Sah cu Ceausescu

Aici veti gasi cele mai interesante subiecte ale sportului mintii!Nu ezitati sa intrati in misterioasa si tulburator de frumoasa lume a sahului! Sa aveti in fiecare zi pofta de viata si de sah!

Interviu cu fiica lui Tal (2)

Posted by dan bujor pe Martie 23, 2016

Aici puteti vedea prima parte a interviului

 

Fericirea de a-l avea pe tata acasa

Ce flori ii placeau tatalui tau?

El adora trandafirii si daliile violete mari. Ii placeau de asemenea si gladiolele.

Este cunoscut faptul că Mihail Nehemievich prefera coniacul. Care este băutura ta favorită?

Sincer, eu nu beau deloc.

Spune-ne câteva cuvinte despre preferintele voastre gastronomice.

Tatălui meu ii placea carnea, în timp ce mie imi placeau garniturile. De aceea, oriunde mergeam era foarte convenabil pentru noi – eu ma alegeam cu doua garnituri si el cu două porţii de carne. Ii placeau delicatesele, si comanda mereu alimente condimentate.

În interviul din „Telegraful”, ai spus că televizorul din casa voastra mergea non-stop. Ce il atragea cel mai mult pe tatăl tău, la ce filme va uitati?

Sincer vorbind, el era interesat de tot. Manca, vorbea la telefon, citea, juca şah şi se uita la televizor, în acelaşi timp. Se uita la fotbal, la toate emisiunile de ştiri, la toate filmele politiste şi chiar la toate telenovelele, începand cu „Sclava Isaura”. Era profund interesat de tot ceea ce era difuzat. De obicei, comenta programele politice şi fotbalul. Ulterior, a apărut video-ul, dar a rămas indiferent faţă de el. El iubea filmele italiene vechi. Dintre regizorii rusi, cel mai mult il aprecia pe RIAZANOV.

Ati fost la teatru impreuna?

Am fost la teatru, impreuna cu tatăl meu, de două ori: am urmarit baletul „Scarlet Sails” la Moscova, şi un alt balet la Leningrad. Era greu să-l scoti din casa: de fiecare dată i se părea fie prea cald fie prea rece, dar, mai curand, era necesar sa se imbrace elegant şi sa se rada, lucruri pe care nu-i placea sa le faca.

Tatăl tău te indemna sa te duci sa faci sport?

Niciodata. Dar nici nu era nevoie. Intotdeauna am jucat fotbal cu baietii, si apoi, la vârsta de 11 ani, am inceput sa ma antrenez la patinajul artistic, pe care l-am continuat până la plecarea noastra in Germania.

Pe care dintre jucatorii de sah ti-i amintesti? Cine ti-a placut cel mai mult?

În primul rând, pe cei care veneau cel mai des la noi acasă – Vitolinsh, Gipslis, Kengis. Ii vedeam în fiecare săptămână când tatăl meu era acasă sau la sesiunile de instruire din Jurmala. De asemenea, mi-l amintesc pe MM suedez Karlsson (probabil din cauza numele sau) si pe Romanishin. Şi Petrosian – pe care-l simpatizam foarte mult.

Cu cine ai menţinut relaţiile până acum?

Cu Valentin Kirillov, Alik Deuel. Cu Semen Pisman, care locuieşte în New York. Foarte multi din aşa-numitii prietenii ai tatălui meu au cam disparut, după moartea sa. Nici unul dintre ei nu a mai dat vreun semn, si nici n-am mai auzit de ei de cand locuim în Germania.

Când a fost ultima dată când ai vorbit cu fratele tău?

Cu aproximativ cinci ani în urmă. Era cu o săptămână înainte de inaugurarea monumentului tatălui meu din Grădina Verman în 2001. Eu si cu mama mea am fost invitate la Riga, si, mai târziu, cu trei zile înainte de inaugurare organizatorii au anulat invitaţia pretextand probleme financiare, iar noi nu am putut merge pe cheltuiala proprie, pentru ca treceam printr-o perioada grea. Am încercat să dau de Gera, i-am trimis e-mail-uri şi scrisori, dar el nu a răspuns, ceea ce mi s-a părut ciudat. Nu ştiu ce s-a întâmplat. Oricum, pot să spun că, din acel moment, nu am mai luat legătura cu fratele meu.

Ai citit memoriile primei soţii a tatălui tău, Salli Landau?

Nu. Am citit cateva fragmente care au aparut in presa. Am cartea, dar nu ma pot decide sa ma apuc s-o citesc. Amintirile sunt un lucru subiectiv. Uneori oamenii posedă o fantezie bogata, care se reflectă în memoriile lor. Ei nu pot fi judecati pentru asta.

Probabil faptul că inca se mai tiparesc cărţi scrise de tatăl tău este un lucru bun dpdv finaciar pentru tine?

Scuză-ma, dar despre ce vorbeşti?

Ei bine anul trecut, două cărţi avand ca autori comuni, pe M. Tal şi pe Y. Damsky au fost publicate – „To the Altar of Caissa” (La altarul Caissei) si „The Components of Success” (Componentele succesului”).

Nimeni nu ne-a informat despre asta. Jurnalistul care m-a intervievat la Riga, mi-a spus ceva despre o carte, dar nu am înţeles despre ce era vorba.

Foarte ciudat. Ai drept juridic de autor, şi, la fel, mama şi fratele tau… Aş dori să te întreb despre intoarcerea in Riga, anunţata în interviul din „Telegraph”. Este o decizie fermă?

Da, este. Dar, ne propunem să realizam lucrul asta în următorii doi ani. Pentru ca avem de rezolvat unele afaceri, atât în Germania cat şi in Riga.

Au facut autorităţile letone ceva propuneri pentru familia ta? Am citit undeva că, atunci când v-au luat apartamentul, vi s-a oferit o garsoniera într-un cartier periferic.

Nu. Nu a existat nicio propunere. Guvernul leton are destule probleme mai importante decât să se gândească la familia lui Mikhail Tal. Nu ni s-a propus niciun fel de compensatie pentru apartamentul nostru. În orice caz, eu nu ştiu nimic despre asta. Poate s-au gândit la asta, dar au uitat să ne spună.

De ce te străduiesti să te întorci in Letonia?

Este patria mea. Aceia au fost cei mai frumosi ani, in ceea ce-l priveste pe tatăl meu.

Cateva cuvinte despre viata ta în Germania, te rog. De ce nu ai reuşit să te adaptezi?

Este legat atat de problemele de zi cu zi, cat si de faptul ca este foarte dificil să găseşti un cerc de cunoştinţe. Prietenii apropiati cu care comunicam in Riga, nu pot fi gasiti aici. Germanii au o altă mentalitate. Poţi începe să înţelegi asta atunci când locuiesti aici. Ei au valori morale diferite, principala fiind, „casa mea este castelul meu”.

Şi un nou cerc de cunostinte nu s-a format…

Ceva a început să apară în ultimii doi sau trei ani. Desigur, mama mea si-a facut noi cunoştinţe, în timp ce locuia aici. Dar, oricum prietenii adevarati sunt cei care au rămas in Riga.

Pompozitatea Memorialului Tal va fi amintita pentru mult timp. Şefii Federaţia Rusă de Şah au dat ce e mai bun: sponsori extraordinari, un loc de desfasurare excelent, un miting de comemorare mişcator, o ceremonie de închidere cu foarte mare numar de premii memorabile – toate acestea vor rămâne în memorie … Printre cei invitaţi la turneu sunt fiul lui Mihail Nehemjevich, George, arbitri din Olanda, Polonia, Israel, … Organizatorii nu au invitat-o pe Zhanna Tal pentru a participa la celebrarea tatălui ei. Dumnezeu să fie judecătorul lor.

A. Kentler

Fotografii luate din arhiva de familie Tal

Sursa http://www.e3e5.com/article.php?id=1275

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s