departe. Daca repeta testul IQ, cred ca va obtine un scor cu mai mult de 5 puncte mai mare decat prima data. Este el mai inteligent acuma decat a fost ? Greu de spus. Poate ca este doar mai antrenat, dar unele sinapse din mintea sa sunt „incurajate sa se produca” de orele de antrenament la matematica pe care le-a petrecut intre timp.
    Un alt exemplu: stii testul acela un oamenii de diverse nationalitati care stau in case de culori diferite, fiecare prefera o bautura, are o pasiune, are un animal de companie preferat, etc si dupa ce se dau o serie de informatii se cere o intrebare, de exemplu care e culoarea casei in care sta englezul. Acesta e recunoscut ca un test de inteligenta, sper ca esti de acord cu mine. Am incercat sa il fac acum foarte multi ani, cred ca eram in liceu si mi-a luat destul de mult timp, incat eram cam dezamagit la acea vreme de nivelul meu de inteligenta. Intre timp anii au trecut, si la un moment dat am invatat limbajul Prolog, pe care apoi l-am si predat pentru cativa ani la Facultatea de Calculatoare de la Timisoara. Apoi m-am reintalnit cu acea problema, si in mod evident, deoarece trecusera anii nu mai tineam minte rezolvarea din liceu. Insa am facut-o extrem de rapid. Diferenta e ca am avut alta abordare, stiind cum lucreaza interpretorul de Prolog mi-am organizat datele de intrare pe hartie si solutia a venit aproape de la sine.

    2. Nu cred in legatura stricta si direct proportionala intre IQ si rezultatele la sah. Iata din nou un exemplu. Cunosc 2 copii, sa-i notam cu X si Y, care sunt pasionati de sah dar se ocupa si de scoala, dorind sa urmeze o cariera, alta decat sahul. X ajunge la titlul de MI la sah si la ELO peste 2400 la 16 ani, fara aproape nici un efort, dar la matematica nu se poate apropia de nivelul de olimpiada, in nici un caz nu face performante, desi aloca suficient timp si pentru scoala. Y se straduieste la sah, dar nu poate depasi categoria a II-a si nici ELO de 1900. Insa e stralucit la matematica, castiga premii la olimpiade si in final ajunge la o universitate de prestigiu in Anglia. Cum putem corela IQ-urile celor 2 cu rezultatele lor in cele 2 domenii ? Eu nu pot sa raspund la aceasta intrebare.

    Cu prietenie,
    Calin Dragomirescu, Timisoara

  63. Dan Văsieșiu said

    Salut Căline,

    1. Cred că e vina mea că nu am specificat cu claritate – este vorba despre inteligența unui adult cea care nu se modifică. Sigur că un copil de 9 ani nu va avea același rezultat la un test cu același copil la 16 ani, este evident, e încă în perioada de formare. Dar testul făcut la 20, 30, sau 40 de ani dă același rezultat (nu testul absolut identic, cu exact aceleași întrebări, pe care ți le-ai putea aminti, ci doar același tip de test). Există chiar o constatare extraordinar de interesantă, în toate studiile. În copilărie, la testele IQ specifice vârstei, se obțin rezultate care țin mai mult de mediu! Un exemplu legat de acei copii negri adoptați de familii de albi (mii de cazuri) – la vârsta școlii primare tind să fie doar cu ceva sub rezultatele albilor (în medie), însă la adolescență sunt deja rămași în urmă, ajungând la nivelul mediei părinților lor adevărați, cei biologici. De ce? Probabil pentru că în primă fază depinde foarte mult de lumea cu care iau contact. Apoi însă pentru acumulări ulterioare contează randamentul motorului, cel care permite formarea de conexiuni noi. Legat de testul menționat de tine, cu oamenii de diferite naționalități, este evident că îl faci mai ușor după ce l-ai făcut o dată. Dar nu acesta este tipul de întrebări din testele IQ. Acolo îți dă să rotești mental o figură și să vezi cu care față vine pe stânga (să zicem). Ei, chiar dacă tot faci teste dinastea cu rotitul figurilor în cap, rezultatele nu ți se îmbunătățesc cu mai mult de 5 puncte. Și uite, fac o concesie cu adolescenții (nu că așa vreau eu, așa spun niște studii) – ÎNCĂ în adolescență mai pot apărea variații de IQ. La adult … nu prea. Dacă există vreun studiu serios care să ateste modificarea IQ în decursul vieții adulte rog pe oricine să facă trimitere la el.

    2. Nu există o legătură strictă și direct proporțională între IQ și rezultatele la șah. Nu susțin așa ceva! Ceea ce arată studiile sunt doar două lucruri: media IQ a șahiștilor este peste a populației generale (este pe la 120); șahiștii mai puternici (maestru în sus) au un IQ și mai ridicat ÎN MEDIE (undeva pe la 130); peste acest nivel se pierde legătura IQ-rating (adică un jucător de 2300 poate fi mai inteligent decât unul de 2700). Legat de întrebarea cu cei doi tineri, nu e chiar așa greu de intuit răspunsul. Atât matematica de vârf, cât și șahul de vârf, presupun un IQ relativ crescut. Acesta este o condiție, dar nu unică și suficientă. Pentru șah îți mai trebuie și alte calități, pentru matematică altele, diferite. Este posibil ca unul dintre cei doi băieți să aibă anumite calități în plus care-l fac potrivit pentru mate, celălalt pentru șah. Este de remarcat și faptul că, datorită efectului de feedback pozitiv, nici nu e nevoie de o diferență foarte mare în punctul de pornire. Cel care observă că are rezultate la șah va fi înclinat să studieze mai mult și mai cu plăcere, studiu care va amplifica diferența dintre cei doi și tot așa.

    Cu prietenie,
    Dan

  64. Horia said

    Daca nu creste, vestea buna e ca nici nu scade, asa ca nu riscam sa ne prostim la batrinete…

    Dar fie ca IQ-ul se suprapune 100% cu sahul fie ca nu, articolul nu prea are utlitate pentru un sahist practician. Oricare ne-ar fi nivelul, toti sintem „condamnati” la aceeasi rutina: studiul variantelor de deschidere, antrenamentul viziunii tactice, imbunatatirea intelegerii strategice, perfectionarea tehnicii de final. Trebuie sa ne facem „meseria”, nu?

  65. jugarul said

    Domnule Grunberg, Domnilor,

    va rog mult, nu mai puneti la indoiala graficele prezentate. Eu tocmai pe ele vreau sa ma bazez si chiar am incredere in ele. Asa cum ne repeta Domnul Vasiesiu, ele ne reprezinta MEDII si nici una MINIME. Ori dansul a afirmat ca pentru unii, este imposibil sa faca ceea ce reusesc mii. Nici un grafic nu prezinta asa ceva, dimpotriva. Nici nu prea gasesti in studii sociologice zero absolut, iar de zero pentru o categorie unde mii din alta categorie nici nu poate fi vorba.
    Nu mai vorbim ca nu gasesc un studiu strict pe sahisti. Cel cu profesiile si IQ-ul aplicat la sahisti ne-ar da o idee. Unde este el? Vom gasi acolo ZERO sahisti cu IQ 90 care sa fi depasit derizoriul prag 2100? Absolut aberant si sigur nu. Stiinta chiar in ceea ce ne prezinta Domnul Vasiesiu atat de coerent ne arata ca NUUU.
    Si mai grav mi se pare reducerea sahului, un domeniu atat de complex la IQ si memorie, fie si prin impunerea unor limite cauzate acestor factori importanti in mare masura.Motivatia este un factor, EVIDENT muuult mai important decat orice IQ si memorie, pe care degeaba le posezi daca nu le utilizezi. Este atat de simplu..degeaba ai si ELO 2800 daca impotriva unui 1800 joci fara nici o motivatie de a-l depasi. Si evident motivatia are un rol DECISIV atat termen scurt cat mai ales pe temen lung.
    Primul motiv pentru care io sunt si voi ramane sub 2100 este fix lipsa motivatiei. Si, faptul ca sunt o putoare ordinara, incapabil sa munceasca, lucru pe care il recunosc fara rusine, nu este un argument, pentru ca in ultimii 5 ani am bagat mii de ore de munca in sah, iar in ultimul an cu norma intreaga si neremunerat. N-am muncit in viata mea cu atata sarg si pentru devenirea mea nu doar ca sahist cic a orice n-as fi fost in stare sa prestez nici macar 30%. Pentru club, habar n-am de ce iata ca pot.
    Exista limite, este de bun simt, si prezentarea Domnului Vasiesiu este si ea de bun simt, cu o singura grava eroare, limitele sunt exagerate,doar in unele concluzii ale dansului ce contrazic flagrant graficele. As putea demonstra cu mai multe exemple, dar vine sfarsitul lumii si nu vreau sa ma prinda nepregatit. S-a propavaduit p-aci si sfarsitul lumii sahiste si-o sa ma prinda cu lipsa unui sistem de deschideri si lipsuri la alte capitole…

    Am jucat week-endul trecut cu doi pusti, 10 si 15 ani cu IQ-uri net superioare mie. La memorie este greu de gasit cineva sub mine. Am iesit pierdut complet din deschidere. Unul m-a scapat din lipsa de determinare, calculand gresit de mai multe ori variante pe care le-ar fi avut la degetul mic nu doar la antrenament ci sigur si la tabla intr-o zi mai buna(sper sa fi fost oboseala si nu probleme de motivatie caci pustiul promite). Cu celalalt a decis experienta, el jucand cu ceva mai multa determinare dar la nici 30% din cat material am bagat io..si criza de timp a dus la rezulatul echitabil – remiza.
    O sa spuneti ca pe temen lung IQ-ul va decide, caci primul in 2 ani va trece glont pe langa 1900 al meu si nu va face decat un scurt popas pe la 2100 in drumul sau spre 2300 si mai sus..Mda, dar celalalt nu ma va depasi niciodata pentru ca are alte prioritati..

    Am 2 grupe de elevi in care primii 2 la dezlegari au un procentaj de peste 80% dar la tabla nu intra primii 3. La memorie(cel putin cea utilizata la sah) sunt net peste ceilalti. In aceste cazuri ma rog zi si noapte sa aiba Domnul Vasiesiu dreptate si sa dea in sfarsit rezultate munca lor, caci si la acest capitol sunt in frunte vre-o doi…

    Ca talentul este decisiv pot fi de acord, dar, atentie cum definim talentul, caci stiintific el inca nu a fost descifrat MI SE PARE..
    Ca IQ-ul este invariabil iarasi n-am nici o problema, dar si aci inteleg ca n-ar fi o definitie unica… Io mi l-am masurat o singura data, dupa 2 nopti nedormite si uitandu-ma atent pe cele pe care le-am gresit nu cred ca mi-as fi imbunatatit prea mult rezultatul, caci la unele intelegeam cu greu de ce rezolvarea era asa cum o prezentau…

    Daca IQ-ul este invariabil, prestatia sahistului nu doar de la o partida la alta ci si de la 30 la alte 30 de partide variaza teribil, implicit si ELO-ul, la toate nivelele. Verificati Ivanchuk(care joaca in draci), Nakamura,Radjabov,Gelfand,Parligras, Manolache, Gileasi nu coboram sub 2200 unde graficele arata o volatibilata ce rivalizeaza cu cea a aurului..
    Vreu grafice pe sahisti, si cu minime, si daca nu sunt hai sa ne apucam de ele ca ne prinde apocalipsa si n-o sa ne putem reincarna in sahisti daca nu rezolvam problema. In viata urmatoare vom fi pedepsiti prin reincarnare in fotbalisti(pentru nerespect fata de IQ) sa jucam numai babaroase in cantonamente(pentru nerespect fata de sah), dar o sa fim plini de lovele si or sa alerge gagicile in dupa noi innebunite insa noi vom alege Bianci gomflabile dar-ar naiba-n ea de reincarnare nenorocita..

  66. Gabi said

    Eh, gandindu-ma profund la cafeaua de dimineata, eu voi alege o sahista extraterestra gonfly 🙂
    Pana atunci, ma gandesc ce senzatii trebuie sa fi avut doamnele care se plang ca au fost rapite si violate de aliens. Ca-n bancul ala cu babele jefuite care intreaba la urma hotul: Dar cu violul cum ramane?
    Or fi fost si domni in situatia asta? Chestiuni neelucidate inca, speram ca stiinta sa ne raspunda cat mai curand.
    Mi-e frica, mi-e frica … 🙂

  67. Sergiu Grunberg said

    draga Dan

    Iti multumesc pentru lectie si admir usurinta cu care jonglezi cu ideile argumentele si cuvintele , Ce nu ai inteles este ca eu nu ti-am contestat teza, ci interpretarea ei putin cam fundamentalista . E adevarat ca si eu am batut campii si nu am fost explicit
    Stiu foarte bine ce e inteligenta, si acord o importanta decisiva potentialului genetic Am dubii asupra unor masuratori facute de oameni si nu de aparate si asta nu e o crima.
    Dar merg pe mana ta si le consider exacte .
    Plec de la acele 5 puncte indicate de tine ( aici ai vorbit de lipsa bolilor, dar nu si de degenerare nai mult sau mai putin vizibila sau rapida)
    Importanta este nu marimea ci faptul ca ele exista !
    Luate in comparatie cu potentialul genetic pare putin , dar daca la consolidarea acelui capital genetic si-au adus poate aportul mai multe generatii individual sau colectiv , acele 5 puncte (care pot sa fie 10 sau 3) sunt meritul exclusiv al individului ! Deci se poate ! Mai mult pentru un individ cu un potential genetic sarac pot fi remarcabile
    Daca ele se castiga numai in faza copilariei , atunci rolul, parintilor ,educatorilor mediului exista indubitabil .
    Confuzia care persista, este ca toti acest factori mediul ,parinti , munca si sansa de care depinde valorificarea potentialului genetic , pot contribui in acelasi timp la cresterea cum spui tu poate minora a inteligentei .

    Cu riscul de a ma repeta iti spun : nu sunt de acord cu limitele absolutizate intr-un domeniu unde masuratorile nu sunt riguroase sau mai precis depind de prea multi factori . Chiar daca ele ar fi exacte acum, nimeni nu poate garanta ca in viitor nu se schimba sau se interpreteaza diferit .
    Teza poate deveni nociva in momentul in care minimalizezi strict pe criterii aritmetice niste cifre si mai ales fixezi putin arbitrar niste limite care recunosti sau nu, sunt cel putin inhibante si demobilizante pentru multi oameni .

    Nu ma simt deprimat de teza ta, din contra ,fiind relativ multumit de capitalul meu genetic , ma temeam ca altii acumuland serios in timpul vietii, sa nu remonteze decalajul

    PS cand am dat exemplu cu Askenazi ,nu am pomenit nicaieri de individ, dar oricum iti multumesc ca mi-ai amintit de selectia naturala si evolutionism , invatate demult in scoala si de a caror detalii uitasem complet

  68. Sergiu Grunberg said

    A propos de grafice aici speculatia e la ea acasa ,atata timp cat nu se tine cont de mai multi factori: istorici ,de civlizatie, ponderea populatiei,structura ei, dinamica si mai ales de TENDINTE

  69. Mihai Ghinda said

    Dane,

    Daca te mai aud vorbind încă o data de „negri” la modul generic o sa pățesc ca John Nunn cu combinația lui Reti: am sa înnebunesc.

    In USA populația este atât de amestecată, metisajul este atât de frecvent, încât este foarte greu de găsit, un negru cu sânge pur, 100% black.
    Din cauze diverse sociale, rasism printre altele, oricine are o proporție oarecare de sânge de negru este automat considerat BLACK, atât de către comunitatea alba (din „prietenie”) cat si de comunitatea neagra (solidaritate si mândrie, pentru ca mulatrii/metișii sunt mai frumosi si mai reprezentativi.)

    Ce te faci cu superbele mulatre Halle Berry, Mariah Carey si Whitney Houston? Le incluzi la grupurile etnice „albi” sau la „negri”? Ce faci cu Donna Summer care este (era) mulatra, căsătorită cu un alb (bateristul formatiei ei) si cu fata lor, Rain (foarte frumoasa si inteligenta) care este aproape alba? In care grupa etnica o bagi? Ce faci cu multele milioane, zeci de milioane de metiși americani, rezultați in urma „dragostei” dintre plantatorii albi & odraslele lor si frumoasele (sau nu) sclave negre, care au avut copii cu albii, copii care au caracteristicile raselor cărora le aparțin? In medie 3-4 rase per metis.
    Principalul eșantion pe care se fac observații sociologice sunt americanii, care ar face observații si pe grupurile de coioți, daca le-ar trece prin cap. Iar „negrii” americani nu prea exista ca atare, in stare pura. Poate undeva prin sudul Louisianei. De aceea populațiile indigene din Africa sunt asa cum afirmi tu ca ar fi, mai sărăcuțe la I.Q. Nu au sângele amestecat.

    Asa ca, fii draguț si scoate-i pe „negrii” de lista ta de argumente. NU EXISTA ”NEGRI” IN USA! Exista o paletă foarte larga de populație cu proporții variabile de ”sânge negru”, de multe ori sub 50%.

    Nici „asiatici” ca grup generic NU EXISTA. Micii tocilari asiatici cu ochelari cu rame negre, sunt fie japonezi, fie chinezi sau coreeni. Muuuult mai rar birmanezi, malaezieni, thai, cambodgieni, indonezieni sau vietnamezi.

    Si teoria ta cu albi deveniti destepti din cauza frigului, grupurilor etnice dusmanoase si a pradatorilor NU sta in picioare, daca judeci logic.
    In Africa erau mai multi canibali pe metru patrat decat oriunde in alta parte a lumii, care isi papau vecinii ca floricelele, bașca tigrii, lei, pantere, crocodili, rinoceri, milioane de serpi veninosi, scorpioni, boli infectioase ucigatoare, caldură inabusitoare, ucigatoare. Deci conditii de viata considerabil ,mai grele decat in zona temperata, unde ursii si lupi erau destul de pasnici 9-10 luni pe ani, iar vecinii nu te mâncau la micul dejun. Cel mult te violau, ceea ce aducea in fond gene noi, proaspete in trib. Deci, potrivit argumentelor tale, negrii ar fi trebuit sa fie mai inteligenti, deoarece mediul lor de viata era mai ostil si mai neprielnic decat al albilor din centrul Europei.

    PS Spui tu in definitia Inteligentei: „inteligența nu măsoară cunoștințele acumulate, nu măsoară gradul de cultură, nu măsoară rafinamentul intelectual, ci abilitatea de a face noi corelații și inferențe logice rapid și corect„.

    Prin definitie „inferentele” sunt un proces exclusiv logic, deci aici este vorba de un pleonasm triplu, pentru ca ce este logic este si corect, deci ar fi trebuit sa sune asa, simplu, fara zorzoane care sa impresioneze pe ScC: „…de a face rapid corelatii si inferente”. Ca nu au inteles toti ce vrei sa spui este evident (au zis…Dah!), nu a protestat inca nimeni.

    Definiția mea de zeci de ani, despre inteligenta este mult mai simpla si si nu joaca feste, datorita vreunui limbaj pretios:

    Este capacitatea de a face rapid sinapse,de a intelege in detaliu o situatie (nou) creata) si de a trage concluzii juste intr-o moment dat
    si, in versiunea mea, este numai partial dobandită (sinapsele rapide), putand fi amplificată consistent multumită studiului, largirii orizontului intelectual si a experientei de viata căpătate odata cu scurgerea timpului (tragerea de concluzii juste/adevărate)
    Cum ti se pare? Presupune o secunda ca a fost enunțată de o sosie a lui Pinker……

  70. Fofirca said

    Domnule Vasiesiu,

    pe masura ce sunteti bombardat cu tot mai multe intrebari si cu rabdare (ceea ce este de apreciat- si ceea ce demonstreaza credinta in cele sustinute ) dati tot mai multe explicatii, va afundati tot mai mult in acea zona a stiintei in care domneste incontrolabilul, incertitudinea si contradictoriul. In acest sens nu voi sublinia decat contradictia evidenta intre afirmatiile dvs. din articol :
    „Așadar, inteligența este stabilă de-a lungul vieții ”
    „Pe grafic se vede cum nivelul tinerilor de 17 ani de culoare este cam același cu cel al albilor la 13 ani, hispanicii la 17 ani sunt foarte puțin mai sus … iar albii la 17 ani au scoruri MULT mai mari.”
    si cele dintr-un mesaj ulterior : „Cred că e vina mea că nu am specificat cu claritate – este vorba despre inteligența unui adult cea care nu se modifică. Sigur că un copil de 9 ani nu va avea același rezultat la un test cu același copil la 16 ani, este evident, e încă în perioada de formare. Dar testul făcut la 20, 30, sau 40 de ani dă același rezultat ”
    ” Și uite, fac o concesie cu adolescenții (nu că așa vreau eu, așa spun niște studii) – ÎNCĂ în adolescență mai pot apărea variații de IQ. La adult … nu prea.”

    Si acum, vin sa va intreb lucruri amuzante care reies din propriile dvs. afirmatii :
    Inteligenta este stabila sau nu ? Viata se masoara de la 20 ani sau de la nastere ?
    Ce inseamna pentru stiinta „a face concesii” sau „nu prea” ? Avem de a face cu stiinta ( precizie, certitudine, claritate, logica ) sau cu o pseudostiinta care se chinuie sa gaseasca mijloacele prin care sa justifice niste rezultate dinainte hotarate ?

    Dar nu va ingrijorati, in decursul istoriei ,oamenii de stiinta au bajbait, s-au inselat si au suferit de acel bigotism stiintific, care i-au determinat sa afirme ca Pamantul este plat, ca un obiect mai greu decat aerul nu va zbura, ca nu poate fi depasita de o masina viteza de 30 km/h., etc,etc,etc,etc,etc.
    In domeniul dvs.medical sunt deja la moda retragerile de pe piata a medicamentelor si vaccinurilor supertestate, care brusc se dovedesc nocive, daca nu chiar otravuri.

    Dupa aceste EVIDENTE , comentand inadvertentele, uneori chiar naivitatile evidente semnalate de dvs. intre diversele informatii despre conceptele spirituale, vin si va intreb ca intre doi oameni rationali ( sper sa acceptati acest lucru) :
    Daca in domeniul stiintei, unde avem de a face cu lucruri concrete , materiale si usor de studiat, se fac atatea gafe, se spun atatea prostii, de oameni considerati de top in domeniu, de ce credeti ca pe taram spiritual lucrurile ar sta mai bine, cu atat mai mult cu cat sunt mai greu de decelat ?
    In ce priveste multitudinea de intrebari din domeniu, puse de dvs., la multe as putea sa va raspund, dar sigur ca le-ar cade greu la stomac unora si mi-ar lua prea mult timp, dar nu ar avea sens atata timp cat este evident ca nu aveti deschiderea necesara pentru a va depasi blocajele conceptionale. Este edificator in acest sens afirmatia dvs. : „Recunosc că nu am citit niciuna din cărțile sale, în care prezintă presupuse cazuri ca cel de mai sus, însă am citit mai multe critici ale celor care au studiat acele cărți, și care confirmă exact bănuielile mele.”
    Dvs. nu doriti adevarul, ci vanati doar argumente ( ale altora – ce va garanteaza corectitudinea lor , daca nu cunoasteti si argumentele partii adverse ?) care sa va justifice parerea preconceputa.

    In privinta testelor IQ, am mult scepticism. Personal, am fost si eu preocupat de aceste teste. Acum mai bine de 15 ani am facut un astfel de test ( plin de intrebari cu tenta matematica – si ma intrebam cu neancredere inca de pe atunci cum ii va iesi unui medic sau poet, care numai lipsit de inteligenta n-ar fi fost ) si mi-a iesit 117. Anul trecut am completat un test IQ pe net ( din acelea taxabile cu 2 euro si ceva, cu grafice, aprecieri si recomandari trimise pe mail ) si am obtinut 137.
    Spuneti-mi care este explicatia acestei diferente, cu atat mai mult cu cat nu ma consider foarte destept. Poate primul test mi se pare ca se apropie cel mai mult de ceea ce cred eu ca ma reprezinta. Concluzia mea este ca nu au nici o relevanta, decat intre anumite marje.
    Pe de alta parte, ati marsat mult pe IQ, care se pare ca este doar o parte din ceea ce reprezinta masurarea inteligentei. De ce nu ati amintit nimic de „Inteligenta Emotionala ” , deja superutilizatul EQ in testarea candidatilor la un job in multinationale.
    Inteligenţa emoţională este capacitatea de a identifica emoţiile tale şi pe ale celorlalţi spre a le armoniza. Altfel, inteligenţa emoţională este cea care te ajută sa iei decizii oricând şi oriunde şi să foloseşti emoţiile tale şi pe ale celorlalţi ca să-ţi atingi scopurile. EQ presupune îndeplinirea a trei condiţii:

    – să-ţi cunoşti emoţiile;

    – să ştii să le gestionezi;

    – să înţelegi emoţiile celorlalţi.

    Daca asa stau lucrurile, nu cumva si acest tip de inteligenta este necesara sahistilor ?

  71. Dan Văsieșiu said

    @ Mihai, faptul că nu poți trasa o limită precisă între un adolescent și un adult, sau între un bebeluș și un copil mic, sau între un adult și un bătrân nu înseamnă că nu există copii, adolescenți, adulți sau bătrâni. Bineînțeles că există o mulțime de stadii între două vârste, însă poți găsi diferențe clare între grupul adulților și grupul bătrânilor, din foarte multe puncte de vedere. Nimeni nu va confunda un copil de 9 ani cu un tânăr de 20 de ani. E la fel și cu rasele. Sigur că există destui amestecați, însă asta nu exclude existența acelor categorii separate. Datele biologice sunt diferite, și nu doar cele intelectuale, semnalate în articol, ci și altele. Nu cumva îți închipui că este o coincidență că la finalele olimpice de 100 de metri vezi doar negru în fața ochilor? Or fi fost albii discriminați, n-au fost lăsați să fugă în copilărie? Ai idee ce diferențe majore există și în privința profilului de risc cardiovascular, de exemplu? De la frecvența bolilor la lungimea penisului, de la proporția dintre lungimea membrelor și cea a trunchiului până la mărimea craniului și a creierului, de la vârsta primei menstruații la fete și până la densitatea osoasă și a glandelor sebacee, sunt zeci și zeci de parametri care fac diferențierea clară. O mulțime de caracteristici (unele de suprafață, altele de profunzime) sunt EVIDENT diferite. Orice laborator criminalistic îți spune dintr-un fir de păr, dintr-un craniu oricât de degradat, și chiar dintr-o singură celulă uneori care este rasa victimei. Desigur, unii vor ca pe de o parte să spună că rasele nu există, sunt doar un concept cultural, iar pe de altă parte tot aceiași urlă că unele rase sunt asuprite. Curat murdar.
    Pentru observații legate de factorii de mediu care au dus la creșterea capacității craniene și inteligenței speciilor de hominide care au trăit în climat mai friguros, trebuie mai întâi să studiezi mult mai aprofundat ce s-a scris în literatura de specialitate, și dacă găsești greșeli în lucrările respective – foarte bine, scrii tu una mai bună și comunitatea științifică îți va mulțumi.
    Nu îți dau dreptate cu pleonasmul. Inferențele pot fi logice sau nu. Pot fi făcute rapid sau lent. Iar termenul „corect” se referă la procesul în sine, nu la rezultatul său (poate fi un proces corect care să ducă la rezultate greșite, din cauza unui punct de pornire greșit … sau chiar un proces greșit care întâmplător să dea de un rezultat valid). Logica la rândul ei este de multe tipuri și greșelile la fel (formale, informale). Însă nu mă deranjează nici definiția ta, chiar dacă este mai mult o descriere lărgită în care deja te referi la modul în care presupui tu că se naște inteligența (mod care ar putea fi în cele din urmă dovedit drept corect sau fals, nu știm cu siguranță la ora actuală).



    @ Toată lumea,

    Am scris articolul de fond pentru faptul că în niște comentarii apărute la un moment dat au existat câteva voci care au susținut aberantul model egalitarist, conform căruia nu există predispoziții la naștere, creierele tuturor sunt egale și oricine poate deveni orice. Am demonstrat în articol prin dovezi științifice și argumente de bun simț că nu este acesta cazul. Despre proporția dintre condiționarea genetică și factorii de mediu se poate discuta, dar nu se mai poate la ora actuală nega faptul că există o componentă genetică importantă. Am arătat faptul că persoanele cu genom indentic (gemenii monovitelini) ajung să semene extraordinar de mult intelectual chiar atunci când au trăit toată viața în medii complet diferite. Am arătat că, din contră, copiii adoptați ajung să semene mult mai mult cu părinții biologici decât între ei sau cu părinții care i-au crescut. Am arătat cum se corelează acest lucru cu studiile imagistice ale creierului. Am arătat faptul că există diferențe foarte mari între efortul necesar pentru atingerea unui anumit nivel, de la o persoană la alta (unul învață mult mai repede și ușor decât altul) – lucru pe care-l vede oricine a lucrat vreodată cu copii. Am arătat, de asemenea, modul în care grupe populaționale mai apropiate genetic, precum diviziunile majore numite rase, sunt apropiate ca și performanțe IQ – dovedit în toate testele, din toate țările, de câte ori s-au făcut.

    M-am referit apoi la ceea ce s-a constatat specific legat de șah. S-a observat că jucătorii de șah au în medie un coeficient de inteligență mai ridicat decât populația generală, și că jucătorii buni de șah îl au și mai ridicat. Totuși, nu există o corelație directă între IQ și rating (un jucător mai puternic nu este neapărat mai inteligent, ci doar media jucătorilor puternici este undeva deasupra mediei jucătorilor slabi). Am menționat studii care au arătat și importanța unei memorii de lucru bune pentru șahist. Am indicat motivele pentru care există o diferență statistică de performanță între sexe în șah. Am explicat faptul că există o limită a capacităților unui individ la șah, exact așa cum există la viteza de sprint și la orice altă activitate. Existența unei limite nu trebuie să descurajeze pe cineva, pentru că nu se poate știi dinainte unde se află aceasta. Se poate presupune că un jucător adult care de ani de zile nu reușește să treacă de un anumit prag, cu toate că încearcă din greu, probabil s-a apropiat de limita sa. De altfel, dacă are cineva curiozitatea să urmărească curbele ELO ale oricărui jucător de 50-60 de ani fără întreruperi ale carierei, va vedea un model tipic – o perioadă cu un trend net pozitiv (sigur, nu liniar, dar cu o tendință clară în sus), urmată de o perioadă lungă de oscilații în jurul unui nivel oarecare (plafonul), și în cele din urmă o tendință lent descendentă după o anumită vârstă. Acele oscilații în jurul plafonului sunt de 30 de puncte la unii, de 50 sau 100 de puncte la alții (unii jucători sunt mai constanți, alții mai volatili în exprimare).

    Eu le mulțumesc tuturor celor care au comentat, indiferent dacă au avut de spus lucruri bune sau rele. Cred că argumentele mele au fost suficiente și clare și nu mai am nimic de adăugat la ele. Ca urmare consider acest subiect închis din punctul meu de vedere.

  72. Mihai Ghinda said

    Dane,

    Nu te supara, dar am citit mai mult decat banuiesti tu SI despre antropologie. In fond, de ce te-ar fi interesat mai mult pe tine antropologia decat pe mine? Am avut si 15 ani mai mult decat tine timp sa citesc si mai mult timp in general fiind numai sahist.

    Nu stiu de ce de fiecare cand cineva face o afirmatie in dezacord cu opiniile tale, trebuie sa-l trimiti la biblioteca publica dupa o carte oarecare, lundu-l astfel peste picior si scotand sugerand discret ca fie este ignorant, fie are cultura de gospodina.

    Nenea Vasiesiu, NU este „gigea”!

  73. Niki said

    In sfarsit, subiectul tinde sa se inchida, pentru ca s-a scris suficient si pe ici-colo incepuse sa se bata apa in piua.
    Nu am comentat in profunzime subiectul, pt simplu fapt ca nu am studii de specialitate, ci doar pareri. Dar in virtutea libertatii de exprimare, risc cateva randuri.
    Argumentele d-lui Vasiesiu au o baza stiintifica solida si imi par valide 99%. Fara discutie ca „scoli de gandire” si interpretari diferite ale studiilor exista si vor exista.
    Ma raliez insa si nuantelor mentionate de d-nii Grunberg si Ghinda, privind influenta mediului inconjurator sub toate aspectele sale. Insa raman la credinta ca IQ-ul nu se schimba semnificativ de-a lungul vietii. Ceea ce se schimba este comportamentul, prestatia, performanta individului, unde acest dat al inteligentei este doar unul dintre ingrediente. Fara indoiala ca un IQ superior va influenta/usura achizitiile sociale si culturale astfel ca individul va avea sansa unor performante superioare mediei.
    Cred ca un alt ingredient care trebuie luat in seama este personalitatea. De asemenea un subiect controversat in dualitatea mostenire genetica versus mediu. Si aici sunt cel putin doua curente pregnante:
    – nomotetice, care vad trasaturile de personalitate fiind ereditare, slab influentate de mediu
    – idiografice, care considera personalitatea in continua dezvoltare/schimbare, cu puternice influente ale mediului
    Si o adaugire (de suflet, fiind un avid cititor de Freud) privind teoria personalitati a lui Freud care consta in 3 parti: identity, ego si super-ego. Ma opresc aici ca sa nu deschid un subiect care merita tratat separat.
    Revenind la sah, a fost deja clar explicat de ce media IQ a sahistilor este mai mare. Am citit un articol care promova(logic as zice) utilitatea IQ(crescut) in anumite activitati care implica preponderent procesul de invatare. Si de asemenea se facea o corelatie intre un IQ scazut si delincventa/fapte antisociale.
    Insa doar un coeficient mare de inteligenta nu garanteaza succesul pentru ca mai sunt si alte „dotari” necesare. Din nou sunt de acord cu dl Vasiesiu si consider ca determinarea este un factor ultra-necesar performantei sportive. Dar mediul in sine contine destui factori care pot ajuta/inhiba performanta: familia, scoala, conditie fizica/sanatate, cultura, statut social/economic, religie, sex. Asadar o inteligenta medie(chiar un scaun poate fi facut MI, sic!) poate fi pusa in valoare intru-un mediu propice performantei, asa cum un super IQ poate esua intr-o conjunctura nefavorabila.

  74. Gabi said

    Domnule Vasiesiu, mai intervin doar o data, asta pentru ca nici de gluma nu prea mai am chef, prin a spune ca egalitarismul, corectitudinea politica, discriminarea pozitiva care au exasperat pe multi, inclusiv pe dvs., nu sunt altceva decat o forma de marxism mascat. Fac aceasta precizare doar pentru ca am remarcat ce ati spus.
    „Unii vor ca pe de o parte să spună că rasele nu există, sunt doar un concept cultural, iar pe de altă parte tot aceiași urlă că unele rase sunt asuprite. Curat murdar.”
    Prin intermediul tehnologiei, vom trai toti la comun, aplicandu-se neabatut 🙂 principiul marxist „De la fiecare după capacităţi, fiecăruia după nevoi“. Nevoile nu vor fi prea mari, dar pur animalice ca in „Minunata lume noua” a lui Huxley. Deja suntem pe acest drum, ma duc sa-mi iau niste fistic si un falafel 🙂

  75. Sergiu Grunberg said

    Draga Dan
    M-ai dezamagit cu abandonul , aici pe site e ca in dragoste , nu poti fi egoist, trebuie sa te gandesti si la satisfactia partenerului .
    Cand ti-ai anuntat retragerea ,aveam pregatit un mesaj , in plus o noua asertiune de-a ta, mi-a inspirit o alta intrebare . In consecinta o sa public mesajul fara asteptari deosebite .

    Daca un copil nu e potrivit pentru sah , il trimiti la judo, daca nu are aptitudini la matematica sau romana , il trimiti la geografie sau istorie , daca nu are ureche muzicala il trimiti la psihologie sau sociologie.
    Dar daca e prost ? o sa vada dupa note si examene ca nu e cartea de el ( daca nu are un parinte barosan) si o sa se duca la o meserie . Daca nu are aplicatie nici acolo, o sa se duca in armata, sau o sa se faca controlor ,salvamar sau bodyguard . Daca nu e bun chiar de nimc, in disperare de cauza, poate sa intre in politica . Mereu exista o alternativa . Dar daca ii spui ca e prost , care va fi reactia?
    Fie ca e copil, sau adolescent, drumul lui in viata va fi marcat definitiv . Este ca ala pe care il insala nevasta pe toate drumurile , dar el nu stie si e fericit. Oamenii nu pun esecurile pe seama neputintei sau capacitatii lor reduse , ci invoca nedreptatea, ghinionul etc
    Cum spuneam eu in cugetari : prostul nu se considera prost, ci doar defavorizat!
    In felul lor, prostii pot fi fericiti in universul lor redus, pana in clipa cand cineva le deschide ochii . In virtutea drepturilor omului , societatea ii protejeaza pe invalizi ,orbi ,surdomuti ,handicapati mintal . In acceptiunea mea ,metoda de a-i proteja pe cei cu potential genetic minim (si nu sunt putini) este a nu le spune cum sunt ! De asta fara a considera teza sustinuta de tine neadevarata , cred ca poate deveni nociva in momentul popularizarii ei . Poti sa spui ca e o speculatie si fantezie , dar asa cum a aparut arianismul ,asa cum lumea e impartita neoficial in caste pe nivele de bogatie , maine poate veni cineva cu ideea sa testam IQ tuturora si sa-i impartim si sa-i tratam ca atare ,conform masuratorilor .

    Dupa aceata scurta consideratie, trec la cateva concluzii :

    RiIGOAREA STIINTIFICA : mi se pare ca ai transferat preceptul biblic “crede si nu cerceta “si in stiinta, ceea ce nu pare normal . Orice teorie stintifica ca si orice pe lumea asta, ridica niste dubii sau semne de intrebare .
    Aparitia pe un site, nu inseamna parada de cunostinte si de competenta in fata unui auditoriu in mare parte neavizat, ci presupune rabdare, intelegere si explicatii la un nivel accesibil pentru cei curiosi .

    Daca vanturi tot timpul infailibilitatea si vii cu explicatii in termini pomposi si majoritar speculative, iesi chiar din tiparele rigorii stintifice . In opinia mea , oamenii inteligenti trebuie sa aiba mereu in minte dubiul, indoiala plecand de la ideea ca totul e relativ pe lumea asta

    A ocoli anumite intrebari critice , a face divagatii si a raspunde instantaneu “ ex cathedra” nu e in avantajul tau . Pe langa faptul ca, dorind sa castigi repede “duelul”faci destule greseli evidente si crede-ma sunt mult mai multe decat cele insirate de Mihai .

    Pai daca invocam rigoarea, atunci hai s-o si aplicam !

    Asta insa nu diminueaza cu nimc valoarea lucrarii , una din cele interesante publicate pe acest site

    Toata lumea stie ca esti un tip deosebit, cultivat si multilateral dar asta nu cred ca justifica anumite semne de cult al personalitatii pe site . Constatarea mea cu tripla ipostaza e posibil sa te fi surprins si pe tine, dar si subconstientul lucreaza ( influentat sau nu de potentialul genetic )

    Eu am sumare cunostinte in domeniu , iar ce am citit mi s-a parut interpretabil .
    Mi-am luat anumite riscuri, fiindca stiam ca esti extrem de informat in domeniu si nu de acum , citisem déjà confruntarea ta cu Blackie .
    Nu sunt familiarizat cu discutii pe baza de grafice (ti-am expus parerea despre ele inainte) teste si tabuuri , ci pe baza de argumente logice.
    Am primit raspunsuri docte (urmand cu strictete spusele tipului din filmulet si cartile) speculative si usor umilitoare pentru mine. Nu ma deranjeaza atata timp cat exista argumente viabile, nu speculatii sau aluzii subtile la incompetenta mea.
    Raspunsul la metafora mea cu dreptul la vis , de exemplu a fost deplasat evident ..

    De altfel sunt surprins ,fiindca pe cat de inversunat si chiar obtuz esti in tema asta, pe atat de fermecator esti in altele ,unde debordezi de fantezie, sarcasm umor si cunostinte

    De ce am folosit parabola cu Blackie ?, fiindca iarta-ma, in acea disputa despre IQ ,a fost mult mai convingator si nu numai in opinia mea

    Ai acceptat asertiunea ca originalitatea si creativitatea sunt componente ale inteligentei , dar nu se pomeneste de ele in teza si sunt greu sesizabile in articol .

    Din punct de vedere al problemelor geneticii esti un om favorizat ,fiindca i-ai cunoscut si partea cea mai intunecata ca doctor, dar si celelalte fatete ca dascal, sahist si antrenor.

    Teza asta care a devenit obsesiva pentru tine , nu e contestata de nimeni, .ci numai NUANTATA atat ca masuratori, dar mai ales la concluzii.

    Raman cateva intrebari capitale :
    Cum se poate exploata mai bine capitalul genetic ?
    Cum se poate creste adaosul de inteligenta in timpul vietii ?
    De ce geniile nu au continuitate prin descendenti ?
    Daca e benefic ca omul sa-si cunoasca valoarea si mai ales limitele ? (daca cei de pe site si-ar cunoaste IQ-ul , s-ar gasi cativa care in loc sa te laude, te-ar injura ca la usa cortului)
    La la un tip catalogat cu un capital genetic sarac , descendentii lui peste cate generatii au sansa “reabilitarii” ?

    Sau mai prozaice de genul:
    E bine ca sahistii sa-si cunosca IQ-ul ?
    E bine sa te iei la tranta cu specialistii ? daca nu iti sti IQ –ul (cazul meu)
    E cazul sa arzi toate cartile pe carele-ai citit, fiindca nu te-au facut cu nimic mai destept ?

    Dupa ce si-au insusit teza, relatiile celor de pe site cu parintii se pot modifica intr-un sens sau altul ?

    Cu prietenie
    Sergiu

  76. Sergiu Grunberg said

    Draga Niki

    Fiecare teza poarta in ea germenii schimbarii . In universul asta totul se misca . Pana si pe dumneavoastra v-au „miscat” argumentele lui Danut in proportie de 99%
    Nimic nu e imuabil . Poate variatiile sunt greu perceptibile, dar ele sigur exista.
    A fetisiza IQ-ul si in consecinta a conchide ca omul e numai la cheremul datelor naturale e impotriva logicii si a bunului simt.
    Greseala vine dintr-o interpretare eronata a unei teorii adevarate prin comparatii nefericite
    si masuratori discutabile.
    Dar nu mai insist si inchei cu salutul traditional :
    „E pur si muove”

  77. Mihai Ghinda said

    @Niki dixit:
    „Argumentele d-lui Vasiesiu au o baza stiintifica solida si imi par valide 99%.”

    Ma se pare normal de acord cu Dan. Este usor, mult mai greu este sa joci rolul „avocatului diavolului”. De curiozitate, poti sa devoalezi ce contine acel misterios 1% cu care nu esti de acord?

    Eu in continuare sustin ca intreaga teorie IQ este o „gaselnita”, inventata de un grup de sociologi, superincantati de ei insisi, care se plictiseau si si-au zis: -Hai sa inventam ceva care sa NE masoare inteligenta. Si uite asa s-a nascut I.Q.-ul si MENSA.

    Si in aceasta privinta parerea mea este identica cu a lui Blackie, care l-a hartuit rau pe Dan acum vreo 6 luni. Si atunci Dan a incheiat ex abrupto disputa. Si tot atunci am vazut aceiasi inflexibilitate, totala sa lipsa de empatie pentru oponentul sau de idei.

    Reiau, ma bucur ca sunteti de aceiasi parere.

  78. Sergiu Grunberg said

    pentru lamuriri cititi msajul meu 67 :luate in considerare…

  79. Sergiu Grunberg said

    Gabi
    Ma intreb daca sunteti credincios , fiindca doctrina asta scarboasa marxismul se intalneste in multe puncte cu crestinismul .Nu confundati o doctrina cu un sistem .
    Dar daca vreti sa va calmati, va recomand o carte palpitanta: Mein Kampf de un autor cunoscut , imi scapa acum numele!

  80. Domnule Grunberg,
    am trecut cu vederea multe denaturari intentionate exprimate de domnia voastra in ultima vreme, dar va atrag atentia cu aceasta ocazie sa nu instigati cititorii acestui blog spre o directie contrara legilor in vigoare, si de a caror consecinte veti fi direct raspunzator.
    Considerati acest mesaj doar ca un avertisment.

  81. Sergiu Grunberg said

    Domnule Valahu ,lasati un moment paharul , beti o cafea si recititi mesajul . Veti constata ca e o ironie fata de mesajul cam rasist a lui Gabi , Cat de tulburat trebuie sa fiti ca sa credeti ca Grunberg face propaganda nazista . Hai sa facem o conventie ,fiindca altfel s-ar putea sa nu mai fiti moderator pe site !
    Deci nu bem cand scriem si nu scriem cand bem!

  82. Domnule Grunberg, din acest moment, va doresc vacanta placuta pe alte bloguri!

  83. Niki said

    D-le Ghinda,
    „Nu poate. Nici el, nici altcineva. Pentru că tocmai acesta este rolul științei, de a vedea ce spun datele obiective, pe un număr uriaș de cazuri, cu semnificație statistică. Impresiile personale ale oricui pot fi greșite dintr-o mulțime de motive.”
    Aceasta afirmatie reprezinta 1% de care intrebati. Consider ca oamenii de stiinta (si cu atat mai mult noi) trebuie sa aiba permanent incertitudini. Poate ca de aici se naste si progresul.
    Nu stiu daca maine sau poimaine rezultatele studiilor vor arata altfel sau daca interpretrile vor fi diferite. Deocamdata opinia mea de nespecialist este ca argumentele prezentate stau in picioare.
    Nu mi-ar fi fost greu sa fiu avocatul diavolului, dar nu am simtit nevoia. 🙂
    Nu fetisizez IQ. Dimpotriva, am precizat ca este doar un ingredient necesar performantei intr-un anumit domeniu si ca e nevoie si de ceea ce ne ofera mediul/experienta/munca. Proportia in care realizarile se datoreaza genelor sau mediului poate diferi semnificativ de la o persoana la alta. Asadar eu cred ca cele doua atribute se completeaza, nu se exclud si nu sunt in raport de contrarietate. Iar pentru performante de varf e nevoie de amandoua la cote inalte.
    Altfel, o larga majoritate a oamenilor, din motive pe care le denumesc conjuncturale, nu ajung sa-si atinga „maximul”(inclinatia) genetic(a) si nici sa folosesca in procent major achizitiile culturale si experienta. Ci traseul vietii lor este dictat de constrangerile sociale, familiale sau de apartenenta la o anumita rasa sau teritoriu pe glob.

  84. Niki said

    D-le Valahu, D-le Ceausescu,

    Am recitit si eu mesajul d-lui Grunberg catre dl Gabi. O replica ironica la un mesaj in coltul gurii(nu l-as cataloga rasist).
    Cat despre acea carte, eu cred la modul f serios ca e nevoie sa cunoastem inclusiv dictatorii sau greselile istoriei. Mai toti am avea de invatat, nu inseamna ca imbratisam simboluri naziste.
    Nu m-am prins spre care directii ilegale indreapta dl Grunberg, mai ales ca o asemenea situatie este evident ridicola. Prin urmare mesajul/avertisment al d-lui Valahu mi se pare jignitor. Sa existe vreun alt motiv(poate acele denaturari?, sa aflam si noi) pentru care d-lui Grunberg i se baga pumnul in gura?
    Pana nu veti oferi explicatiile cuvenite(cred eu insotite de scuze), consider ca e nedemn sa mai scriu pe acest blog.

  85. Niki, intotdeauna intr-o discutie directa am avut opinii diferite. De ce nu ar fi asa si acum?

  86. Dan Văsieșiu said

    Stimați cititori,

    Îmi cer scuze anticipat pentru lungimea acestui comentariu, însă fiind ultimul pe care-l public pe Șah cu Ceaușescu mi se pare firesc să dau și câteva explicații. În urmă cu două săptămâni, în urma discuției cu domnul Iulian Ceaușescu, am convenit să îmi aduc contribuția cu niște materiale pe blogul dânsului. M-am gândit la vremea respectivă că voi reuși să aduc ceva cât de cât original și am pornit la lucru cu mult entuziasm. Aveam deja în momentul respectiv un număr de 6 articole teoretice în lucru, câteva aproape terminate, vreo 10 partide analizate, considerate de mine ca fiind interesante și un articol centrat pe o idee personală într-o anumită variantă de deschidere.

    În primul articol publicat m-am referit la o metodă pe care o folosesc cu succes de mulți ani de zile pentru a determina profilul elevului cu care lucrez ca antrenor. Din câte observ, articolul a fost apreciat de cititori (33 de voturi, media 5 din 5), lucru rezultat și din comentarii. Au existat și critici din partea domnului Mihai Ghindă, care și-a exprimat îndoiala legată de utilitatea practică a metodei și neîncrederea că jucătorii tineri ar fi dispuși să-și analizeze propriile partide, din partea domnului Grunberg care m-a informat că sunt destule lucruri adevărate dar și multe speculații și din partea domnului Anuța (Fofirca), legate de modul concret în care s-ar putea folosi metoda în timp. Cred eu însă că nu s-a trecut de nivelul unor „înțepături” colegiale și răspunsurile pe care le-am dat au lămurit neînțelegerile.

    Cel de-al doilea articol a fost o partidă pe care am analizat-o dintr-un punct de vedere personal, încercând să trec dincolo de stilul sec de Informator și, pe cât posibil, să sugerez niște idei utile jucătorilor cu nivel sub al meu. Din nou, articolul a avut doar voturi pozitive (35 la momentul actual), însă nu a stârnit prea mult interes, dovadă numărul redus de comentarii.

    Cel de-al treilea articol este cel prezent, care la momentul de față are 42 de voturi, și din câte îmi dau seama este de asemenea o medie de 5 – lucru pe care îl interpretez drept o dovadă a faptului că este apreciat de marea majoritate a cititorilor. Cu toate acestea, sunt profund dezamăgit de natura unor comentarii, în special cele venind tocmai de la persoanele la care mă așteptam cel mai puțin. Mă așteptam ca domnul Anuța (Fofirca) să mă critice întrucât dânsul este un dușman declarat al științei și un iubitor al teoriilor de tip mistic, esoteric și new age, dintre care în comentarii a menționat teoria reîncarnării. Cu toate că suntem pe poziții diametral opuse în această privință și că de multe ori se lasă dus de val interpretând greșit spusele mele, salut modul civilizat în care și-a exprimat ideile.

    După cum am explicat și în conținutul articolului, și în repetate mesaje, scopul articolului a fost de a aduce anumite lămuriri în privința disputei nature-nurture, care a bântuit blogul în numeroase rânduri, în comentarii, și care se întâmplă să fie un domeniu pe care l-am studiat intens de foarte mulți ani de zile. Prin natura profesiei mele (neurolog), prin relația foarte strânsă cu psihologii cu care am discutat zeci de ore acest subiect, prin miile de pagini din cărți și articole de specialitate, prin cunoștințele avansate pe teme precum evoluționismul și antropologia, și nu în ultimul rând prin activitatea ca jucător și antrenor de șah, am considerat că am suficientă expertiză pentru a scrie un articol pe tema relației dintre predispozițiile naturale și factorii de mediu. Tocmai pentru a evita natura speculativă sterilă a discuțiilor din trecut, am căutat să dau referințe clare din literatura de specialitate, am inserat grafice ușor de înțeles, am atașat chiar și câteva articole și cărți pentru cei care doresc să intre în detalii. Am dorit să dau o tentă mai profesională discuțiilor, obișnuit fiind cu felul în care port aceste dialoguri pe forumurile internaționale. Vreau să spun cu claritate că și acolo există opinii diferite de ale mele, însă NICIODATĂ nu am fost jignit și întotdeauna cei care au avut obiecții au prezentat întrebări la obiect, au prezentat lucrări care să le susțină propriile teze și, în general, toată discuția a fost extrem de civilizată. Cei care cunosc mai puțin despre domeniu încearcă să se documenteze mai întâi, studiază măcar ABC-ul acestui extraordinar de complex subiect, și abia apoi susțin un punct de vedere, fără a ataca personal vreun interlocutor. Asta înseamnă civilizație, respectul pentru știință și adevăr și respectul pentru argumentele celui mai bine pregătit într-un domeniu.

    Nu este ceea ce am întâlnit aici. Văzând direcția pe care o iau comentariile, am încercat să mă retrag cu delicatețe din discuție (vezi acest mesaj). Asta pentru că nu sunt un tip conflictual, nu îmi plac decât polemicile bazate pe argumente, nu pe atacuri la persoană (spre supărarea domnului Ghindă, care m-a certat pentru că nu m-am luat la trântă cu domnul Anuța). A fost o ofertă tacită de pace, după care m-am apucat să finalizez un viitor articol (unul despre diferite metode de calcul, cu avantaje și dezavantaje, cu referințe bogate din nou și bazat și pe experiența proprie și pe discuțiile purtate cu mai mulți mari maeștri). Din păcate, în loc să aprecieze gestul făcut de mine, adversarii de idei s-au coborât la un nivel și mai scăzut, continuând să mă muște grobian. Iată câteva afirmații făcute între timp:

    1. Că aș fi transferat preceptul biblic crede și nu cerceta în știință. Cum ar fi așa ceva posibil, când știința prin definiție este cercetează și verifică?
    2. Că apariția pe un site nu înseamnă paradă de cunoștințe și competențe, ci presupune răbdare, înțelegere și explicații la un nivel accesibil pentru cei curioși. Rog pe oricine să citească articolul și să-mi spună dacă nu cumva EXACT acest lucru l-am făcut – am tradus o problemă extrem de complexă într-un limbaj simplu, ușor de înțeles, însoțit de grafice sugestive, în propoziții clare. La fel și în mesaje.
    3. Că vântur infailibilitatea și vin cu explicații cu termeni pompoși. Din nou rog pe oricine să citească articolul și să indice unde sunt acei termeni pompoși. Rog să-mi indice unde am spus că aș fi infailibil. Tocmai pentru a nu fi acuzat de așa ceva am redus la minimum părerile personale și am lăsat datele și studiile să vorbească.
    4. Că ofer explicații majoritar speculative. Asta după ce înainte m-a acuzat exact de opusul acestui lucru, că mă bazez prea mult pe știință. Așadar simultan sunt rigid științific și speculativ (care înseamnă nejustificat științific).
    5. Că ocolesc întrebări critice. Nu am găsit în comentarii nicio întrebare la care să nu fi răspuns.
    6. Că fac divagații. Care? Unde am divagat? Toate răspunsurile au fost la obiect.
    7. Că răspund ex cathedra, lucru care nu este în avantajul meu. Am înțeles, trebuie să mă prefac că nu prea știu.
    8. Că fac greșeli evidente (dar nu se dau exemple).
    9. Că dau semne de cult al personalității pe site. Fără comentarii, un atac de cea mai joasă speță, nefondat și de tipul hoțul strigă hoții.
    10. Sunt înverșunat și obtuz pe tema asta. Am ajuns obtuz pentru că nu-mi schimb punctul de vedere bazat pe ceea ce dovedește literatura de specialitate. Din nou o jignire grosolană.
    11. Blackie a fost mult mai convingător în discuția despre IQ, lucru observat și de alții (unde prin alții se înțelege domnul Ghindă). Vă dau linkul să citiți schimbul de mesaje, puteți decide fiecare ale cui argumente au fost mai puternice.
    12. Că și în disputa cu Blackie am manifestat inflexibilitate și lipsă de empatie pentru oponentul de idei. Din nou, citiți mesajele din linkul de mai sus și constatați că nu a fost cazul. A fost o dispută extrem de civilizată în care chiar ne-am complimentat reciproc (vezi de exemplu mesajele 30 și 31, care au încheiat dialogul).
    13. Că fetișizez IQ-ul și în consecință conchid că omul e numai la cheremul datelor naturale, lucru care este împotriva logicii și bunului simț. Citiți articolul, vedeți cât se poate de clar că nu am fetișizat IQ-ul, că am arătat clar limitările lui, că am menționat că jucători de 2600 pot avea un IQ mai scăzut decât cei de 2300, că în șah contează și memoria de lucru, și numărul de ore de pregătire, și lucrul în grup, că un jucător cu un IQ mai scăzut îl depășește pe cel cu IQ mai ridicat lucrând mai mult, că s-a constatat importanța deosebită a trăsăturii numită determinare și așa mai departe. Totuși, mi se spune că teoria mea este împotriva logicii și bunului simț, și este atacat și Niki în clipa în care își manifestă simpatia pentru ceea ce am publicat.
    14. Că toată teoria cu IQ-ul este o găselniță inventată de un grup de sociologi superîncântați de ei înșiși. Asta după ce am arătat amănunțit cum acea „găselniță” se corelează cu profesiile, scorurile SAT, nivelul de trai, și până la un nivel cu succesul în șah.
    15. Se sugerează că simpatizanții mei ar trebui să citească Mein Kampf.
    16. În momentul în care un administrator remarcă jignirile repetate, i se spune că este beat și că s-ar putea să-și piardă acest post.

    După cum vedeți, absolut nimic la obiect. Nu mi s-a prezentat nici măcar o singură lucrare care să pună sub semnul întrebării cele prezentate de mine, totul doar un continuu atac la persoană și acuze imaginare. Îmi este clar că și articolele următoare, pe care intenționam să le public, vor avea aceeași soartă. Nu văd niciun sens în a mă documenta și lucra zeci de ore pentru un articol, să mai petrec câteva ore răspunzând la întrebări, după care să suport asemenea dejecții. Ca urmare, mă retrag de pe acest blog, cu părere de rău pentru cei care ar fi găsit poate lucruri utile în articolele viitoare. Vă doresc tuturor mult succes la șah și în toate celelalte activități.

  87. John said

    „un viitor articol (unul despre diferite metode de calcul, cu avantaje și dezavantaje, cu referințe bogate din nou și bazat și pe experiența proprie și pe discuțiile purtate cu mai mulți mari maeștri)”

    Va rog frumos sa nu abandonati un asa articol! Pe mine m-ar interesa foarte tare, in special daca ar avea si aplicatii practice!

  88. Gabi said

    Domnului Grunberg, cu tot respectul:
    Sincer, nu stiu ce v-a necajit in cele scrise de mine, cred ca ati denaturat mesajul sau poate am fost eu cam „ilizibil”. Incerc sa va raspund punctual:
    1. Sunt un crestin ortodox.
    2. Cunosc asa zisele teorii cu privire la apropierile intre religia crestina si marxism sau, mai mult, comunism. Din punct de vedere crestin, dar si logic, sunt niste blasfemii.
    3. Nu confund doctrina cu sistemul. Marxismul este o doctrina care, in multe din partile ei, isi demonstreaza valabilitatea si acum. Marx ramane un mare ganditor economic, un vizionar. Altfel s-ar fi scris istoria daca socializarea mijloacelor de productie, ca forma initiala de comunizare, ar fi aparut in Anglia (tara cea mai dezvoltata din punct de vedere industrial in sec. XIX), asa cum prezisese si isi dorea Marx, si nu in Rusia.
    Sper ca din cele de mai sus nu rezulta ca il „venerez” pe Marx, ar fi alta dandana.
    4. Pot citi orice carte care-mi „cade in mana”, asta nu inseamna ca trebuie sa-mi insusesc si ideile din carte. La fel ca in sah. Cunosc siciliana, vad ca e preferata de multi, dar nu-mi place.
    Poate ca ar trebui sa fiu mai explicit, desi cafeaua si tigara de dimineata s-au terminat, urmand sa-mi incep anostul serviciu de zi cu zi.
    A crede ca exista diferente intre rase, indivizi, clase (paturi) sociale nu inseamna in niciun caz ura de rasa, fata de o persoana sau alta sau (of) ura de clasa.
    Ceea ce am spus cu privire la similitudinea intre egalitarism, corectitudinea politica, discriminarea pozitiva si marxism (teorie, si nu sistemul pus in practica) o pot dezvolta, dar si asa am divagat prea mult de la studiul domnului Vasiesiu.
    Nu este obligatoriu sa fie nimeni de acord cu punctul meu de vedere, oricum sunt convins ca marea majoritate a celor care citesc aici s-au plictisit de ceva timp de „deraierile” de la subiectul initial.

    Imi pare rau ca s-a ajuns aici, sper sincer ca in continuare „interventiile” dvs. si ale domnului Ghinda sa fie tot atat de dese ca si in ultima perioada, indiferent de subiect. Punctele de vedere ale dvs. constituie „sarea si piperul” acestui blog, in conditiile in care in care amandoi faceti parte din „granzii” sahului romanesc.

  89. Gabi said

    Acum am terminat de citit si mesajul domnului Vasiesiu. Astept cu nerabdare publicarea analizelor / studiilor la care a facut referire.
    Cu aceeasi nerabdare, astept come-backul domnilor Ghinda si Grunberg cu punctele dansilor de vedere fata de orice subiect si, bineinteles, cu articole care au in prim plan sahul, pasiunea comuna a celor care citesc acest blog.

  90. Mihai Ghinda said

    Dane,
    Scrisesem un material foarte detaliat, referitor la motivele tale pentru care nu mai vrei sa scrii pe ScC.

    Recitindu-l, mi-am dat seama ca ma disculpam, desi nu sunt cu nimic vinovat pentru opiniile mele exprimate „in toto” intr-un limbaj, dacă nu academic, atunci cel putin civilizat, pentru ca numai punctele 9, 12 si 14 din cele incriminate de tine ca ofense au fost scrise de mine.

    Comparativ cu cele 10-15 mesaje laudative, in care-mi exprimam gratitudinea si admirația fata de altruismul tău si inteligenta materialelor tale cele 3 plangeri sunt insignifiante…
    -#9. Vorbit „ex catedra”, ei si? Si eu vorbesc/ scriu la fel, nu este o insulta, este o maniera didacticista……a celor care predau mult

    – # 12 „Că și în disputa cu Blackie am manifestat inflexibilitate și lipsă de empatie pentru oponentul de idei. Din nou, citiți mesajele din linkul de mai sus și constatați că nu a fost cazul. A fost o dispută extrem de civilizată în care chiar ne-am complimentat reciproc (vezi de exemplu mesajele 30 și 31, care au încheiat dialogul)”

    Hai sa te distrez cu o chestie. EU SUNT BLACKIE si am citi toate cartile despre care ti-am scris atunci. Daca vrei ti le trimit spre verificare….ca doar ne-ai trimis pe amandoi sa citim cateva carti de popularizare a sociologiei si antropologiei 🙂

    Ca eu sunt Blakie a ghicit instantaneu MM Costi Lupulescu, in ciuda negărilor mele. Asa, ca „Blackie” atunci, si ca Mihai Ghinda acum, am simtit aceasta lipsa de empatie. Lui Sergiu nu prea i-a venit sa creadă si se întreba la Mamaia, împreun[ cu mine, care ma distram grozav, lesinand de ras – interior, of course- : Cine naiba mai este si „Blackie” asta, pentru ca nu prea avem tipi de calibrul astuia in sahul nostru.

    He-He-He 🙂 🙂 🙂 L-am lasat in ceață multa vreme… pana ce i-a spus Costica Lupulescu.

    – # „Că toată teoria cu IQ-ul este o găselniță inventată de un grup de sociologi superîncântați de ei înșiși.”
    Acum intelegi de ce am spus acest lucru. L-ai dezbatul pe larg cu alter-ego-ul meu, „Blackie”

    Partida comentata am laudat-o la vremea potrivita si nu am revenit cu comentarii, considerand-o un „nec plus ultra”. Faptul ca au fost numai alte 9 comentarii NU ESTE VINA MEA sau a lui Sergiu.

    Ca metoda GHEC nu este potrivita pentru mine, nu ESTE O INSULTA, recitește thread-ul, este strict o opțiune personala.
    Efectiv nu pot sa-i determin pe elevii mei sa-si comenteze seara partida (G), darămite si a doua oara (H)

    Asa ca, daca iti vei menține hotărârea de a nu mai scrie pe ScC, NU O FACI DIN CAUZA MEA. Nu arunca pisica moartă in curtea mea!
    NU MAI SCRII PENTRU CA NU MAI VREI SA SCRII As simple as that!

    Sa ai o viata minunată!

    Mihai
    .

  91. Mihai Ghinda said

    Domnule Jeltopop,

    Sper sa nu va supărați pe mine daca va întreb care este motivul pentru care l-ati pus pe Dl Sergiu Grunberg in carantina.

    – Daca este pentru dialogul cu Gabi Radulescu este o neînțelegere. Gabi a făcut o gluma in stilul lui personal, pe care eu il apreciez, iar Sergiu citind in graba nu a sesizat umorul Lui Gabi si i-a răspuns Ironic, ba chiar sarcastic. printr-un oximoron.
    Probabil ca si dvs ati citit in graba răspunsul lui Sergiu, nu ati sesizat oximoronul si de aici a rezultat o ”comedie a erorilor”” cu rezultatele imprevizibile pe care le stim.
    IN acest caz suspendarea lui Sergiu este ABSOLUT NEMERITATA, derivând din faptul ca nu ati citit cu atenție si nu ați inteles sarcasmul lui Sergiu. Cat a fost de oportun acest sarcasm, ramane de discutat.

    – Daca este pentru schimbul de mesaje referitor la un presupus exces de licori magice, magnific de ametitoare, atunci este poate fi luata ca o razbunare STRICT PERSONALA si ca faceti uz de forta pentru a amuți un tip bășcălios, incomod si persiflant care ironizează in stânga si in dreapta, dar care da multa culoare si aduce o cantitate imensa de informații, spirit si inteligenta pe Sah cu Ceausescu.
    In plus, dat fiind ca pozitia dvs este anti FRSah, iar a lui Sergiu pro FRSah, totul al putea fi interpretat si ca o masura luata de a-l cenzura pe dl Grunberg si pozitia sa „pro” FRSah la prima oportunitate.

    Va rog sa va gândiți bine si sa va reconsiderați pozitia; eu consider in ambele cazuri ca decizia dvs este oarecum pripita, Dl Grunberg nu este un sahist oarecare, la inceput de cariera. Are multi suporteri si cred ca ScC va deveni considerabil mai sarac fara aportul lui.

    Pana cand veti lua decizia normala, de a permite in continuare accesul liber al domnului Sergiu Grunberg pe „Sah cu Ceausescu”, ma vad nevoit ca sa ma opresc si eu, in semn de solidaritate cu Sergiu”, din a mai scrie pe ScC.

    PS. Asa cum am spus-o acum cateva luni si reiterez: NU voi mai scrie niciodată sub vreun nick sau pseudonim</strong). Oricum m-ati recunoaște, ca si pe Sergiu 🙂

    Va mulțumesc pentru timpul acordat,

  92. Mihai Ghinda said

    @ Gabi

    Ca si Niki referindu-se la Dan Vasiesiu si eu sunt 99% de acord cu tine

    Sper sa nu fi beneficiarul ultimului meu mesaj pe ScC.

    @ Niki
    HEAR, HEAR

    Ca de obicei, scrii de parca mi te-ai uita peste umar. De data aceasta sunt integral, 100% de acord cu tine.
    Iti reamintesc totuși ca in ultimile doua milenii, oamenii de stiinta (inclusiv medicii) au fost extrem de ocupați cu recunoașterea erorilor lor, de fapt mai ocupați sa spună ; ” -Pater pecavi” si sa ingroape pe „beneficiarii” stiintei lor, decat sa descope lucruri noi. Cred ca mi-ar trebui in hard disk de 100 de Giga numai pentru simpla enumerare a teoriilor fanteziste, marea majoritate daunatoare, care au circulat in lumea stiintifica in ultimii 2.000 de ani. Personal, cred -sunt convins- casi I.Q va deveni una din aceste teorii depasite. Noroc ca, din bazaconiile sociologice nu moare nimeni. Inca!

    Astept ridicarea interdicției lui Sergiu pentru a continua discutia, sau daca NU scrie-mi pe emailul mihai_ghinda@yahoo.com

  93. Cel putin cat timp Dl. Grunnerg este in vacanta sunt si eu solidar cu dansul si nu mai scriu aci..

  94. Fofirca said

    Domnule Vasiesiu,

    va multumesc pentru franchete. Am speranta ca dupa ce va va trece supararea (justificata), veti pune in balanta pe cei 99% care va apreciaza si veti reveni la decizia luata. Personal, consider ca in caz contrar, pierderea prin lipsa dvs. de pe blog ar fi cu mult mai mare decat acel 1%.
    Imi cer scuze daca prin comentariile mele v-am creat nemultumiri. Tin sa precizez totusi ca aprecierea dvs. ca as fi „un dușman declarat al științei” se indeparteaza de adevar ( o dovada in apararea mea : „Criterii de selectie a jucatorilor lotului national masculin”).
    Aveti toata consideratia mea.

  95. Calin Dragomirescu said

    Daca Dan Vasiesiu se retrage de buna voie iar domnul Grunberg este interzis ma tem ca nu prea vom mai avea lucruri interesante de citit pe blog. Dupa parerea mea, cele mai interesante materiale aparute vreodata pe blog sunt „Aventura poloneza” a domnului Grunberg si acest ultim articol al lui Dan.
    Pe de alta parte insa, din punctul meu de vedere comentariul nr 81 al domnului Grunberg nu este in regula de loc, mi se pare cam jignitor. Nu poti sa ii spui moderatorului blogului ca poate nu va mai modera iar chestia cu bautura e nasoala rau. Insa comentariul 79 nu cred ca merita avertisment, caci ironia este evidenta si nu este greu de ghicit. Asa ca domnule Valahu, nu cred ca se ajungea la comentariul 81 daca nu ati fi acordat avertisment (in opinia mea nemeritat) pentru comentariul 79. Va rog recititi si raspunsul lui Gabi si poate veti fi de acord ca #79 a fost ok.
    Cu prietenie,
    Calin Dragomirescu

  96. Dl. Grunberg …

  97. Domnule Vasiesiu,

    In ciuda comentariilor si criticilor, chiar si comentatorii si criticii au apreciat munca dumneavoastra ca foarte utila si articolele excelente. Un material ca cel prezentat aci, eu il caut de mult si ce am gasit este departe de rigoarea si calitatea articolului prezentat de Dumneavoastra.
    Daca si eu v-am deranjat cu ceva imi cer scuze si promit sa fiu mult mai atent pe viitor cum comentez si chiar sa ma abtin, caci am nevoie de astfel de articole mult mai mult decat de comentarea lor…
    Iar daca scrieti in alta parte macar dati-ne un link ..

    Cu deosebit respect si sincera apreciere !

  98. Probleme personale si tehnice m-au tinut departe de disputele de pe blog, cu bune si cu rele si abia azi noapte dupa ora 1,30 am reusit sa reinstalez sistemul de operare la laptop, ca sa pot avea acces la internet si blog.
    Domnul Grunberg nu este banat, dupa cum nicinu a scris sa vada daca acest lucru s-a si realizat cu adevarat… Marul discordiei este un comentariu cu doua taisuri, care poate fi interpretat din ambele parti, la fel cum sunt interpretate si unele articole de pe blog. Atat domnul Grunberg cat si Nicu, au dat dovada de „exces de zel” si s-au contrat pe o tema interpretata personal. Gluma a fost si n-a fost gluma sau cel putin nu a fost una pozitiva…
    Raspunsurile date de Dan Vasiesiu lamuresc si zonele, unde au putut ajunge efectele glumei facute de domnul Grunberg:

    Dan Vasiesiu: „Se sugerează că simpatizanții mei ar trebui să citească Mein Kampf.
    În momentul în care un administrator remarcă jignirile repetate, i se spune că este beat și că s-ar putea să-și piardă acest post.”

    Mihai Ghinda:”- Daca este pentru dialogul cu Gabi Radulescu este o neînțelegere. Gabi a făcut o gluma in stilul lui personal, pe care eu il apreciez, iar Sergiu citind in graba nu a sesizat umorul Lui Gabi si i-a răspuns Ironic, ba chiar sarcastic. printr-un oximoron.
    Probabil ca si dvs ati citit in graba răspunsul lui Sergiu, nu ati sesizat oximoronul si de aici a rezultat o ”comedie a erorilor”” cu rezultatele imprevizibile pe care le stim.
    IN acest caz suspendarea lui Sergiu este ABSOLUT NEMERITATA, derivând din faptul ca nu ati citit cu atenție si nu ați inteles sarcasmul lui Sergiu. Cat a fost de oportun acest sarcasm, ramane de discutat.”
    Gabi: Domnului Grunberg, cu tot respectul:
    Sincer, nu stiu ce v-a necajit in cele scrise de mine, cred ca ati denaturat mesajul sau poate am fost eu cam “ilizibil” .Ceea ce am spus cu privire la similitudinea intre egalitarism, corectitudinea politica, discriminarea pozitiva si marxism (teorie, si nu sistemul pus in p ca ractica) o pot dezvolta, dar si asa am divagat prea mult de la studiul domnului Vasiesiu.
    Nu este obligatoriu sa fie nimeni de acord cu punctul meu de vedere, oricum sunt convins ca marea majoritate a celor care citesc aici s-au plictisit de ceva timp de “deraierile” de la subiectul initial.

    Imi pare rau ca s-a ajuns aici, sper sincer ca in continuare “interventiile” dvs. si ale domnului Ghinda sa fie tot atat de dese ca si in ultima perioada, indiferent de subiect. ”

    Calin Dragomirescu: „Pe de alta parte insa, din punctul meu de vedere comentariul nr 81 al domnului Grunberg nu este in regula de loc, mi se pare cam jignitor. Nu poti sa ii spui moderatorului blogului ca poate nu va mai modera iar chestia cu bautura e nasoala rau. Insa comentariul 79 nu cred ca merita avertisment, caci ironia este evidenta si nu este greu de ghicit.”

    Si eu am spus de foarte multe ori ca renunt la blog, renunt sa mai scriu, gata, pana aici si tot am mers mai departe pana acum, astazi, aici. Asa a fost si cazul domnului Ghinda, Grunberg, Niki,etc…
    Sincer, se vor lamuri toate foarte curand, lucrurile spuse la cald, nu aduc nimic benefic, in cele mai multe dintre cazuri. Comentariile sunt bune si ele, in cele mai multe cazuri, ce ar fi un site fara interactivitate?! Dar cred ca aprecierea si respectul s-ar putea indrepta catre cei care posteaza articolele si muncesc ca sa impartaseasca si celorlalti, cate ceva din experienta lor.
    M-au impresionat placut si profund, articolele cat se poate de interesante scrise de Dan Vasiesiu, si cred ca ar fi o pierdere importanta pentru sah mai ales, ca el sa nu isi termine si posteze ideile sale in articole. Respect si apreciere totala a primit de la cititorii blogului si am invatat ca atunci cand esti contestat si de o alta parte, dincolo de aprecieri, inseamna ca se merita sa continui ceea ce ai inceput.
    Dan Vasiesiu@Nu cred ca aceste articole au fost scrise pentru cei care te-au contrat, ci pentru o mare masa de sahisti care apreciaza punctele de vedere personale, argumentate si documentate de catre un sahist si antrenor important in Romania. Este alegerea noastra de a continua o lupta de idei si de a vedea si reactiile celorlalti, dincolo de comentariile mai putin benefice. Stiu ca ni se taie aripile si genunchii ni se inmoaie, vederea ni se intuneca, incercand sa ne explicam de ce patesc eu asta? Dar nimic nu ne poate lua pofta de viata si de sah, dupa ce ranile se cicatrizeaza. Si daca domnul Ghinda ne spunea ca domnul Grunberg este pro Frsah, eu va spun ca am fost,sunt si voi fi pro SAH si pro SAHISTI.

  99. Domnule Iulian Ceausescu,

    Ati judecat precum Solomon!

    WIKI dixit:

    „Cartea întâi a împăraților”, înfățișează cum, căpătând darul cerut de la Dumnezeu, înțelepciunea, Solomon rezolvă magistral încurcată problemă a copilului revendicat de două prostituate. Una o acuză pe cealaltă că și-a omorât copilul culcându-se din neglijența peste el, și că l-ar fi schimbat cu al ei, în condițiile în care ele trăiau în aceeași casă, născuseră la trei zile distanță și nu era nimeni cu ele în casă. Solomon cere o sabie și spune să fie tăiat copilul în două și să le fie dat fiecăreia jumătate. Mamei adevărate i se rupe inima pentru copil, așa că îi spune lui Solomon să nu îl omoare, ci să-i dea mai bine celeilalte copilul, în timp ce cealaltă este de acord cu intenția împăratului. Atunci Solomon își dă seama al cui este copilul și-l încredințează acesteia. Tot Israelul a auzit de hotărârea pe care o rostise împăratul. Și s-au temut de împărat-continuă relatarea- căci au văzut că înțelepciunea lui Dumnezeu era în el, povățuind -l în judecățile lui.”

    Are blogul asta al dvs., „Sah cu Ceausescu” un farmec aparte, dă dependenta. Imi plac grozav, atat blogul, cat si cei care posteaza, materialele oferite noua de colaboratori ocazionali si de cei permanenti, problemele, miniaturile, cat si -last but not least- colectivul care lucreaza aici si pe care-l coordonati.

    M-as bucura enorm ca Dan Vasiesiu sa revina la sentimente mai bune si sa-si continue seria de materiale promise, materiale a caror simpla enuntare a facut ca bloggeri-lor sa le lase gura apa.

    Din punctul meu de vedere, oricine publica un material pe blog, isi asuma riscul opiniilor diferite si al controverselor. Dan trebuie sa accepte acest lucru, iesirea in spatiu public afost, este si va fi intodeauna o aventura. Pe care o asteptam cu nerebdare, pentru a fi traita impreuna.

  100. # 99 erata=* nerabdare

    @ Calin Dragomirescu dixit:

    „Daca Dan Vasiesiu se retrage de buna voie iar domnul Grunberg este interzis ma tem ca nu prea vom mai avea lucruri interesante de citit pe blog”.

    Daca reduci gradul de interes al blogului la numai doua persoane, indiferent cum le cheama, inseamna cele cateva alte sute de bloggeri care mai scriem pe aici suntem numai de umplutura, inclusiv TU,

    Mie nu mi-a placut ce ai scris acum! Deloc! Indiferent de circumstante este o jignire colectiva; poate felicitarile tale non-stop pentru orice fleac, orice stranut, sa fie neinteresante….Pe mine unul ma irita si pana acum nu ti-am zis nimic……

    Poate-poate, te mai gandesti putin si iti revizuiesti pozitia….

  101. Sergiu Grunberg said

    1 Nu am sa comentez raspunsul domnului Vasiesiu , care este de o obiectivitate asemanatoare tezei .
    Tin la Dan si stiu ca in sinea lui este de acord cu cateva din cele spuse de mine . Am folosit prea multe argumente si idei , neaccentuand esentialul care e bine rezumat in mesajul 67 .
    2 Esenta acestei confruntari care pana la urma, a degenerat intr-o ciocnire de orgolii e urmatoarea : tezele sunt interesante de citit, dar ele sunt rezultatul observatiilor asupra vietii . Daca le preiei neselectiv atunci devii un robot programat . Nu pot accepta teoria predestinarii , fie ea stiintifica sau religioasa si pledez pentru liberul arbitru ,Viata iti ofera atatea experiente unele obisnuite, altele inedite fiind in felul ei o adevarata scoala .Trebuie s-o traiesti dupa capul si simturile tale sau dupa manuale inspirate tot din viata ? In opinia mea „viata bate filmul sau cartea „.
    Probabil ca sunt un umanist de doi bani , cand se oripileaza la ideea ca trebuie sa combati marxismul cu teoria supraomului !
    Inainte de mesajul aberant al domnului Valahu , ma decisesem oricum sa ma retrag (Mihai poate sa va confirme ) . Motivul principal este imobilismul spiritual al comentatorilor . Mai exact , in ciuda faptului ca sunt destui inteligenti ( indiferent de gradul de adversitate sau nu fata de mine) , reactia lor fata de ce scrie, este de obicei una banala , laudativa prin excelenta, dar nu denota gandire si personalitate !
    Mihai Suba spune ca orice faci in viata trebuie facut cu seriozitate!
    Trecand peste atmosfera relaxanta a site-ului , ce rost are sa scrii banalitati , sa aplauzi sau sa feliciti . Daca macar in situatii mai complexe , nu percepeti dezbaterea ca pe un exercitiu intelectual , atunci ce rost mai are site-ul si ne mutam cu toti pe facebook(daca ne permite accesul si acolo domnul Valahu )

    Eu imi cer scuze fata de domnul Vasiesiu si fata de majoritatea comentatorilor pentru excesele de sarcasm si ironie (de la care nu pot sa ma abtin ) . Cat despre domnul Valahu, ii admir cresterea vigilentei (in alte situatii nu a dovedit-o) dar ii atrag atentia ca sugestia unui exces de bautura era mult superioara alternativei (mult mai umilitoare)

    Va urez mult succes si desfatare intelectuala in compania unora mai delicati si mai inteligenti ca mine !

  102. Calin Dragomirescu said

    @Mihai Ghinda
    In ultimele luni cele mai interesante articole au fost scrise de Dan si de domnul Grunberg. E asa sau nu ? Scrieti dumneavoastra ceva mai interesant si o sa intrati in topul preferintelor mele.

  103. Anuta Laurentiu said

    Gratierea este pentru toti, sau este unilaterala ?

  104. Anuta Laurentiu said

    Am inteles : „dreptatea” este doar pentru dulai, nu si pentru catei !

  105. @ Calin Dragomirescu

    Nu stiu daca am sa mai public ceva (desi am un portofoliu urias plin cu materiale de sah), atata vreme cat un anunt banal de turneu pt copii al lui Lili Polihroniade primeste muuuulte voturi de 5*, maturile in 2 si 3 mutari aui o miniatura de 13 mutari tot numai cate 5*, iar articolul meu teoretic despre „Nebunii de culori diferite cu figuri grele”, a primit o medie de 3*,dintre care multe voturi de o stea.

    Acesta votare dusmanoasa, venita in principal din Ploiesti si Iasi m-a lecuit de publicatul de materiale pe „Sah cu Ceausescu”. In orice caz, articolul meu a fost mult mai complex, mai folositor si dificil de scris (si de inteles) decat o singura partida comentata de Dan Vasiesiu. Dar se pare ca ai memoria scurta..

    Dar nu aceasta este problema. Ai scris nepoliticos:

    “Daca Dan Vasiesiu se retrage de buna voie iar domnul Grunberg este interzis ma tem ca nu prea vom mai avea lucruri interesante de citit pe blog”.
    This is rude! Ne excluzi pe ceilalti care scriem, comentam, aducem argumente pro si contra.

    Ai fi putut scrie putin diferit, cu acelasi inteles, dar manierat:

    „Daca Dan Vasiesiu se retrage de buna voie iar domnul Grunberg este interzis ma tem ca o buna parte din lucrurile foarte interesante publicate pe ScC va disparea

    This is correct! Despare proportional cu absenta celor doi o buna parte din lucrurile interesante scrise pe ScC.

    O fi prea rafinat? Crezi ca mai are rost sa detaliez? Doar tu esti matematician, nu filolog, nu-i asa?

  106. Calin Dragomirescu said

    @Mihai Ghinda
    Nu sunt nici matematician, nici filolog, sunt doar programator pasionat in egala masura si de matematica. Cu toate acestea si desi nu imi face placere, trebuie sa recunosc ca a doua exprimare sugerata de dumneavoastra era mult mai potrivita decat prima, care imi apartine. Cand aveti dreptate, aveti dreptate, ce sa zic…

  107. nelu said

    Ce s-ar putea spune despre şahistul ucrainean amator Andriy Slyusarchuk care în 2011 a bătut „orb” programul Rybka 4.0 cu 1,5-0,5. Sunt nişte articole pe chessbase.com, care te pune pe gânduri…

  108. Gabi said

    Doar o concluzie si promit ca nu mai scriu nimic o saptamana (Ein man, ein wort), chiar daca o sa-mi friga degetele dimineata, si nu de la tigara si cafea.
    Marea majoritate, daca nu cumva toti cei care haladuiesc pe acest blog, sunt de acord cu cele mai multe idei expuse de dl. Vasiesiu. Evident, nu cu toate, unde am ajunge? Unanimitatea e scarboasa.

    Domnul Grunberg dixit: „In acceptiunea mea, metoda de a-i proteja pe cei cu potential genetic minim (si nu sunt putini) este a nu le spune cum sunt ! De asta fara a considera teza sustinuta de tine neadevarata , cred ca poate deveni nociva in momentul popularizarii ei.”

    Intr-adevar, dezbaterea unui subiect precum cel propus aici poate tinde spre infinit, la fel cum se intampla in sah, prin inceperea unei variante.

    A reaparut si domnul Anuta, pe care il salut spre disperarea domnului Ghinda 🙂

    Show must go on, momentele de tensiune din nimic au trecut ..

    Cred ca in faza asta se potriveste de minune Acceleratul lui Toparceanu:
    „A trecut…
    Dinspre campie,
    Vuiet greu de fierarie
    Se destrama in tacere…
    Scade-n departare…
    Piere…

    Iar in urma-i, din tufisuri,
    De prin tainice-ascunzisuri,
    Se ivesc pe jumatate,
    Pasarele ciufulite,
    Alarmate
    Si-ngrozite:
    -Cine-i?…Ce-i?…Ce-a fost pe-aici?…
    Ciripesc cu glasuri mici
    Cinteze si pitulici.
    Doar un pui de pitigoi,
    Int-un varf de fag pitic
    Sta cu penele vulvoi
    Si, facand pe suparatul:
    -Ce sa fie? Nu-i nimic.
    A trecut Acceleratul…

    PS. Poate ar fi bine sa fie egalitate intre rase, macar pentru un singur lucru. Oamenii de culoare (adica negrii, pe romaneste) au un quelque chose care depaseste media rasei albe, ca sa nu mai zic galbena. N’est-ce pas? Parca si domnul Vasiesiu a precizat ceva in acest sens.
    O fi de bine, o fi de rau? 🙂
    Cu toate ca s-ar parea ca nu conteaza, tot chinezii sunt cei mai multi 🙂

  109. Gabi,

    Te rog sa nu mai pomenesti numele meu alaturi de cel al lui Niccolo, Soparla, Fofeaza, Anuta sau cum il mai cheama, in aceiasi fraza sau paragraf. etc.,. Imi displace profund.

    Si eu care tocmai spusesem ca imi place umorul tau……De data asta nu-mi placu. 😦 Mai bine incepeai saptamana de penitenta auto-impusa de ieri.

  110. Anuta Laurentiu said

    Domnule Gabi,

    eu am fost tot timpul aici, atata doar ca in acest moment mi s-a permis sa scriu sub numele real. Nici nu-mi place anonimatul, dar am fost fortat de imprejurari. Si eu va salut. Sper sa poata fi incheiat un armistitiu general. Eu sunt deschis sa sterg cu buretele toate ” inadvertentele verbale” la adresa mea. Ofer cate o ramura de maslin domnilor Ghinda si Grunberg.

  111. Gabi said

    Atat: Scuze.

  112. @ Nelu

    Ma minunez si eu, Imi mai trebuie timp sa fac sapaturi, Tipul a dat examen din primele 30 de milioane de zecimale ale lui Pi, spunand fara greseala secvente lungi cerute la intamplare. are 2 Ph.D. si este neuro-chirurg. Daca ar da teste IQ ar trece nu de 200 ci de un milion 🙂 🙂

  113. Costel said

    Felicitari lui Levente Vajda, Tibi Georgescu si Bogdan Posedaru pentru evolutia excelenta de la Plovdiv.
    Bogdan Posedaru a obtinut norma de IM la doar sase luni dupa ce a renuntat la antrenorul sau.
    Mult success in continuare sahistilor romani.

  114. @ ”Costel”

    Aline, ai vrut cumva sa-mi faci „sâc”, ca si-a făcut Bogdan o norma de MI fara mine, ”la numai 6 luni dupa ce a renuntat la antrenorul lui”, recte Mihai Ghinda?

    Scuza-ma, dar ma judeci cu unitatile de masura ale sufletului tau meschin.

    Ma bucur nespus pentru Bogdan si-mi pare rau ca nu si-a facut o norma de MMI. Sper sa le faca cat de curand, le merita, pentru ca a invatat tot atatea lucruri, daca nu chiar mai multe decat Cristi Chirila cu care era prieten la catarama si veneau in cuplu la antrenamente. Este un tanat deosebit de fin, sahist foarte promitator si mi-e drag, la fel ca toti elevii mei, ba pentru el chiar am o slabiciune speciala.

    PS. Nu ti-a trecut prin capatina aia, pe care o tii pe umeri ca sa nu te ploua in gât, ca plasand atat de aproape realizarea normei de antrenamentele cu mine, este de fapt o recunoastere a eficacitatii antrenamentelor mele….Cum se spune la Cluj aslora cu minte putina si mult venin?

  115. Domnule Ceaușescu, domnule Jeltopop,

    Din partea mea puteti sa-i ridicati banul domnului Anuța. Iubeste prea mult sahul ca sa stea pe tusa, atât de mult. Daca tot promite ca se cuminteste …..dati-i o sansa sa o demonstreze.

    Sa aveti o primavara frumoasa, la fel ca blogul dvs,
    Mihai Ghinda

  116. Anuta Laurentiu said

    Domnule Ghinda,

    cu tot respectul, cred ca nu ati inteles termenii armistitiului. Eu propun ca din acest moment sa ne comportam toti cu adevarat ca facand parte dintr-o singura familie, cea a sahistilor, fara jigniri, cu respectul cuvenit valorilor sahului romanesc, dar fara necesitatea actelor de servitute din partea celorlalti, pentru a-si exprima liber opiniile. Daca acceptati termenii armistitiului este OK , daca nu, inseamna ca doriti ceva in contradictie cu dorinta partii adverse si in atari conditii razboiul de gherila va continua. Decizia va apartine !

  117. Mihai Ghinda said

    Dle Anuța,

    Eu cred ca am răspuns binevoitor ramurei de maslin, adresându-ma conducerii blogului cu o cerere de clementa pt dvs.

    Sper ca NU va așteptați ca sa-mi revină brusc simpatia pentru dvs. Voi sta PRECAUT deoparte, ferindu-ma de orice contact cu dvs. Sper ca veți urma exemplul meu, evitând sa va adresați lui Mihai Ghinda. Nu va convine ce scriu eu despre un subiect care nu va privește direct, ignorati complet ce am scris.

    Notati faptul ca NU SCRIU, NU VOI SCRIE, NICIODATĂ PENTRU DVS., NU VREAU SA INTRAM ÎN VREO POLEMICA SI CA VOI IGNORA ORICE MESAJ PERSONAL, la fel si comentariile dvs referitoare la cele scrise de mine. Probabil, de fapt, mai mult ca sigur, nici nu voi citi ce scrieți, ca si pana acum.

    Neavând contacte, nu poate fi vorba despre vreun act de „servitute”, ci de non-relația dintre un chinez si un kenyan care citesc întâmplator același blog londonez.

    PS Acesta este singurul mesaj pe care-l mai primiți de la mine. .Nu ma mai amenințați cu razboaie de guerrilla. Nu acesta este scopul blogului. Nici nu ați scris bine al doilea mesaj si DEJA INCEPETI SA AMENINTATI

  118. nelu said

    Dacă Dvs. vă minunaţi D-le Ghindă, vă puteţi imagina cum am privit eu toate acele lucruri incredibile pe care Slyusarchuk le-a demonstrat în faţa unor examinatori oficiali. Am pornit de la prezumţia că pe site-ul chessbase.com nu se pot scrie asemenea bazaconii dacă n-ar fi autentice, afară doar de acele glumiţe drăguţe de 1 aprilie… Dat fiind că, printre altele, a bătut „orb” un program ca Rybka 4.0 în acel minimeci, mi s-a părut ciudat că la acest topic nu s-a comentat nimic despre acest caz unic. Probabil au trecut neobservate la vremea respectivă acele articole din 2011 sau au fost uitate între timp…

  119. @ Nelu
    Wiki dixit:

    Andriy Tykhonovych Slyusarchuk (born May 9, 1971 in Zhytomyr) is a Ukrainian who became, among other things, neurosurgeon, medical doctor and professor. He also claims to have set a number of unverified world records in memorizing data and figures, while being able to perform highly complex computer-speed calculations mentally. He is commonly known as Doctor Pi.
    By June 2009 he claimed to have set a new record by memorizing the first 30 million places of pi, which were printed in 20 volumes of text.[33][34][35] Although he did not recite all 30 million digits that he claimed to have memorized, he was able to recite randomly selected sequences from within the first 30 million places of pi.

    Since reciting 30 million digits of π at one digit a second would take almost a year (347 days) if you did it non-stop 24 hours a day, seven days a week, a following approach had been applied to verify the record: during demonstrations Mr. Slyusarchuk is being randomly asked to tell the digits of pi printed on certain pages and locations of the 20 volume printout, which is grouped into orderly arranged tables. He successfully went through this kind of test multiple times. Demonstrations had been witnessed by respectable scientists and heads of sub-departments in Universities. Book of Records of Ukraine (Книга рекордів України) lists the members of commission witnessing his demonstration.[36] They are country-wide recognized scientists on the top positions in National Universities and Institutes.

    Autumn 2011 the Ukrainian police detained Slyusarchuk on suspicion of forgery and fraud.[1] In Summer 2012 he was placed in a psychiatric hospital.

  120. Tudorache M said

    Cele trei articole referitoare la acest Slyusarchuk sunt:1) http://en.chessbase.com/post/amateur-beats-rybka-blindfold-while-hell-freezes-over 2) http://en.chessbase.com/post/slyusarchuk-s-incredible-che-memory-feats 3) http://en.chessbase.com/post/slyusarchuk-revisited-the-annotated-match-against-rybka . Pur si simplu nu stiu ce sa zic. Nu a fost un articol pacaleala. Sunt destule neclaritati acolo si se pot face speculatii la greu. O pacaleala de care insa imi aduc aminte cu mare placere, a fost cea combinata cu Rajlich, realizatorul lui Rybka. Am cazut in ea si bine am facut, pentru ca am adaptat articolul original la pgn. Cei de la ChessBase au folosit acest real articol al lui Bobby Fischer. A iesit ceva frumos! Iata articolul in limbajul original: http://www.academicchess.org/images/pdf/chessgames/fischerbust.pdf . Iar aici articolul gluma: http://en.chessbase.com/post/rajlich-busting-the-king-s-gambit-this-time-for-sure . Merg mai departe si ofer partidele lui Slyusarchuk comentate de GM Golubev AICI, dar si transpunerea in pgn a celebrului articol scris de Fischer: AICI

  121. Multumesc domnule Tudorache!

    V-am prins, ati intrat in capcana multunirilor mele 🙂

  122. Tudorache M said

    Orice subiect are desigur si parti bune. Era sa scriu un fragment celebru, la noi, cel cu: „dupa atata frig si ceata iar s-arata soarele….” Mondial parca, ehhhh ce vremuri! Meritam cu totii sa ne descretim fruntile!

  123. Tudorache M said

    Desigur melodia compusa pe versurile lui George Toparceanu din „Primavara”.

  124. Sergiu Grunberg said

    Va ofer un ultim pamflet in chip de cadou de ADIO.

    Interviu imaginar dintre:

    (Monstrul) Sacru si Profan(ul)

    Profanul – Din punctul meu de vedere orice teza de genul acesta trebuie sa se justifice prin experiența trecutului , sa tina cont de realitățile si schimbările prezentului , sa tina cont de dinamica evoluției si sa ofere o perspective de viitor (obligatoriu)
    Teza asta corespunde acestor deziderate ?

    Lectorul – Evident, pai testele si graficele nu reflecta rezultatele unor observații in timp?
    Probabil ca ele vor suferi mici modificări in timp , dar cred eu neesențiale .
    Perspectiva de viitor : aici este si partea cea mai valoroasa a lucrării prin mesajul profund umanist pe care il lansează.

    Profanul – Care e , pentru ca eu nu îl percep ?

    Lector – Nu mă miră : pai le spunem unor miliarde de oameni : nu va mai pierdeți vremea oameni buni cu învățatul , trăiți –vă viața, o sa va descurcați , exista broșurele si internet si consilieri de tot fel care sa va îndrume fiecare pas. Rămâne INSA un amânunt complicat trebuie sa măsuram IQ-UL FIECARUIA, SA-I INVENTARIEM SI SA-I SORTAM PE CATEGORII.

    Profanul – Ofensiva si ascensiunea femeilor in toate domeniile nu vor deforma graficele?

    Lectorul – Nu cred si știi de ce : se vor găsi oameni luminați care sa prevină matriarhatul modern . De altfel soluția e sub nasul nostru : trecerea in masa la Islamism.

    Profanul – Cineva v-a sugerat ca si daca am presupune ca IQ e précis măsurat , punctele acumulate in viata, cinci sa zicem, nu sunt asa putine, daca tinem cont de faptul ca cele 100 si ceva corespunzatoare potentialului genetic, s-au consolidat intr-o perioada mare de timp, de zeci de generatii prin aport individual sau colectiv.

    Lectorul – Capitalul genetic e decisiv si prioritar iar contribuția omului in timpul vieții la creșterea inteligentei e minoră. Fiindcă e minora , nu ne interesează cum se acumulează!
    Concluzii si subtext : nu va mai zbateți ! e inutil, sunteți limitați, acceptați ideea, trăiți cu povara asta si daca nu va convine exista si alternative sinuciderii.

    Profanul -O abordare științifica normala etică si pozitivă ar presupune concentrarea exact pe aceste acumulări minore, cu întrebările logice :
    De unde se acumulează?
    De ce e atât de mic?
    Putem sa-l influențăm astfel, ca ponderea sa sa crească?

    Lectorul: Fiindcă e minor , nu ne interesează cum se acumulează!
    Știm doar ca se acumulează pana in faza de adult, iar măsurătorile noastre sunt mai presus de orice dubiu.

    Profanul – Daca consolidarea lui se petrece pana in faza de adult , nu înseamnă ca aceea perioada coincide cu perioada de instrucție generala ? Cine sunt responsabili , părinții, profesorii ,antrenorii si mediu incluzând prioritar experiența . Sub ce forma se fac aceste acumulări , logic , nu vad altcumva decât prin cunoștințe si experiențe .

    Lectorul – Pai am zis ca de fapt cunoștințele, nu contează ? Poate am exagerat nițel ! Dar e firesc, atâta cat timp ponderea lor e insignifianta

    Profanul – De ce adultul nu progresează ca inteligenta ?

    Lectorul – Probabil fiindcă lucrează, isi întemeiază o familie, instrucția nu mai e obligatorie , cititul sau alte preocupări intelectuale neavând aceeași motivație , înseamnă o îmbinare intre studiu si relaxare . Omul mai trebuie si sa trăiască ,nu sa se cultive fara rost, mai ales daca nu trebuie sa tina conferințe.

    Profanul Dar cercetătorii ?

    Lectorul -Cu excepția antropologilor si sociologilor cu o mare anvergura științifica si culturala , restul se specializează pe un domeniu, iar cunoștințele acumulate acolo se compensează cu uitarea sau dezinteresul din alte domenii .

    Profanul – Cu IQ –ul cum e ?

    Lectorul Pai daca un credincios ca tine are icoane pe pereți , la mine, acolo stau testul meu IQ si portretul lui Pinker.

    Profanul -Inteleg ca la dumneavoastră testul nu a ieșit rău ?

    Lectorul – A fost momentul când m-am convins ca e una din cele mai precise maturatori. !

    Profanul – De ce nu ne-ați arătat si noua niște teste de astea ?

    Lectorul – Era inutil ,mintea voastră îngustă nu poate opera in abstract .

    Profanul – Unii totuși il contesta, dar nu ati răspuns la întrebarea cu IQ-ul lui Kasparov , la rolul părințiilor?

    Lectorul – Nu se poate, am răspuns exhaustiv la toate întrebările. Daca insiști am sa reiau : Accept ca poate măsurarea nu a fost riguroasa,, pentru mine a fost un soc , fiindcă comparându-mă cu el, mi-am dat seama unde puteam sa ajung.

    Profanul Pai parintilor nu le-a dat exemplu Pinker, decat cu comportamentul . Pai contează doar comportamentul?

    Lectorul –Nu, dar e exemplul cel mai sugestiv

    Profanul – Deci daca părinții nu pot face nimic, poate altcineva ?

    Lectorul – Da, medicina cu calmante sau energizante după caz .

    Profanul – Daca rolul părinților si influenta lor s-a diminuat in detrimentul mediului , mai e cazul sa-i mai ținem împreuna cu copiii de la o anumita vârsta?

    Lectorul – In opinia mea nu, dar despărțirea lor creează prea multe problem de ordin social, material si afectiv . Sper ca știința sa rezolve pe viitor acest aspect critic.

    Profanul – Vi se mai întâmpla sa greșiți ?

    Lectorul – Extrem de rar ; daca faci aluzie la chestia cu pleonasmul , ăștia au in minte numai rezultatul , pe mine ma interesează operațiunea in sine, nemaivorbind ca si in DEX sunt multe greșeli .

    Profanul – Dar cu definiția antrenamentului ?

    Lectorul – Aici e o greșeala de interpretare : pe mine ma interesează reușita antrenamentului din punct de vedere al antrenorului , care trebuie sa se perfecționeze valorificând potențialul elevului.

    Profanul – S-a spus ca mai sunt multe greșeli in special in comentariile la răspunsurile dvs. :
    Lectorul – răutăți si grosolănii , nu ma pot cobori la nivelul asta.

    Profanul – De ce sunteți așa iritat de unele întrebări , nimeni nu v-a solicitat tema, dumneavoastră ați propus-o .

    Lectorul – E adevărat dar i-am supraestimat , daca vor sa discutam , sa citească cărțile de specialitate din lista !

    Profanul – Bine, dar unii prefera filozofia sau beletristica .

    Lectorul – Nu-i vina mea ca sunt superficiali, sa zică bogdaproste ca află ceva nou.

    Profanul – Admitand teoria in totalitate ,cum vedeti interactiunea intre categorii cu potential genetic diferit ?

    Lectorul – Pare o intrebare capcana , dar insasi viata va aseza aceste relatii pe fagasul lor firesc.

    Profanul – Care ar fi diferenta intre rigoare si rigiditate ?

    Lectorul – Model de rigoare stiintifica este lucrarea insasi, dar si raspunsurile mele . Eu nu sunt rigid -cand o sa mi se arate un material despre orice chestiune, am sa-l iau in considerare . In general accept orice contrazicere care are in spate o lucrare stiintifica!
    Rigiditate a fost din partea altora, carora le-am spus ca nu imi voi schimba parerea ,dar au continuat sa ma combata !

    Profanul – Inteligenta percepută ca o capacitate de corelare a notiunilor , nu poate creste prin exersarea ei mai intensa si intr-un perimetru mai larg (oferit de acumularea de noi cunostinte si experiente )? Mai plastic, se poate autopotenta ?

    Lectorul – Ai incept si tu cu speculatiile filozofice Invoca-mi o lucrare pe tema asta si discutam.

    Profanul – Ce e cu chestia cu știința si credința , mie mi s-a părut o ironie interpretabila exact pe dos

    Lectorul – De unde atâta subtilitate la ăștia?

    Profanul – Am o nelămurire : de ce ați tratat problema la nivel de rase si nu la nivel macar de etnii ? Nu ar fi fost interesant sa aflam cauzele decăderii arabilor, grecilor perșilor etc., in corelație cu genetica ?

    Lectorul – Poate ca da , dar materialul ar fi fost prea vast . Poate viitoarea mea teza va aborda la acest nivel, potențialul genetic. Cu rasele , mi s-a parut mai natural sa încep , fiindcă am aici un păs mare : NEGRII
    Știi ca sunt un umanist si am o profunda compasiune pentru oamenii defavorizați , dar m-au înnebunit ăștia cu discriminarea, egalitarismul sau ”political correctness”. Pai uite cu discriminarea : negrii nu înțeleg ca sclavia a fost sansa lor istorica care i-a adus in mijlocul civilizației . De abia s-au emancipat , acum ce vor sa fie egali cu noi , cu asemenea creiere. Sa mai aștepte câteva generații si sa nu uite de unde au plecat!

    Profanul – Un moment, de unde egalitarism , eu am înțeles ca e vorba de șanse egale oferite de societate indivizilor .

    Lectorul – Măi omule , n-ai înțeles nimic din lucrare ; ce rost are sa le dai șanse egale când la potențialul lor genetic nu le vor exploata niciodată!

    Profanul – Unii sunt de părere ca in multe din comentariile dumneavoastră transpare un dispreț sau desconsiderare a partenerilor de dialog , justificând parțial intervențiile lor mitocănești .

    Lectorul – Dragul meu eu sunt un tip civilizat , îmi respect interlocutorii, DACA nu mă contrazic, iar poate unele înțepături sarcastice vin exclusiv pe cale subconștientă.

    Profanul – Povestea aia mizerabila cu tripticul cum a fost ?

    Lectorul – Ce nu au înțeles fraierii , e ca era necesar un preambul de prezentare a personalității mele înaintea aplicării strategiei de culturalizare șahistă si nu numai, a celor de pe site.

    Profanul: – Mulțumesc pentru amabilitate si răspunsuri .

    Lectorul -Auzi , sa-ti masori IQ-ul si daca e bun te iau colaborator, fiindcă îmi place stilul tău incitant si eu am o intuiție deosebita in a GHEC-I oamenii de calitate !

  125. John said

    Lectorul: – De ce interpretati tendentios raspunsurile mele?

    Profanul: – Din invidie.

  126. Costel said

    Dl. Grunberg inainte de a parasi blogul ar fi normal sa va cereti scuze de la dl Valahu.

  127. Mizdrache said

    Avand un aichiu modest pentru a pricepe sarcasmul si subtilitatile unor comentarii, am cerut ajutorul prietenului goagal si m-am lamurit ce inseamna „pamflet”.

    Sursa : Wikipedia
    Pamfletul este o specie literară (în versuri sau în proză) cu caracter satiric, în care scriitorul înfierează anumite tare morale, concepții politice, aspecte negative ale realității sociale, trăsături de caracter ale unei persoane etc. Pamfletul face parte din Stilul publicistic.

    Primul pamflet politic este considerat Scrisoarea brăilenilor către Ștefan cel Mare (1481).

    Corespondență între Ștefan cel Mare și boierii brăileni (1481)

    Scrisoarea lui Ștefan cel Mare către brăileni

    „† Io Ștefan voevod, cu mila lui Dumnezeu domn a toată Țara Moldovlahiei (зємʌи Мωʌдовʌахїискои). Scrie domnia mea tuturor boierilor, și celor mari și celor mici, și tuturor judeților și tuturor judecătorilor, și tututor supușilor, de la mic până la mare, din tot ținutul Brăilei (Бръиʌѣ). Și după aceea, așa să vă fie în știre: că am luat domnia mea pe lângă mine pe fiul domniei mele Mircea voevod și n-am să-l las de lângă mine, ci voi stărui pentru binele lui ca și pentru al meu, eu însumi cu capul meu și cu boierii mei și cu toată țara mea ca să-și dobândească baștina sa, Țara Românească (Вʌашскоую Зємʌю), căci îi este baștină dreaptă cum și Dumnezeu știe și voi încă știți. Drept aceea vă grăiesc vouă: în ceasul în care veți vedea această scrisoare a domniei mele, apoi voi în același ceas întoarceți-vă iarăși la locurile voastre, care pe unde ați fost și pe unde ați șezut mai nainte, cu tot avutul vostru, cât va avea fiecare, și vă păstrați avutul, și arați pe unde ați arat și mai nainte, fără nicio frică, grijă sau temere. Fiindcă așa să știți: că nu ne gândim să vă facem vouă nici un rău și nici o pagubă, ci hrăniți-vă și trăiți în pace. Și așijderea cui va fi voia să vină, să vină la domnia mea și la fiul domniei mele Mircea voevod, iar domnia mea și fiul domniei mele Mircea voevod îl vom milui pe acela și-l vom hrăni, și-l vom cinsti. Și întru aceasta este credința domniei mele și credința boierilor domniei mele, mari și mici.
    Scrisă în Târgul de Jos (Roman), Februarie, în 15.”

    Răspunsul brăilenilor

    „† De la toți boierii brăileni și de la toți cnejii și de la toți românii (вʌасєх), scriem ție, domnului moldovenesc, Ștefan voievod. Ai tu oare omenie, ai tu minte, ai tu creier, de-ți prăpădești cerneala și hârtia și pentru un copil de curvă, pentru fiul Călțunei, și zici că-ți este fiu? Dacă ți-e fiu și vrei să-i faci bine, atunci lasă-l să fie după moartea ta domn în locul tău, și pe mumă-sa ia-o și ține-o să-ți fie doamnă, cum au ținut-o în țara noastră toți pescarii din Brăila, ține-o și tu să-ți fie doamnă. Și învață-ți țara ta cum să te slujească, iar de noi să te ferești, căci dacă cauți pe naiba, ai să-l găsești. Și așa să știi: domn avem, mare și bun, și avem pace din toate părțile; să știi că toți pe capete vom veni împotriva ta și vom lupta alături de domnul nostru Basarab voevod, până în ruptul capetelor noastre.”

    Sursa facsimilelor: Ioan Bogdan, Album paleografic moldovenesc, București, 1926
    Sursa traducerilor: St. Nicolaescu, Documente slavo-române cu privire la relațiile Țării Românești și Moldovei cu Ardealul în sec. XV și XVI, București, 1905

  128. Mihai Ghinda said

    @ Mizdrache

    Mulțumesc pentru pamflet. A fost o idee excelenta, m-a uns la inima scrisoarea brăilenilor bășcălioși 🙂 Nu o stiam…..

  129. @ ALL + Calin Dragomirescu.

    Va spuneam de ce nu mai public materiale de sah pe blog. Am facut azi un sondaj pe ScCsi iata rezultatele, cum se voteaza de catre rafinatii cunoscatori ai sahului aici pe blog:

    – Cupa de Iarna (un fleac de prospect pt bitz + rapid 5*****
    – Matul Zilei 5*****
    – Miniatura Zilei 5*****
    – Sahul prin corespondenta are un site nou 5*****
    – Turneul Colosseum 3 minute blitz 5*****
    – Capcane in deschidere 5*****
    – Rezultate (alt/alte) „Colossem” 5*****
    – Filmul Zilei 5*****

    Alte, Miniaturi, Maturi, Capcane ale Zilei TOATE 5*****

    Articolul teoretic meu teoretic „Nebuni de culori.diferite in prezenta pieselor grele” la care am muncit zile bune, articol original cu ideile mele, partide noi si instructive, articol facut pentru cursurile de reciclare ale antrenorilor ale FRSah…..NUMAI… 3 (trei)*** Cu multe voturi de 1 (una) stea -VERY POOR.

    Si atunci dle Dragomirescu, de ce sa arat ABSOLUT PE GRATIS ideile mele in materie de antrenament si sa public materialele care au facut campioni mondiali si europeni si destui mari maestri? Ca sa fiu ridiculizat de cei care ar trebui sa aiba macar decenta sa spuna: MULTUMESC? Sa ca sa fiu calul de bataie de joc al gentlemanilor anonimi de ScC? Care nu au avut ce sa reproseze din dpdv tehnic articolului!, pentru ca nu l-au comentat negativ. Probabil nu stiau ce sa spuna. Doar le stateam EU in gat. Atat!

    Dvs. ce parere aveti? Dar tu, Caline? Pot scrie eu in conditiile acestea? Tu ai face-o, daca , prin absurd, ai dori sa publici ceva? Mai imi reprosezi ca nu am scris nimic interesant in ultimele luni?

    MI Dan Vasiesiu, care isi numara mandru voturile de 5 ***** s-a bosumflat pentru discutii tehnice, de care eu m-as fi bucurat, pentru ca insemna ca am trezit interesul. Si NU mai scrie.
    Ma intreb, daca ar fi primit atatea voturi de o (una *) stea ca mine, pe un material excelent, ce ar fi facut?

  130. Calin Dragomirescu said

    @Mihai Ghinda
    Voturile negative date sub protectia anonimatului nu au nici o importanta, nu ar trebui sa va deranjeze.
    Puteti alege sa aratati materialele doar juniorilor pe care ii pregatiti, sau puteti alege sa le aratati tuturor.
    Eu nu va reprosez nimic, nici intr-un caz nici in celalalt.

  131. Mihai Ghinda said

    @ Calin Dragomirescu

    Mulțumesc pentru sfat, este foarte prețios pentru mine.
    Totuși nu am inteles prea bine un lucru, îmi scapă pe undeva sensul exact al spuselor tale:

    „Puteti alege sa aratati materialele doar juniorilor pe care ii pregatiti, sau puteti alege sa le aratati tuturor. Eu nu va reprosez nimic, nici intr-un caz nici in celalalt.

    Sa înțeleg ca nu o sa-mi reproșezi nimic, dacă le arat tuturor (pe Sah cu Ceausescu)……. OK 🙂

  132. nelu said

    „Autumn 2011 the Ukrainian police detained Slyusarchuk on suspicion of forgery and fraud.[1] In Summer 2012 he was placed in a psychiatric hospital.”
    Asta nu mai ştiam D-le Ghindă… n-am mai urmărit nici eu subiectul acesta din 2011. Hmm, cine ştie ce-o fi acolo…
    D-le Tudorache şi eu am „muşcat” glumiţa cu elucidarea Gambitului regelui ca fiind remiză după 3.Nf1-e2, făcută, chipurile, de Rajlich cu computerele…
    Şi a mai fost una foarte drăguţă în 2008 unde iarăşi „pusesem botul”… aia cum laptop-ul lui Bobby Fischer şi mail-urile sale…
    http://en.chessbase.com/post/just-uncovered-fischer-s-electronic-archives

  133. Mihai Ghinda said

    Am urmarit filmuletele in ucraineana. Nu am inteles eu prea bine (stiu rusa) dar este vorba de diplomele lui care sunt false si de alte scamatorii.
    Presedintele Ucrainei Viktor Ianukovici (Віктор Федорович Янукович) se fotografiase intens cu el si probabil din aceasta cauza Slyusarchuk a aterizat la ospiciu in 2012. Ce s-a intamplat acolo, nimeni nu stie….

  134. dan bujor said

    Amuzant articolul din 2008. Era clar o gluma dar abia dupa ce l-am citit m-am gandit sa ma uit la data lui (1 aprilie 🙂 ).

  135. Mihai Ghinda said

    @ Dan Bujor & Nelu

    Sunt destui care „au pus botu’ „. Uite ce a scris un entuziast sahist din Olanda in chip de comentariu la acest articol. Este lume pliiiiiiiiiiina de naivi: :

    Name withheld, The Netherlands
    This is really the most interesting stuff I’ve read on the Internet (or anywhere else) in ages!! Earlier I read that the brilliant move 14. Bh6!! of Browne-Bisguier, US Champ. 1974 was an idea submitted by Fischer to American players a few years before that game (Evans or Kavalek wrote that). But what these e-mails reveal to the public is outright sensational!

    Fischer’s prophetic advice to Korchnoi in ’78: ‘Whatever you do, don’t play the Pirc against Karpov!’ How true. That was EXACTLY what lost Korchnoi the World Championship Match!
    1…a6!? of the sensational win of Miles over Karpov, Skara ’80 (probably Miles’ most famous game) – was an idea of Fischer…
    Most sensational of all, the pawn offer 8..d5 of the WCh Match K-K ’85, game 16, was also Fischer’s idea. Stunningly, he even gave the refutation with it: 12.Be3! Bxe3 13.Qa4+, ‘but probably Karpov won’t find at the board’, he adds clairvoyantly! Indeed, Karpov and his helpers didn’t find it in a whole WEEK, since this was the second game Kasparov played this pawn offer in the match (the first time was in the 12th game.) This brilliant win gave Kasparov again the lead in the match, leading to the Title.
    The Nimzo-Indian with g3 which gave Kasparov a very valuable win in the first game of that same match: the whole course of the opening of that game was foreseen by Fischer.
    And even the shocking knight sac Nxf7!? of Topalov-Kramnik, Corus 2008!, was apparently an idea of Fischer, mentioned one month before his untimely death at 64.
    So this man was a fountain of inspiration, bubbling with atomic bomb opening novelties LONG after 1972, right up to his death 35 years later. I am completely flabbergasted (and probably I’m not the only one)!

  136. dan bujor said

    No comments… http://www.dailymail.co.uk/news/article-2560412/Girl-3-admitted-Mensa-teaching-Spanish-parents-iPad-doctors-say-IQ-scale.html

  137. Mihai Ghinda said

    @ Dan Bujor

    A fost publicat pe 14 februarie 2014. Este si atunci Fool’s Day?

    Oricum este o evidenta exagerare jurnalistica. IQ160 la un copil nu inseamna mare lucru, prima lege la I.Q. este ca nu se pot compara niciodata IQ unui copil cu IQ unui adult Daca tin bine minte,un copil cu IQ 170 este echivalentul unui adult cu IO de cca 110, dupa socotelile „IQ-istilor”.
    Atunci când am studiat/citit mai intens despre IQ, am retinut ca un copil cu 160-170 poate foarte bine sa ajunga un adult cu IQ de 110-120.

    Asta dacă crezi in teoria IQ-ului, iar eu raman sceptic. Darămite când este vorba de un tanc de 3 ani. Sa fim seriosi, ce teste pot fi adaptate pentru ea? A mai starnit senzatie o puștoaică Marilyn vos Savant cu IQ de copil de 226/218 (depinde de test). Si azi este numai o ziarista/scriitoare foarte inteligenta. Am mai scris despre chestia asta ca „Blackie”.

    WIKI dixit:

    „Marilyne vos Savant was listed in the Guinness Book of World Records under „Highest IQ” from 1986 to 1989 and entered the Guinness Book of World Records Hall of Fame in 1988 Guinness retired the „Highest IQ” category in 1990 after concluding IQ tests were too unreliable to designate a single record holder.

  138. Mihai Ghinda said

    „”Regarded as the greatest chess player of all time, Garry Kasparov is said to have an outstanding IQ of 190. In May 1997, the Azerbaijan-born chess legend played against and got defeated by a supercomputer opponent that can calculate 200 million moves in every second. Nonetheless, he stunned the whole world with his intuition and sheer ingenuity, leaving it marveling at the amazing power of the human mind.

    Si se continua,pentru ca NOI, care știm șah, sa leșinăm de ras:

    „In 1999, he conducted Kasparov versus the World– the greatest and most important game in the history of chess–where he played against the World Team, which consisted of more than 50,000 participants from approximately 75 countries.””

    Iată ce bazaconii s-au scris despre Kasparov, care a fost testat REAL cu mare pompa si publicitate de Der Spiegel (Oglinda) si a obtinut rezultate
    intre 123 sau 135, in funcție de setul/felul de teste.

    Realitatea este cu totul diferita: Kasparov a fost testat la Baku, timp de trei zile IN LIMBA RUSA. A dat trei teste de IQ diferite si a avut rezultate contradictorii, unele evident mai slabe decat media de testare a grupului martor format din 30 de studenti germani. Un citat din concluziile der Speigel

    „”Die Intelligenz eines Menschen läßt sich nicht annähernd so genau in IQ-Punkten messen, wie dies für sein Gewicht in Kilo und für seine Größe in Zentimetern möglich ist.Mehr als ein vager Anhaltspunkt kann kein IQ sein, wie schon die strong Ergebnisse der beiden entsprechenden Tests in Baku zeigen: Nach dem englischen Test liegt Kasparow bei 135, nach dem schottischen bei 123 Punkten .””

    Asta ca sa vedeți cum apar, se înfiripă, se dezvolta pana când devin un adevăr (stiintific), legendele urbane. Cum o fi 123, 135 sau legenda ziaristica 190 IQ?
    Si de fapt ce importanta are faptul ca Gari are un IQ bunicel, dar nu mai mult?. Pentru șah si șahiști, pentru noi toți Gari este GENIAL.

    Fi-le-a IQ de râs sa le fie!

  139. Mihai Ghinda said

    Traducerea textului din „Der Spiegel”:

    Inteligența oamenilor nu poate fi masurata la fel de precis în puncte de IQ asa cum acest lucru este posibil pentru greutatea lor în kilograme și pentru dimensiunea lor în centimetri. NICI UN IQ NU POATE FI DECAT UN INDICIU VAG, așa cum au fost rezultatele celor două teste corespunzătoare din Baku care arată: După testul englez, IQ lui Kasparov este de 135, după cel scotian de 123 de puncte.

    So much about the bloody IQ! Bleah!

  140. Cosmin said

    Inca o dovada ca scotienii sunt zgarciti.

  141. Radu Deseu said

    In stransa legatura cu subiectul articolului, am putea aborda si teme cunoscute precum pretul cartofilor in Piata Vitan sau numarul de goluri inscrise de Ronaldo per meci.

  142. Vi se pare domnule Deseu ca discutia despre I.Q.-ul lui Kasparov sau al pustoaicei de trei ani NU ARE legatura cu subiectul articolului? Sau cea despre performantele uluitoare ale „supercreierului” Slyusarchuk? inseamna ca fie nu ati citit mai nimic din materialul lui Dan Vasiesiu, luind-o in diagonala, fie ca nu ati observat ca I.Q,-ul este parte constituenta a acestui articol, ca sa nu spun piatra fundamentala.

    Reluati lectura, iar eu trag o fuga la piata Vitan (este la cateva minute de mine, asa cum bine stiti) si va scriu mintenas cat costa cartofii….

  143. 2 lei 80 de bani per kg de cartofi, domnuile Deseu. Ati razbit printre grafice si fimulete? 🙂

  144. nelu said

    Entuziastul din Olanda a scris totuşi şi un lucru de reţinut:
    „Earlier I read that the brilliant move 14. Bh6!! of Browne-Bisguier, US Champ. 1974 was an idea submitted by Fischer to American players a few years before that game (Evans or Kavalek wrote that).”
    Partida este instructivă, aţi făcut bine D-le Ghindă că aţi întreţinut discuţia… Chiar pornind de la o glumiţă, iată că am putut afla ceva util.

  145. Mihai Ghinda said

    @ Nelu

    Credeti-ma, domnule Iancu, cel mai usor lucru este sa nu faci nimic. Sa stai pe vine la umbra gardului si sa-i critici pe cei care sapă șanțurile, spunându-le ca nu sunt suficient de rectilinii.

  146. nelu said

    … sau că nu sunt chiar la subiect… Însă din punctul meu de vedere, indiferent de articol, pe ScC subiectul este şahul şi tot ce are legătură cu el.

  147. Corect!

  148. Omul said

    Buna seara ! As vrea sa le propun celor mai experimentati in tainele sahului sa comenteze periodic o partida de sah a unui campion mondial , de preferat chiar o partida jucata intre doi jucatori de top ( top 10) .

    Sunt sigur ca acest lucru ii va bucura pe toti cititorii site-ului .

  149. @ Omul

    Buna idee! Subscriu! Ma gandisem eu si demult si, in ceea ce ma priveste, sunt gata sa dau curs invitatiei. Ramane de stabilit un sigur lucru: LA CE NIVEL TREBUIE COMENTATA? Cititorii blogului sunt eterogeni, au Elo intre „sub 1000” si 2.636 (Salut Costica!).

    Cum facem sa-i „bucuram” (interesam) pe toti? Vorbesc serios, nu fac nicio bășcălie! Vreo sugestie……, oricine…….?

  150. Nu uitați ca partida recent comentată foarte bine si foarte interesant de MI Dan Vasiesiu a avut numai 10 comentarii la multe sute de cititori. Deci, care este cititorul-țintă (targetul)? Cel care sa fie cel mai interesat de comentariile la partida, pentru ca partida sa aibă maximum de audiență? Cititor care sa nu ramana pasiv la comentariile mele?

    Gabi, te rog sa-ti dai cu parerea la cafeaua de dimineata…..

    PS Scuze domnule Deseu, dacă sunt iar off-topic……

  151. Omul said

    Intradevar , un subiect delicat legat de publicul tinta. Parerea mea este ca multe lume se uita la un post care cuprinde o partida comentata si nu comenteaza , nu voteaza. In general eu cred ca 5% dintre cititori voteaza /comenteaza pe baza unui post lucru ce face imposibila masurarea satisfactiei cititorului in legatura cu munca autorului.Oamenii vor vota intotdeauna cu o steluta atunci cand vor dori sa ”raneasca ” o anumita persoana , chiar daca au o parere buna legata de post .Sa fim seriori , cate postari dupa SsC au meritat o stea (1 din 5 ! ) ? nu cred ca exista prea multe , poate nici una .

    Legat de publicul tinta , eu cred ca partida ar trebui comentata la cel mai inalt nivel ce poate fi atins de comentator fara eforturi uriase ( vorbim de voluntariat) . Cititorul castiga oricum , chiar daca nu toti vor intelege anumite subtilitati , vizualizeaza o partida de top .

    Fischer -Spassky , Karpov-Kasparov etc.

  152. Omul said

    multa * lume , Sa fim seriosi* – este cam tarziu .

  153. Mihai Ghinda said

    @ Omul

    Multumesc pentru opinia interesanta si instructiva pentru mine. Voi reflecta la ce-mi ramane de facut, daca merita sa fac munca voluntara pentru cei care-mi vor da o stea din antipatie, desi le vor placea (potential) comentariile. Chiar este interesant!

    O zi buna,

  154. Radu Deseu said

    D-le Ghinda,

    Lumea, ca peste tot, vrea can-can si mai putin lucruri serioase. Daca veniti cu ceva partide comentate savant, articolul va fi parcurs de 5 insi care vor casca in timp ce citesc, va primi o steluta si comentariile se vor axa pe locul unde ati pus gresit o virgula.

  155. Cetatean said

    Imi cer scuze pentru faptul ca sunt in afara subiectului, dar poate se face un subiect separat pe marginea link-ului de mai jos. Iaca, circula bani si in sah:
    http://ro.stiri.yahoo.com/peste-trei-milioane-lei-pl%C4%83ti%C5%A3i-prim%C4%83ria-capitalei-f%C4%83r%C4%83-124637107.html

  156. Mihai Ghinda said

    @ Radu Deseu

    Ca de obicei, aveti muuuuulta dreptate. Mai bine voi scrie CANDVA in trei minute 2 fraze de bârfe delicioase, pline de virgule puse aiurea si voi reveni cu erate despre felul cum am pus virgulele. 🙂

    Sau, si mai bine, NUMAI SCRIU DELOC si-i astept la cotitura pe ceilalti sa puna virgulele.

    Si asta, incepand de….5..4…3…2…1….Acum!

  157. erata: NU MAI

    So Long!
    Adieu!
    Adio

  158. John said

    Domnilor Ghinda si Văsieșiu,

    Ce-ar fi daca marii fotbalisti, dupa ce un suporter beat – eventual de la echipa adversa – le striga mascari de la peluza, s-ar retrage de la echipa in semn de protest?
    Ati vazut rezultatele studiului de la http://www.slate.com/articles/health_and_science/climate_desk/2014/02/internet_troll_personality_study_machiavellianism_narcissism_psychopathy.html

  159. Mihai Ghinda said

    @ John

    Motto:

    Vanitas Vanitatum, Omnia Vanitas
    By Anne Bronte

    In all we do, and hear, and see,
    Is restless Toil, and Vanity.
    While yet the rolling earth abides,
    Men come and go like ocean tides;

    ……………………………………………………………………………………………………………………………………….

    Fac un ultim efort sa-mi clarific poziția, in semn de gratitudine pentru linkul foarte interesant si pentru apelul inteligent facut.

    Eu, Mihai Ghinda, nu sunt supărat sau bosumflat, sunt PLICTISIT si EXASPERAT de inutilitatea eforturilor mele, de a face din ScC o tribuna pentru șahiștii inteligenți.

    Nu m-a jignit nimeni de o buna bucata de vreme, nu am de ce sa fiu ultragiat. Pe mine nu ma supăra opiniile divergente, îmi incurajez întotdeauna elevii sa ma contrazică cu argumente, la fiecare oportunitate. Nu consider faptul ca cineva are o părere diametral opusa ca pe o jignire personala, atâta vreme cat este exprimata intr-un limbaj decent. Dimpotrivă, îmi doresc argumente si contra-argumente, indiferent din partea cui vin, junior sau centenar, cata vreme au in spate un sâmbure logic si o exprimare, ma repet, decenta.
    Am incercat sa fiu de folos pe ScS cu cunoștințele mele si nu am reusit, DIN NOU. Mesajul # 154 al dl Deseu, ca un dus RECE, m-au readus cu picioarele pe pamant.

    De aceea ma retrag, am devenit constient de inutilitatea eforturilor mele pentru un sah romanesc mai rafinat, in care cultura si frumosul sa se impleteasca armonios cu inteligenta si marea performanta.

    A fost un program prea ambitios pentru puterea mea de persuasiune si inteligenta mea, evident prea plăpânde pentru un război atât de mare.

    Therefore….

  160. Mihai Ghinda said

    Erata ….”m-a” readus cu picioarele
    @ John

    Am apreciar umorul, dar nu mi-a placut DELOC sensul mesajului tau # 125.

    Sergiu nu are de ce sa-l invidiez pe Dan Vasiesiu. Si nici invers.

    Sunt doua inteligente deosebite, doua personalități deosebite, amandoi au o viata plina de realizari deosebite. Au puncte de vedere deosebite, dar acesta este normal si nefefic. Ca amandoi au orgolii pe masura realizarilor lor, este evident.

    Tot evident este ca NU era nevoie ca tu sa le inflamezi si mai tare.

  161. Mihai Ghinda said

    * benefic

  162. Fugulyan Gergely said

    E pacat daca domnul Ghinda nu mai scrie, sau Dan Vasiesiu,sau orcine care a scris articole pe aici.
    Pe vremuri a tinut domnul Ghinda o lectie, pentru mine poate ceea mai importanta lectie din sah, (din viata mai primesc)”Jocul in pozitiile cu echivalenta materiale”.
    m-a deschis niste canale in creier , ca valoarea pieselor e intotdeauna relativa. Acum vad ca in fiecare carte de deschideri apare ca pionul face 1 punct, nebunul 3 ect…, pentru copii e foarte important sa nu fim rigizi, (am mai scris de un antrenor care striga la copii de ce da 3 puncte pe un punct), de asta e bine sa incepem cu combinatii si nu cu deschideri invatarea sahului la copiii.
    A urmat criteriile de apreciere a pozitiilor, foarte important .
    Oamenii inteligenti mai au o trasatura, sunt foarte sensibili,,,,,daca nu mai pot preda in invatamint in Mures, nu vad rostul si nici stare nu am sa mai scriu pe forum, sau sa scriu articole ….numai bine !!!!

  163. neomul said

    @ Dan Vasiesiu (in speranta ca veti citi comentariile de dupa plecarea dvs de pe blog)– Ma declar un fan patimas al dvs. Va rog sa publicati si celelalte material enumerate.

    Articolul de fata a fost in opinia mea foarte coerent si perfect adaptat audientei de pe acest blog, fara ambitia de a epuiza subiectul, care prin complexitate se poate deschide in km cubi de literatura de specialitate, pt ca sint multe discipline interesate, nu doar sociologia, psihologia, antropologia sau etologia… de fapt ati si declarat la inceput ca ati intentionat doar sa zgiriati suprafata problemei. De asemenea multe din comentariile stirnite au fost, daca nu intotdeauna prea interesante sau inteligente (:)) macar pline de umor… ma gindesc in primul rind la episoadele dedicate reincarnarii…

    Cel mai atractiv aspect la acest articol mi se pare ca teza principala se poate exprima intr-o singura propozitie, simpla si clara (succesul in orice domeniu este determinat de gene plus mediu) care insa trebuie argumentata pe zeci de pagini, daca ne referim doar la introducerea reprezentata de articolul d. Vasiesiu. Exact cum in matematica marea teorema a lui Fermat (XlaN+YlaN=ZlaN nu are solutii pentru N>2) ocupa un rind dar rezolvarea se intinde pe sute de pagini. (E o poveste fascinanta, a fost rezolvata in urma cu vreo 25 de ani, la 400 de ani dupa ce a enuntat-o Fermat, de un matematician care a unificat 2 domenii inexistente pe vremea lui Fermat, iar rezolvarea poate fi inteleasa doar de aproximativ 10 oameni de pe glob datorita specializarii extreme a celor 2 domenii).

    Revenind la teza suces = gene + mediu, nu vreau sa supar pe nimeni dar din nefericire, citind toate comentariile, am constatat ca pur si simplu unii dintre cititori nu au inteles prezentarea (altfel nu ar fi acuzat de ex. o pretinsa exagerare a importantei ereditatii). Senzatia mea sincera este ca la orice obiectie prezentata (cu exceptiile polemicii de dragul polemicii) se putea raspunde printr-o trimitere la articolul initial… ceea ce deonota ca unii sau l-au citit in diagonala, sau l-au citit dar nu l-au inteles.

    Dincolo de cei care nu au inteles articolul, sint convins ca multi cititori ai blogului au tras foloase de pe urma lui, iar printre ei ma numar si eu. Pentru mine a venit ca o confirmare teoretica, dupa multi ani, a constatarilor empirice din perioada junioratului. Cu ani in urma ajunsesem la sfirsitul iluziilor privind potentialul meu in sah odata cu intelegerea faptului ca marea performanta la virste mici nu are ca explicatie decit talentul. Sfirsitul iluziilor nu m-a determinat sa renunt definitiv si inca imi iau si eu ca si d. Vasiesiu portia periodica de drog, uneori cu rezultate surprinzator de bune chiar si pentru mine 🙂

    In incheiere apelez din nou la d. Vasiesiu sa revina pe blog cu celelalte materiale.

    @Mihai Ghinda – va rog si pe dvs. sa reveniti pe blog, nu v-am dat niciodata voturi din pura lene dar puteti considera ca si dvs aveti un fan infocat in mine 🙂

  164. Mihai Ghinda said

    Dear God,

    Am si eu un fan infocat pe ScC si acela este NEOM.

    Why do You hate me?

  165. Mihai Ghinda said

    Dear God,

    On a second thought, I’ve change my mind; I won’t „squeal” anymore.

    It is a real miracle to have an fervid fan, therefore I will not comment Thy will. After all, maybe it is a very nice HE/SHE computer.

  166. Gabi said

    Mai bine neom decat supraom!? 🙂

  167. Mihai Ghinda said

    @ Neomul

    Sa-mi detaliez mai bine atitudinea mea fata de scrisul pe ScC. Intenția mea este de a scrie in continuare mici fleacuri si comentarii glumețe ca cele de la #164 si #165 (mai ales atunci când se referă direct la mine). Nu vreau sa boicotez ScC, voi deveni un oarecare amator de aici. Fara articole teoretice, partide comentate, citate, maxime, aforisme sau Doamne păzește, poezii. 🙂

    Am renunțat complet la orice încercare de a scrie si a argumenta serios, de a modela opina publica șahistă, de a schimba in bine (ma rog, ceea ce cred eu ca înseamnă BINE) felul de abordare a șahului ,fie ca jucător sau tehnician a celor care-mi citeau comentariile sau materialele.

  168. Niki said

    Dle Ghinda,
    Nu ma bucur ca ati ajuns la aceasta concluzie, dar va inteleg foarte bine. Sa fie vreo 2 ani de cand si eu am concluzionat identic. Cu ceva „rataciri” ulterioare, ocazionate de cateva subiecte interesante si mai ales de cateva persoane cu care am simtit ca pot lega o discutie decenta. Evident nu va suprinde daca spun ca sunteti unul dintre(poate liderul) cei care m-au inspirat.
    In mod cert impactul meu in randul cititorilor nu putea fi acelasi nivel ca al dumneavoastra, cu atat mai mult cu cat am fost dintotdeuna un anonim cam acid si direct, cu aplecare mai degraba critica decat laudativa. Si din cand in cand am mai „beneficiat” pt mine sau pt altii si de biciul necizelat al administratorilor. Pt ca tot am ajuns la administratori, ei au „vina” principala pentru modul cum arata blogul, pt faptul ca preocuparea majoritara o reprezinta duelurile spumoase si mai putin sahul efectiv. Pt a nu-i critica excesiv pe admini, totusi e important ca acest blog exista si merge mai departe.
    Insa pentru modelarea opiniei publice liniile trebuiesc trasate dinspre blog. Abordarea poate fi schimbata prin materiale deopotriva atractive si valoroase. Cred insa ca nu putem avea asteptari mari si probabil nu trebuie sa cautam aur acolo unde sunt sanse mici sa existe. Sahistii romani sunt oglinda societatii romanesti, poate ceva mai orgoliosi decat media. Cat despre inteligenta, ne place sa credem ca suntem superiori mediei. Am suficiente motive sa cred ca o parte dintre sahisti nu sunt scutiti de inclutura, vicii de tot soiul si o anume lipsa de adaptare la mediul social. Daca mai punem si lipsurile materiale ale intregii miscari sahiste, portretul sahistului roman actual nu este unul motivant. Din nefericire am preluat si nivelul de moralitate din societatea noastra, aparand astfel personaje gen Alexandru Crisan sau Constantin Dumitriu.
    Asadar dle Ghinda, daca sahul romanesc si-a ales o asemenea conducere, ce dorinte sa aiba cititorii blogului? Daca sahistii activi sunt preocupati sa invalideze pe unul sau pe altul, amatorul si admiratorul de sah cred ca este cel care nu-si regaseste asteptarile pe blog.
    Prin urmare va doresc pasivitate placuta. Sunt sigur ca e mult de lucru in stejar si gasiti suficiente zone de inspiratie si actiune.

  169. Mihai Ghinda said

    Draga Niki,
    Iți mulțumesc pentru prietenia arătată, in zilele noastre atât de pragmatice, este o rara avis. Ma bucur ca am fost unul dintre putinii care te-au tras afara, ”de mustăți”, din confortabila ta crama plina de licori magice atat de vechi.

    Sunt in principiu de acord cu tine ca moderatorii trebuie sa dirijeze traficul de idei si direcția de urmat pentru ca schimburile de informații sa fie utile. Dar ei trebuie numai sa dirijeze, iar ”materiale deopotrivă de atractive si valoroase”trebuiesc scrise de CINEVA. Ei bine, cine le va scrie atunci când, in loc sa mulțumească ca au primit GRATIS aceste materiale, cititorii vor incepe sa purice in detaliu virgulele sau sa depuncteze in dușmănie, votând cu o singura stea. Eu m-am ars, thank you very much!

    Mie imi place blogul asa cum este conceput de Iulian Ceausescu si de moderatori, nu-mi place o parte dintre comentarii, cele pline de răutate, cinism si de invidie.
    Cat despre considerațiile tale despre ”șahistul roman” si condiția sa in Romania contemporana, sunt prea generice. Noi suntem o paleta uriașa de personalități foarte distincte, cu potențiale spirituale, inteligențe si situații materiale variate, asa ca nu pot sa am o imagine clara, de ansamblu, a acestei tapiserii uriașe. Vad porțiuni din șahul de mare performanta si din cel juvenil. Nu stiu mare lucru despre jucătorii medii, cei care formează obiectul studiilor sociologice.

    Care sunt șahiști activi, ”preocupati sa se invalideze unii pe altii”? Bănuiesc ca nu vei dori sa scrii pe blog, trimite-mi pe adresa mea personala câteva nume, dacă știi pe cineva. Eu credeam ca la vârf, in Olimpul șahist romanesc, este acum o stare de pace si liniștește aproape bucolice, probabil unul dintre noi doi are informații greșite……

    Cata vreme editurile din Romania si studiourile de film oversees si europene continua sa producă cărți si filme, stejarul trebuie maturat si taiate crengile uscate si pregătite noi generații de șahiști am, in mod sigur, cu ce-mi umple timpul.

  170. Niki said

    Dle Ghinda,
    De acord in ce priveste consideratiile generice asupra mediului sahist. Sunt impresiile mele din interiorul fenomenului timp de vreo 20 ani si apoi de la distanta in ultimii 10-12 ani. Evident ca unele se apropie de realitate si ca in cazul altora ma insel, dar sunt impresiile mele si le asum. Cunosc destui sahisti culti si elevati dar si altii pe care daca ii scoti din fata tablei le tragi covorul de sub picioare.
    Cand spuneam de cei care se invalideaza ma refeream strict la cei care au scris aici: jucatori, antrenori, conducatori. Si dupa cum stiti au fost destule dueluri intre fosti si actuali centri de putere si influenta, lideri de opinie, jucatori, antrenori. Din nefericire nu au combatut in realizari ci in acuze dusmanoase. Altfel unele batalii palpitante si spumoase. 🙂

    Corect! Timp sa avem ca filme si carti sunt destule. Sa ne vedem sanatosi in crama cat de curand!

  171. Mihai Ghinda said

    Niki,
    Iti dai seama ca nu am sa admit niciodată in spațiul public ca avem și șahiști „prosti de bubuie” (fie cu tabla de sah in fața sau în spatele lor). Cat despre ”invalizii” in ale scrisului ce sa mai zic? Te crezi uneori citindu-i, nu pe ScC ci in al 7-lea arondisment la Paris, la celebrul ”L’Hôtel national des Invalides”.

    Las’ că discutam noi mai multe in crama…la o simandicoasă șueta bârficioasă (iată-mă si creator de cuvinte 🙂 ) BTW Am putea muta crama in stejarul meu? Este mare, bătrân, puternic, am loc pentru sute de butoaie……..putem pune si de o terasa….un grătar…ceva mici….niște oltenesti….am si zaibăr…. Ei?

  172. Javert said

    Cer permisiunea autorului sau administratorului acestui sait, de a distribui acest articol în lumea on-line românească. După părerea mea, indiferent dacă dezavuezi sau apreciezi acest material, în final tot te alegi cu ceva. Primul impuls, după ce l-am citit, a fost să-l împart cu toţi cei cunoscuţi. Însă mi-a fost teamă de unele comentarii deşănţate care ar fi dus acest minunat blog în altă direcţie. Acum, că tot s-a aşternut ”întunecoasa renunţare”, se poate distribui acest articol?

  173. Mihai Ghinda said

    @Javert dixit:
    „…..Primul impuls, după ce l-am citit, a fost să-l împart (NN articolul MI Dan Vasiesiu) cu toţi cei cunoscuţi. Însă mi-a fost teamă de unele comentarii deşănţate care ar fi dus acest minunat blog în altă direcţie……

    Ei nu, chiar vorbești serios? Cine ar fi” comentat deșănțat” si ar fi târât ScC într-o direcție diferita de cea normala, daca ai fi „impărtit” articolul dlui Vasiesiu cu” toti cei cunoscuti din lumea online”? Care dintre cunoscuții dumitale ar fi comentat deșănțat acest lucru, dat fiind ca noi, necunoscuții dumitale, nu am fi stiut nimic din actiunea dumitale de impartire plina de riscuri si dealtfel noi NU „comentam deșănțat”?
    Sau poate nu stii ce insemnă jignitorul termen deșănțat?

    Sa te ajut cu sinonime:

    DEȘĂNȚAT = corupt, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmățat, dezordonat, fantasmagoric, imoral, năstrușnic, neglijent, neîngrijit, nerușinat, pervertit, stricat, vicios.

    EI? Alege un sinonim! Poate reformulezi?

  174. Javert said

    Domnule Ghindă, comentariile la acest articol au fost în marea majoritate competente şi la obiect. Practic au îmbogăţit concluziile şi expunerea materialului. Tocmai de aceea, nu-mi doresc ca acestea să fie „asezonate” cu comentarii neavenite din partea unora care citesc printre rînduri. De exemplu că indivizii cu IQ între 80 şi 90 sunt majoritari în închisori – potrivit statisticilor. Da, am prieteni într-o reţea de socializare – foşti colegi de şcoală primară – care chiar se încadrează în profilul remarcat de către dl. Văsieşiu. Şi n-aş prea dori ca ei să comenteze pe acest blog. În plus, cunosc destui leftişti inteligenţi care ar reacţiona cu comentarii brutale la acest articol.
    În accepţiunea mea, acest articol străbate hotarele şahului, fiind valabil în orice domeniu. Deşi dl. Văsieşiu nu şi-a revendicat drepturi de autor, totuşi acest articol a apărut pe un blog ai cărui vizitatori se presupune că au cei 7 ani de acasă. În acest context, d-le Ghindă, am cerut permisiunea de a distribui acest material. Neaprobată şi respectată pînă acum.
    Abia aştept să se deschidă noul front de luptă, odată cu debutul Turneului Candidaţilor! Au existat promisiuni de comentarii competente!

  175. Mihai Ghinda said

    @Javert

    OK, acum am inteles la ce făceai referință si cine, care grup, ar fi putut face „comentariile desantate”. Acum, cu explicațiile pertinente din mesajul # 174, mesajul dumitale # 172 are un alt sens decat cel pe care-l crezusem eu.
    Acum, vorbind „pe bune”, de unde era sa stiu eu de colegii dumitale de primara cu studii la „mititica” si care citesc totusi, in ciuda IQ minimal de 80-90, articole complexe de sociologie, in chip de „violon d’Ingres”?

    Desi poate, l’inspectorul Javert, trebuia sa ma fi pus in garda, „avant la lettre”, ca sa ma feresc de Jean Valjean-i autohtoni, care ar putea scrie pe ScC 🙂

  176. Mihai Ghinda said

    * L’inspecteur

  177. Dan Rucsandescu said

    sunt de acord cu ce ati scris cu o mica exceptie…nu cred ca oamenii cu un IQ mai ridicat sunt mai putin expusi bolilor…poate dimpotriva…chiar as vrea sa vad un studiu pe tema aceasta 🙂 Si sper ca sursele din bibliografie nu sunt pro-semite….si asa sunt multi adepti ai teoriilor conspirationiste care cred ca evreii vor sa conduca lumea 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s